Evenimentul Zilei : Vrei să îţi cumperi o maşină? Află care sunt cele mai fiabile automobile
Britanicii de la Warranty Direct au realizat topul celor mai fiabile maşini în funcţie de numărul de defecţiuni apărute în perioada de garanţie.
Conform clasamentului întocmit de compania britanică pe primul loc se află modelul Toyota Corolla, urmat de Suzuki Alto şi Honda HR-V.
Topul este dominat de automobile japoneze, în top 10, şapte poziţii fiind ocupate de producători din “Ţara Soarelui Răsare”. Singurele modele europene sunt Volvo S40 şi Peugeot 207.
Iată cum se prezintă top 10:
1.Toyota Corolla
2.Suzuki Alto
3.Honda HR-V
4. Ford Fiesta
5. Honda Jazz
6. Volvo S40
7. Mazda2
8. Mitsubishi Colt
9. Lexus IS
10. Peugeot 207
Warranty Direct este o companie independentă, înfiinţată în 1997 şi specializată în garanţii şi asigurări personale.
Evenimentul Zilei: Azilul cailor bătuţi crunt de stăpâni şi de o soartă nedreaptă
În adăpostul de pe Şoseaua Petricani, din Capitală, caii confiscaţi, maltrataţi sau abandonaţi de stăpânii lor încep o nouă viaţă. Poveştile lor sunt zguduitoare. O mână de voluntari le oferă o şansă nesperată.
Călin a fugit de acasă după ce ţiganul care îl creştea de mic l-a bătut. A considerat că-i sub demnitatea sa să fie pus la muncă, aşa că şi-a luat-o pe cocoaşă serios. Răzbunător, a prins momentul propice, l-a muşcat pe ţigan, a sărit gardul şi dus a fost. S-a pripăşit pe malul lacului Pantelimon, unde s-a îndrăgostit lulea. I-a căzut cu tronc una fugită de acasă ca şi el.
Nu lăsa pe nimeni să se apropie de aleasa sa pe o rază de 300 de metri, speriindu-i pe pescarii din zonă. Localnicii îi puseseră deja gând rău dar, când a lovit un copil care nu-i ştia năravul de mascul tânăr, s-a pus capacul. Se strânsese tot satul să-l omoare. Era să fie linşat. Venise şi poliţia, dar Călin nu voia de fel să se dea prins. Şase ore a durat până l-au înhăţat şi legat.
Au trecut de atunci aproape doi ani şi programul de reeducare a dat roade. A învăţat chiar să şi danseze în “pas spaniol”. Armăsarul sur de 12 ani şi-a pierdut însă “bărbăţia”. Alături de Călin, în grajdurile adăpostului pentru caii abandonaţi, din cartierul Tei-Toboc, de pe Şoseaua Petricani, din Capitală, se mai află 26 de cai şi iepe. Majoritatea au fost aduşi aproape pe moarte, bătuţi, bolnavi sau acidentaţi. Aici au început o nouă viaţă.
“La Baloteşti e un focar de nesimţire!”
Lângă Călin scoate curios capul din boxă Dănuţ, un sur de şase ani. “A fost prins la furat de fiare vechi şi a ajuns la «reeducare»”, râde medicul veterinar Ilinca Cioculescu, preşedintele Fundaţiei PACO, ONG care se ocupă de caii abandonaţi aflaţi în adăpostul Administraţiei Lacuri Parcuri şi Agrement Bucureşti. Stela, o neagră cu stea în frunte, are 25 de ani şi e foarte blândă. “Am găsit-o în iarna lui 2009, abandonată la periferia cartierului Militari. E ca o bunicuţă cu copii, care vine să vadă căluţii”, o laudă doctoriţa.
E de doi ani aici, la Centrul de Salvare şi Recuperare a cailor Steaua Speranţei. Împarte boxa cu Mişu, un cal alb, de 20 de ani, cu picioarele din faţă distruse din cauza supragreutăţii pe care a fost silit să o transporte. Cealaltă locatară a garsonierei cabaline e Rodica, o iapă albă de 20 de ani. Fostul stăpân a dus-o, în decembrie 2007, în pădure la Baloteşti, unde a legat-o de un copac şi a lăsat-o să moară.
“Era oarbă, da’ ştia să se întoarcă acasă. Când a fost găsită era un schelet. La Ba loteşti e un focar de nesimţire! Am mai găsit un cal pe care lam ridicat de jos cu cupa de la fadromă! Numai în 2007 am găsit a colo zece cai abandonaţi”, scrâş neşte din dinţi inimoasa femeie. Când te uiţi în ochii ei albaştri îţi dai seama destul de repede ce le-ar face celor care îşi tratează astfel caii.
Iapa eroină
“Numele centrului l-am dat după Speranţa, primul mânz născut aici în adăpost, a cum trei ani. Maică-sa, Doiniţa, a fost lovită de un TIR. Era gestantă în luna a noua. Toţi veterinarii din ţară şi din Anglia cu care am vorbit ne-au sfătuit să o eutanasiem. S-a refăcut, are un picior ceva mai scurt, da’ galopează de nare treabă”, o mângâie pe coamă Ilinca Cioculescu pe iapa eroină.
Doiniţa a avut noroc. “Altă iapă, o roaibă de trei ani, a fost legată cu sârma de picior în zona gleznei. Trecuse prin carne şi ajunsese să-i taie…, să-i fractureze osul! Călca, practic, pe fractură! N-a putut fi salvată…”, descrie atrocitatea doctoriţa, strângând din pumni.
În grajdurile adăpostului mai sălăşluieşte o pereche mamă-fiică: Ordonantza şi Graţiela. Ghiţă, un fost grăjdar le-a botezat aşa, îşi des cre ţeşte fruntea doamna Ilinca, aşa cum îi zic cei patru grăjdari, administratorul “azilului” şi cei zece voluntari care vin aici, ori de câte ori este nevoie sau au timp liber, să dea o mână de ajutor.
Elodia nu a supravieţuit nici în varianta cabalină
Denis e veteranul. Bătrânul căluţ alb are 32 de ani şi a ajuns la “azilul cailor” în iunie anul trecut. L-au găsit în parcul Verdi din Floreasca. Nu se ştiu multe despre el. Îi ţine companie mezinul “găştii”, Andiamo, un mânz de şapte luni, găsit orfan şi el. Şi cel bătrân, şi micuţul sunt protejaţi cu pături speciale. Andiamo încă e sugar. N-a fost înţărcat. Atâta doar că n-are de supt decât biberonul cu lapte praf. Când îl mângâi pe creştet, face ochii mari şi te atinge cu botul. Pentru el, lumea e încă frumoasă. În acelaşi grajd e şi Rita, o iapă roaibă de 18 ani.
Au luat-o din zona Tei cu răni pe toată spinarea. “A fost bătută bestial. E de doi ani aici, dar a durat un an până şi-a revenit”, oftează doctoriţa Ilinca. O altă locatară cu nume celebru a fost şi iapa Elodia. Povestea ei e la fel de fas cinantă ca a omonimei sa le umane. Iapa de 20 de ani a fost dată în adopţie unui cioban. Ulterior, a fost furată. Nu se mai ştie nimic de ea: ” Ce înseamnă să ai nume de rău-augur”, glumeşte amar veterinarul.
Un cal adoptat a ajuns la abator
Doctoriţei îi sună telefonul. Un nene din Lunguleţu, Dâmboviţa, o anunţă că vrea să i se ia calul din bătătură: “Are şase ani, nu se mai ridică de jos, o să vedem despre ce e vorba”, îşi notează în agendă Ilinca Cioculescu. Câteva minute mai târziu, alt telefon. De astă-dată e din Sârbi-Măgura, judeţul Olt. Un cetăţean anunţă că, din toamnă, şapte cai sunt abandonaţi. Problema e gravă, aşa că e prioritate zero.
Ideea e că trebuie să fii un pic atent cui îi dai calul în adopţie. “Tarzan, un roib de 12 ani, «înfiat» în 2009, a ajuns la un abator din Botoşani. Am primit un telefon de la abator că să-i trimitem «paşaportul» că altfel nu îl taie! Fusese dat în adopţie printr- un intermediar. Noroc că a fost om cu suflet bun şi ne-a ajutat să-l recuperăm. A venit slab mort şi l-am pus pe picioare. A avut ghinion…, l-au furat ţiganii din pepinieră, că nu aveam pază pe vremea aceea!”, istoriseşte doctoriţa.
SIMBIOZĂ
Călin şi Kik
Vlad Iacob, zis şi Kik, un profesor de sport, fost campion naţional, cinci ani la rând, la kick-boxing şi box thailandez, s-a convertit în instructor de călărie. O scoate pe Doiniţa şi pe fiică-sa la aer. În ţarc, fetele o iau instantaneu la galop când aud chiuiturile de indian american ale lui Kik. Omul are atât vestimentaţia, cât şi alura unui “Marlboro man” autohton. Un cowboy dâmboviţean.
“Muncesc de 12 ani la cai…”, e laconic Kik, în timp ce îl înşeuează pe Călin, trăgând cu poftă dintr- un chiştoc ce-i atârna în colţul gurii. Calul, deşi îmblânzit, e totuşi imprevizibil. Când a fost capturat, a muşcat, la propriu, din tabla jeepului care îl transporta. “Şase luni am muncit cu el, da’ la cai niciodată nu se termină! Tot timpul e în «lucru»…”, explică instructorul.
Călin e plastilină cu Kik în spinare, se cabrează, îngenunchează, dă din cap afirmativ sau negativ, la comandă, de zici că e cal de circ. Opt dintre căluţi sunt pregătiţi ca, din primăvară, să facă mici demonstraţii de dresaj. În adăpostul cabalin, condus de doctoriţa Ilinca Cioculescu, oricine şi oricând poate să vină să înveţe să călărească pe gratis.
“Vine şi o bătrână de şaizeci şi ceva de ani. Vine în cârje, călăreşte câteva minute şi pleacă mulţumită”, povesteşte Kik. L-a sfârşitul antrenamentului, Călin, cu buzele sale groase, îl pupă pe Kik şi aşteaptă recompensa: un cub de zahăr. Uneori mai ia ţeapă şi se mulţumeşte cu un măr sau, mai rău, cu un banal morcov. Primul stăpân îl recompensa cu o bâtă pe spinare.
TRAGIC
Ultimul cal adus în adăpost a murit a doua zi. Animalul fusese bătut cu sălbăticie de stăpân pentru că nu mai putea să se ridice de jos
“Azilul” cailor abandonaţi sau abuzaţi de stăpânii lor funcţionează într-un fost atelier de dulgherie. ” Fără ajutorul ALPAB, care ne dă 230.000 de lei pe an, prin hotărâre a CGMB, nu am putea merge mai departe. Sunt donaţii, dar spaţiul e al ALPAB. Oamenii mai aduc un sac de morcovi unul de mere. Ne-a adus cineva şi 30 de baloţi de lucernă… Au ajuns o zi şi jumătate. Am avut până acum 80 de cai, de rasă comună. Recordul e de 35 concomitent. Pe mulţi i-am dat în adopţie, dar au şi murit dintre ei. Unii vin în nişte situaţii când nu prea mai ai ce să le faci. Aici avem cai abandonaţi pe domeniul public sau cei confiscaţi, ai căror stăpâni au fost implicaţi în ilegalităţi. Am avut şi un cal accidentat chiar pe autostradă! Erau ţăranii cu căruţa, bine-mersi, până a dat maşina peste ei”, intră în amănunte doamna doctor.
Radu Popa, ALPAB: “Ne-ar ajuta enorm sprijinul voluntarilor!”
“ALPAB administrează adăpostul de cai din Tei-Toboc şi asigură serviciile medicale şi hrana pentru un număr de 24 de cai. Din păcate, ne confruntăm cu o situaţie îngrijorătoare. Aceste animale sunt tratate cu bestialitate de către stăpâni. Există urgenţe de forţă majoră. Ne vedem obligaţi să nu închidem ochii şi să nu abandonăm caii aduşi într-o stare critică. Asta presupune îngrijirea unui număr mai mare de cai faţă de capacitatea pe care o avem şi a fondurilor pe care le alocăm adăpostului din Tei-Toboc. Activitatea ALPAB implică un efort major atât uman cât şi financiar. Ne-ar ajuta enorm sprijinul voluntarilor”, este elocvent Radu Popa, directorul general al Administraţiei Lacuri, Parcuri şi Agrement Bucureşti.
Piper, ultimul cal adus în adăpost, a murit după o zi
Ultimul cal, adus la “azilul” din Şoseaua Petricani sâmbăta trecută, a murit a doua zi: “Era nemâncat. Nu subnutrit, ci ne-nutrit! În intestinul lui am găsit nisip! Mâncase nisip nenorocitul!”, izbucneşte, cu ochii umezi, Ilinca Cioculescu. Fostul proprietar din Baloteşti, Ilfov, a zis că nu i-a mai dat de mâncare pentru că n-a mai avut.
Acum, riscă un proces penal. “A căzut şi l-a bătut să se ridice! Lumea care a văzut a sunat la 112! Au venit televiziunile… Îl chema Piper! Nu era negru, da’ a fost iute ca piperul, că de-aia i-au zis aşa”, aproape că plânge veterinara: “Unii vin în situaţii când nu prea mai ai ce să le faci. Vin înjunghiaţi, cu avulsie de copită (copită smulsă - n.r.), cu tendoane distruse, cu viermi… Victime ale unor agresiuni majore, supuşi la munci pe care nu le pot face!”.
Copiii, beneficiari colaterali
Tot răul spre bine. În urma demersului acestor voluntari, sprijiniţi de ALPAB, vin copii din cinci centre de plasament din sectorul 1 şi copii cu dizabilităţi să facă “hipoterapie”.
“E o ramură a ceea ce se numeşte «Terapie asistată de animale». Copii cu diverse afecţiuni pot fi vindecaţi. De la autişti până la cei cu ADHD, adică cei cu deficienţe de concentrare. Plus cei cu deficienţe locomotorii”, povesteşte doc toriţa de cai. Şi acum, un copilaş de 12 ani, cu un picior paralizat de la gleznă în jos, vine în cărucior şi călăreşte ca un om normal.
OAMENI ŞI BESTII
“Era oarbă, da’ ştia să se întoarcă acasă. Când a fost găsită era un schelet. La Baloteşti e un focar de nesimţire! Am mai găsit un cal pe care l-am ridicat de jos cu cupa de la fadromă! Numai în 2007 am găsit a colo zece cai abandonaţi.”,
ILINCA CIOCULESCU, medic veterinar
“ALPAB administrează adapostul şi asigură serviciile medicale şi hrana pentru un numar de 24 de cai. Ne confruntam cu o situaţie îngrijorătoare. Asta presupune îngrijirea unui număr mai mare de cai faţă de capacitatea pe care o avem.“,
RADU POPA, director ALPAB Bucureşti
“E o ramură a ceea ce se numeşte «Terapie asistată de animale». Copii cu diverse afecţiuni pot fi vindecaţi. De la autişti până la cei cu ADHD, adică cei cu deficienţe de concentrare. Plus cei cu deficienţe locomotorii.”,
ILINCA CIOCULESCU, medic veterinar
Evenimentul Zilei: Monica Lovinescu, simbolul propagandei anticomuniste
Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului lansează Conferinţele „Monica Lovinescu”, o serie de întâlniri săptămânale care omagiază tribuna antitotalitarismului democratic-civic.
Considerând comunismul un proiect total, care nu admite excepţii şi derogări, care colonizează fiecare domeniu al cotidianului, spaţiul public şi spaţiul privat deopotrivă, spaţiul ideilor şi, prin el, pe cel al imaginarului colectiv, Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc (IICCMER) lansează, începând din 2 iunie, o serie de dezbateri săptămânale menite să cartografieze specificul societăţii comuniste din România pentru o mai bună înţelegere a trecutului şi, prin aceasta, pentru o mai bună gestionare a prezentului.
Proiectul, derulat sub numele Conferinţele „Monica Lovinescu”, omagiază tribuna antitotalitarismului democratic-civic pe care au simbolizat-o, vreme de decenii, Monica Lovinescu şi Virgil Ierunca.
Conferinţele, susţinute de personalităţi ale lumii academice româneşti şi de tineri cercetători din domenii aplicate studiului comunismului, îşi propun să asigure un cadru de dezbatere a conceptelor care definesc cultura şi civilizaţia în perioada comunistă şi vor fi organizate săptămânal, câteva luni pe an, la noul sediu IICCMER din strada Alecu Russo, nr. 13-19, apartament nr. 11, etaj 6, Bucureşti.
„Proiectul Conferinţele „Monica Lovinescu” intenţionează să deschidă, pentru un public larg, o perspectivă asupra istoriei recente a României, având ca numitor comun perioada comunistă, care şi-a pus amprenta de neşters asupra societăţii de tranziţie.
Înţelegerea trecutului facilitează o gestiune eficientă a prezentului şi o proiectare pe coordonatele normalităţii a viitorului”, spune Angelo Mitchievici, diector departament „Ideologie şi cultură” în cadrul IICCMER.
Despre consecinţele ideologizării literaturii
Un punct de start în cercetare este literatura română, în măsura în care schimbările de aici reflectă mutaţiile suferite de societate şi se însăşi fiinţa umană sub puterea de înrâurire a factorului politico-ideologic.
„Se cuvine, deci, să ne întoarcem mereu la ceea ce s-a întâmplat în anii terorismului comunist, pentru a vedea evoluţia literaturii române de după 1953 şi, mai ales, de după 1964 - ca pe o îndepărtare lentă de momentul dezastrului, ca pe un fel de fugă spre orice” - îşi anunţă Eugen Negrici, profesor la Universitatea Bucureşti, liniile directoare ale dezbaterii „consecinţele ideologizării totale a literaturii române în anii fundamentalismului comunist”, care va da startul proiectului pe 2 iunie, de la ora 17.30.
Ruxandra Cesereanu, profesor la Universitatea „Babeş-Bolyai”, Cluj, va continua vineri, 11 iunie, de la ora 17.30, dezbaterea, punând în discuţie etica memoriei, în perspectiva trecutului comunist şi în contextul în care puterile politice succedate la conducerea României în postcomunism par să fi propus mai degrabă o tombolă a memoriei decât o recuperare justă a acesteia.
Demers necesar, spune ea, după 20 de ani de exemplificări din fenomenul „Piaţa Universităţii 1990”, efectul Dosariadei sau Devirusarea României.
Omul Nou şi religia seculară
Vladimir Tismăneanu, preşedintele executiv al IICCMER, va vorbi miercuri, 16 iunie, de la ora 17.30, despre comunismul văzut ca o „religie seculară”, definit ca doctrină economică, morală, socială şi culturală radicală, fundamentată pe principiul realizării unor idealuri transformiste, totalizante.
„Comunismul a generat un proiect politic şi social nou, axat pe ideea purificării comunităţilor care au fost victimele spectrului ideologiei sale. Staţia terminus a comunismului o constituia crearea unei civilizaţii specifice a cărei unitate de măsura antropologică o reprezenta Omul Nou. Iar existenţa individului avea sens numai atât timp cât contribuia la realizarea utopiei sociale”, anunţă Tismăneanu direcţii ale temei de discuţie.
Ioana Both, de la Universitatea „Babeş-Bolyai” din Cluj va aduce în atenţia auditoriului, marţi, 22 iunie, tot de la ora 17.30, câteva poveşti din trecutul recent. Istoricul literar, spune Ioana Both, se confruntă cu un număr enorm de anecdote spunând poveşti despre felul în care cultura alternativă trebuia să relaţioneze cu cea oficială în anii comunismului.
Dar anecdotele, adaugă ea, subminează orice intenţie a istoricului literar de a scrie „marea naraţiune a rezistenţei noastre prin cultură în perioada comunistă”.
„Înţelegerea trecutului facilitează o gestiune eficientă a prezentului şi o proiectare pe coordonatele normalităţii a viitorului.“,
ANGELO MITCHIEVICI, diector departament „Ideologie şi cultură” în cadrul IICCMER
Evenimentul Zilei: Circuitul bălegarului în natură trece pe la guvern
Ţăranii ar putea fi obligaţi să aleagă gunoiul de grajd şi să-l transporte apoi la un depozit. Ulterior îl vor putea ridica de acolo, pentru a-l împrăştia pe câmp.
Un proiect de hotărâre de guvern ar putea complica viaţa celor care au animale în bătătură. Pentru a controla una dintre principalele surse de poluare ale terenurilor agricole, executivul vrea să-i oblige pe ţărani să selecteze bălegarul adunat în grajd şi să-l depoziteze apoi fie pe platforme special amenajate, fie în „gropi comunale pentru bălegar”, construite în 11 comune din toată ţara.
Atunci când va veni vremea pentru fertilizarea solului - numai în perioade delimitate cu precizie - ţăranii vor putea merge pentru a ridica o cantitate de bălegar egală cu cea depozitată. „Dacă vor mai mult, dacă n-au la dispoziţie un mijloc de transport sau n-au cu ce să împrăştie îngrăşământul, gospodarii vor trebui să plătească”, explică oficialii de la Mediu.
Tot acest proces va fi supravegheat de autorităţile locale, care vor nota de la ce animale provine îngrăşământul şi cantitatea de bălegar împrăştiată.
„Statul chiar vrea să ne aducă la sapă de lemn”
„Beneficiarii” proiectului au păreri împărţite. Alexandru Chirilă din comuna Sâncel, judeţul Alba, se află într-o situaţie oarecum ingrată: are porci, o vacă şi păsări, dar nu are căruţă sau tractor.
„Acum mai trebuie să plătesc o taxă pentru ridicarea lui şi alta ca să-mi arunce după aceea gunoiul meu pe teren. Nu mi se pare corect. Văd că statul chiar vrea să ne aducă la sapă de lemn”, se plânge ţăranul.
De după gard, un alt gospodar, care are cinci vaci şi un tractor, spune că i se pare o măsură bună: „N-o să-mi mai miroasă în curte. O să-l duc cu tractorul meu”.
2.000 de localităţi au pânza freatică poluată
În susţinerea proiectului, specialiştii de la Ministerul Mediului vorbesc şi despre felul în care măsura va stârpi „o ameninţare directă la adresa sănătăţii”. „Problemele cu care se confruntă mediul rural în domeniul gestionării gunoiului de grajd au un impact major asupra societăţii civile, reprezintă o ameninţare directă la adresa sănătăţii şi au efect advers asupra calităţii vieţii”, arată aceştia.
În plus, bălegarul este principala sursă de poluare a apelor subterane cu nitraţi şi nitriţi. „2.000 de localităţi din România au pânza freatică poluată. Multe gospodării au fântâni în curte, din care scot apă pentru prepararea hranei, fapt ce duce la îmbolnăviri şi chiar la decese”, explică reprezentanţii de la Mediu.
Dacă vor să scape de o muncă în plus, ţăranii pot solicita şi alte „servicii”. „În perioadele în care aplicarea gunoiului de grajd e permisă, gospodarii pot solicita transportul şi împrăştierea pe câmp a bălegarului cu ajutorul echipamentelor asigurate prin proiect, plătind pentru serviciu”, se mai arată în document.
Sezoane pentru îngrăşăminte
În februarie, EVZ scria despre hotărârea autorităţilor de a impune împrăştierea gunoiului de grajd doar în anumite perioade. Astfel, îngrăşământul va putea fi folosit pentru culturi de toamnă doar între 1 februarie şi 30 octombrie, iar gunoiul animalier fermentat (mraniţă) şi dejecţiile lichide - între 15 ianuarie şi 30 octombrie. Până atunci, sătenii care au animale vor trebui să betoneze un loc unde să depoziteze excrementele animalelor.
În cazul culturilor de primăvară, gunoiul de grajd poate fi dus pe câmp între 1 ianuarie şi 30 iunie, respectiv între 1 septembrie şi 31 decembrie, în timp ce mraniţa şi dejecţiile lichide - doar între 15 ianuarie şi 30 iunie.
EFECTE
Nitraţii pot provoca boli grave
- O persoană care bea apă poluată cu nitraţi - proveniţi din dejecţiile animaliere - riscă tulburări de memorie, de concentrare şi ameţeli. În plus, inima, plămânii şi creierul celui care o bea nu mai sunt bine oxigenate. Totodată, în astfel de cazuri poate apărea şi cancerul, avertizează profesorul doctor Gheor ghe Mencinicopschi, specialist în alimentaţie.
- Sudul României figurează printre zonele din UE cu cele mai crescute niveluri de nitraţi, arată un raport referitor la implementarea Directivei Nitraţilor, publicat recent de Comisia Europeană, respectiv un document elaborat de Ministerul Mediului.
Evenimentul Zilei: Bătrânul Continent apasă “butonul nuclear”. Cum s-a transformat visul euro într-un coşmar
Pentru prima oară în istoria sa de peste un deceniu, Banca Centrală Europeană a acceptat să pună “maşina de bani” în funcţiune, pentru a cumpăra titluri de stat de la ţările din zona euro ameninţate de insolvenţă. Contracararea acţiunilor speculative îndreptate împotriva monedei comunitare ascunde însă un cost ameninţător.
Inflaţie. De la începutul săptămânii, cuvântul acesta bântuie cu furie discursul european. Un discurs încărcat altădată de speranţă şi de perspective riscă, tot mai mult, să se transforme într-o înşiruire de previziuni sumbre.
Datorii publice aiuritoare, rate extrem de ridicate ale şomajului, deficite bugetare colosale – fiecare în parte şi toate la un loc contribuie astăzi la dărâmarea accelerată a unui mit care s-a dorit etern. Moneda euro.
În urmă cu 18 ani, când Tratatul de la Maastricht punea fundaţiile uniunii monetare la miezul spaţiului european, viitorul nu purta cu sine decât nuanţe optimiste. Astăzi, însă, după o recesiune financiară coroborată cu incapacitatea comunitară de a face următorul pas, spre integrarea politică reală, UE se află în pragul dezastrului. Germania a eşuat în a-şi impune proverbiala cultură a stabilităţii şi se trezeşte astăzi forţată să plătească indisciplina partenerilor săi.
“Avem o monedă comună, dar nu şi o uniune politică. Am promis stabilitate şi trebuie să ne respectăm această promisiune. Este cel mai mare test cu care ne confruntăm de la căderea comunismului. Dacă nu reuşim să gestionăm această criză, vor urma consecinţe imposibil de cuantificat”, a avertizat joi cancelarul german Angela Merkel.
“E cu adevărat dramatic”
În tot acest timp, presa economică occidentală avertizează că măsurile actuale adoptate de organismele comunitare şi de statele zonei euro nu fac decât să amâne confruntarea cu realitatea. Niciun plan de finanţare a dezastrului actual nu va salva moneda euro în lipsa integrării politice.
Însă, necesitatea centralizării deciziilor este un plan pe termen mediu şi lung care nu poate deţine primatul în faţa unor măsuri urgente. “În războiul cu pieţele financiare este ca şi în războiul cu un inamic militar. Trebuie să foloseşti o forţă copleşitoare”, avertiza recent preşedintele american Barack Obama, sfătuindu-şi omologii europeni să nu ezite în faţa adoptării unor pachete de intervenţie cifrate la sute de miliarde de euro.
“Ne aflăm în faţa celei mai dificile perioade de la Primul Război Mondial încoace. E cu adevărat dramatic. Tensiunile severe vin ca urmare a suportului financiar oferit de guverne băncilor aflate în urmă cu doi în pragul colapsului. Astăzi, chiar semnătura statelor e pusă sub semnul întrebării. Iar pieţele pun presiune acolo unde simt slăbiciunea verigii. Asta s-a întâmplat cu Grecia”, a susţinut şi preşedintele Băncii Centrale Europene, Jean Claude Trichet.
Un Lehman Brothers statal
Punctual, Europa nu-şi permite să ignore realitatea. Iar realitatea este că, cel puţin la nivel de imagine, cecul în alb de 110 miliarde de euro acordat Greciei a eşuat. Pieţele financiare nu s-au detensionat, speculaţiile împotriva monedei comunitare s-au amplificat şi chiar băncile asiatice au dat semnale indirecte că îşi pierd încrederea în euro.
Faţă în faţă cu pericolul unei prăbuşiri iminente, Banca Centrală Europeană a decis, pur şi simplu, să pună în funcţiune “maşina de bani” pentru a cumpăra titluri de stat emise de statele zonei euro aflate în dificultate. “Opţiunea nucleară” a reacţionat săptămânalul german Der Spiegel. Acţiunea, fără precedent, poate avea urmări inflaţioniste, deşi oficialii BCE susţin că vor retrage ulterior lichidităţile.
Pentru ţările occidentale, cuvântul acesta are o rezonanţă teribilă. Inflaţia e un fenomen de proporţii catatrofale în imaginarul public, pentru că ea produce devalorizare şi creşterea preţurilor. În zona euro, ultimii 11 ani au însemnat, din acest punct de vedere, un paradis. Cifrele vorbesc de la sine: sub 2% inflaţie anuală.
Dilema: cum ne vom achita datoriile?
Perspectivele actuale sunt însă tulburătoare pentru că o altă matematică a luat locul ecuaţiilor optimiste de altădată. Tot mai multe state europene încep să se găsească în situaţia băncilor de acum un an şi jumătate: nu au bani să-şi finanţeze cheltuielile. Lipsa de lichidităţi a ţărilor e şi mai problematică decât cea a instituţiilor de finanţare.
Iar moneda euro nu-şi permite să aplice tactica micşorării datoriilor prin inflaţie. Sau îşi permite în schimbul demisiei sale istorice. Pe de altă parte, măsurile de austeritate adoptate de tot mai multe ţări europene ar putea împiedica relansarea economică. Cercul vicios se închide perfect: în lipsa creşterii, statele nu vor putea să-şi achite datoriile deja acumulate.
- 1282 de miliarde de euro. Cu această sumă se prognozează că va creşte datoria publică a statelor din zona euro în intervalul 2009-2011. Procentual, această datorie e estimată pentru 2010 la 84% din PIB-ul total al zonei euro. În 2008, media era de 69.3%.
- Vineri, moneda euro a atins nivelul record de depreciere al ultimelor 14 luni în raport cu dolarul.
“Pusă în faţa unei asemenea situaţii, Germania nu-şi permită să nu intervină pentru salvarea celorlalţi. Dar impunerea unor măsuri de austeritate va afecta suplimentar economia. Iar efectele vor ajunge curând în Germania, ţara care exportă 60% din bunurile sale în Europa”, Die Tageszeitung, cotidian german
“Politicienii germani au promis, pe vremuri, să facă moneda euro la fel de solidă cum era marca. De asta au fost concepute reguli stricte cu privire la deficitele statelor comunitare şi la independenţa Băncii Centrale Europene. Şi doar datorită acelei promisiuni, decizia renunţării la marca germană a putut fi susţinută politic. Astăzi, avem doar o certitudine: nu vom avea falimente statale în zona euro. Cum aşa? Pur şi simplu, BCE va cumpăra de la ţările în dificultate titluri de stat. Iar banii nu se pot epuiza, pentru că, până la urmă, chiar BCE îi tipăreşte”, Der Spiegel, săptămânal german
“Stabilitatea preţurilor este obiectivul nostru fundamental şi în ultimii 11 ani ne-am achitat cu succes de această sarcină. Nu ne-am schimbat abordarea monetară. Lichidităţile pe care le aruncăm acum pe piaţa vor fi extrase ulterior. Toate deciziile pe care le luăm au în vedere limitarea inflaţiei”, Jean Claude Trichet, preşedintele Băncii Centrale Europene
Top 5 datorii publice în zona euro pentru 2010
Grecia – 124.9% din PIB
Italia – 116.7% din PIB
Portugalia – 84.6% din PIB
Irlanda – 82.9% din PIB
Spania – 66.3% din PIB
Top 5 deficite bugetare în zona euro pentru 2010
Irlanda – 14.7% din PIB
Grecia – 12.2% din PIB
Spania – 10.1% din PIB
Portugalia – 8% din PIB
Italia – 5.3% din PIB
Top 5 rate ale şomajului în zona euro pentru 2010
Spania – 20%
Irlanda – 14%
Grecia – 10.2%
Portugalia – 9%
Italia – 8.7%
Din cele 16 ţări care fac parte din zona euro, niciuna nu respectă plafonul maxim impus deficitului bugetar prin Tratatul de la Maastricht (-3%), în condiţiile în care cel mai mic deficit bugetar al zonei euro se aşează în dreptul Luxemburgului, la cota 4.2%. Media zonei euro? Minus şapte! Pentru aproximativ acelaşi procent, Bucureştiul a decis recent adoptarea unui pachet de măsuri extrem de dure.
Măsuri de austeritate adoptate recent în zona euro
Portugalia
- creşterea TVA de la 20% la 21%
- creşterea impozitului pe venit, diferenţiat, între 1% şi 1.5%
- taxarea suplimentară a profiturilor din afaceri cu 2.5%
Spania
- tăierea salariilor din sectorul bugetar cu 5% şi îngheţarea lor până în 2012
Evenimentul Zilei: Manifestaţie pentru unitatea Belgiei
În jur de 2.300 de persoane au manifestat astăzi pe străzile din Bruxelles pentru unitatea Belgiei, în plină criză politică din cauza conflictului lingvistic ce îi opune pe flamanzi şi pe valoni, relatează AFP.
„Pentru Belgia!”, au scandat ei, defilând în spatele unei pancarte pe care erau scrise cele trei limbi oficiale ale statului (olandeza, franceza, germana) şi mesajul „Da, vrem să trăim împreună”.
Oamenii au fluturat drapele ale Belgiei şi au afişat pancarte pe care scria „Fără fascism regional”. Unii dintre ei au distribuit autocolante cu mesajul „Nu te atinge de ţara mea”.
O manifestaţie similară a avut loc şi în 2007, când s-au strâns 35.000 de oameni pentru a susţine unitatea Belgiei.
Parlamentul belgian s-a dizolvat la data de 6 mai, iar pe 13 iunie vor avea loc alegeri legislative, la finalul cărora flamanzii şi francofonii îşi vor renegocia condiţiile colaborării politice.
Aceste alegeri legislative anticipate decurg din criza politică declanşată de demisia guvernului la data de 22 aprilie, după plecarea din coaliţia de guvernare a unui partid flamand.
Sondajele de opinie par să indice o creştere în popularitate a partidelor flamande radicale.
Evenimentul Zilei: Bucovina, la pachet cu litoralul
Hotelierii din Constanţa îşi extind aria de acţiune prin programul „Descoperă Bucovina”.
Descoperă Bucovina de pe litoral”, e îndemnul agenţiilor de turism de la mare care s-au gândit că, astfel, îi pot convinge pe turişti să facă plajă şi să viziteze şi celebrele mănăstiri.
Sunt vizaţi mai ales străinii
Ideea îi aparţine preşe din telui ANAT Constanţa, Cris tian Bărhălescu, şi la ea s-au raliat deja lanţul hotelier Best Western şi reprezentanţii TUI România.
Potrivit acestuia, programul se vrea o optimizare a vânzărilor pachetelor turistice, fiind vizaţi mai ales străinii.
Oferta complementară cuprinde trei variante (clasic, premium şi gold) şi porneşte de la 195 euro/persoană, pensiune completă pentru patru zile în Bucovina, plus câte 59 de euro pentru fiecare zi în plus.
Traseul ales pleacă de pe litoral la Iaşi, Gura Humorului, Botoşani şi cuprinde vizitarea mănăstirilor Voroneţ, Humor, Moldoviţa, Suceviţa, Bogdana, Dragomirna, Centrul de artă populară Marginea, salina, Catedrala Cacica şi renumite podgorii din zonă.
„Avem o ţară frumoasă şi e păcat să nu o marketăm”
Bellamy Zahiu, directorul Ho telului Savoy, din Mamaia, membru al lanţului Best Western, a pregătit un circuit intern de televiziune prin care promovează şi imagini din Bucovina. „Avem o ţară frumoasă şi e păcat să nu o marketăm şi să nu o arătăm turiştilor”, spune el.
Săpătmâna viitoare soseşte, la Aeroportul „Mihail Kogălniceanu”, primul avion cu turişti din Germania şi ţările scandinave aduşi de tour operatorul TUI, după o absenţă de mai mulţi ani.
Reprezentantul TUI în România, Ciprian Popescu, consideră că programul „Descoperă Bucovina” şi nu numai, pe care turiştii străini îl găsesc pe litoral, poate fi o ocazie de a îmbunătăţi imaginea României: „La un preţ accesibil, programul scoate în evidenţă elemente de vârf ale patrimoniului românesc, aflate sub egida UNESCO, şi puţini ştiu asta, elemente care pot da o notă de distincţie”.
Evenimentul Zilei: Casele “aici nu stă nimeni”, în Bucureştiul cu tablă-n gard
“Uite, pe aici era iarbă, şi toate străzile astea erau pavate. Şi grădini peste tot”. Aşa îşi alerga tinereţea, în urmă cu cincizeci de ani, Vasile Tripa. Prin Bucureşti, la intersecţia străzilor Latină cu Spătarului. Timp de câteva secunde, bătrânul venit de la piaţă cu trei plase de zarzavaturi în mâini a avut o flacără interesantă în ochi.
Clădiri de poveste din Bucureşti
Casa Aici nu stă nimeni, mărginită de un magazin hidos
$(document).ready(function() {
$(’#coin-slider’).coinslider({ width: 630, height: 380, navigation: true, opacity: 0.5 });
});
Apoi i-a ridicat şi, de parcă atunci i-ar fi deschis după un vis, a început să denunţe anii în care Bucureştiul lui s-a transformat în Bucureştiul “lor”. Stăm de vorbă în spatele Casei Melik, una dintre cele mai vechi clădiri ale Capitalei. În faţa noastră, peste clădiri, copaci şi blocurile alipite de comunism acestei zone, se vede celebrul turn Millenium Business Center.
“Este un dezastru. Uită-te la Libra Bank şi alte porcării pe care le-au făcut aici. Ce vedeţi acum aici este lucrarea unor nemernici, care ne conduc”, spune bătrânul, privind spre cele câteva blocuri care, din înălţimea lor, par a-i batjocori pe arhitecţii secolului XIX, care au făcut din această zonă o minune a Bucureştiului. O minune care a dăinuit câţiva zeci de ani. La 50 de metri de Casa Melik, astăzi Muzeul Theodor Pallady, găseşti trei ziduri fără tavan, cu faianţă pe alocuri, unde s-au strâns câteva grămezi de gunoi. “A fost aici o alimentară - ne lămureşte nea Vasile. Nu au avut loc de ea şi acum e groapă de gunoi. Groapă de gunoi şi WC public. E ţara nimănui”.
Artă, ruină, jeg
Bucata aceasta de oraş este caracteristică tuturor zonelor vechi ale Bucureştiului. În acest oraş, arhitectura trecutului îşi prezintă rareori interioarele. Asta nu ar fi de neînţeles. Casele au aparţinut cuiva, au ajuns la moştenitori, nu puteau fi toate transformate în muzee. Problema e că, deşi ochiul e liber să le vadă, nici exterioarele nu dau nobleţe istoriei. Arta de altădată s-a prefăcut în ruină şi, de ce să ne ferim de cuvinte, în jeg.
Căci altfel nu se poate numi o casă mărginită de un magazinaş infect, încropit din bucăţi ciuruite de plastic transparent. Şi culmea, în aceeaşi curte cu magazinul hidos, se află o clădire construită în anul 1886. Să îi spunem clădirea “Aici nu stă nimeni”. Dacă ai citit romanul lui Călinescu (Enigma Otiliei), ai impresia că pasajele de carte care descriu casa se unesc într-o imagine, iar imaginea aceasta îţi apare în faţa ochilor, pe Spătarului 19.
Intelectualul din zid
După un gard viu a cărui formă a scăpat de mult de sub control, se înalţă o casă cu parter înalt, a cărei intrare este dominată de o marchiză. Fierul forjat al acesteia a ruginit, iar casa aceasta plină de poveşti de pe vremuri se degradează întruna. Tencuiala cade, ornamentele din stuc sunt roase, iar întreaga construcţie îşi mânjeşte propriul trecut, ca un intelectual ramolit, care, după ani de glorie, începe să debiteze enormităţi.
“Se spune că este casa din Enigma Otiliei”, spune un pictor care stă în apropiere. Descrierea lui Călinescu pare să îi dea dreptate. În acte, casa de la colţul Latinei cu Spătarului apare ca fostă proprietate a sopranei Elena Teodorescu, în care au fost filmate, în 1961, scene din filmul Hariclea Darclee. O casă a cântecului, în care astăzi se aud oameni chemând câinele la o porţie de oase.
Stilul tabla în gard …
Casa pictorului, mai exact grădina sa, păstrează o bucată din Bucureştiul interbelic. Artistul a cumpărat casa şi grădina în 1986. Aleea poartă câteva din dalele vechiului pavaj al străzii, care urmau să fie aruncate sau îngropate sub stratul de bitum. “În 1986, aici era groapa de gunoi a cartierului. Cum este grădina aceasta a mea, aşa arătau toate grădinile între războaie”, spune pictorul.
Apoi explică, plastic. “În perioada interbelică, acestea erau nişte străzi plăcute pentru a te saluta. Aşa am citit, am auzit. Oamenii stăteau la o cafeluţă şi se salutau prin gardurile de fier forjat. Cei din curte îi salutau pe cei de pe stradă şi schimbau o vorbă. Era ca un ritual”. “În comunism, apare tabla în gard. Iar grădinile dispar. Nu îşi mai aveau locul, trebuia să creşti o găină, să ai un coteţ, ceva, nu flori”.
… şi al borcanelor de sticlă
Spune că zona aceasta s-a degradat începând din comunism, iar, după 1989, totul s-a prăpădit mai tare. “Cele mai monstruoase blocuri din Bucureşti sunt cele din Nicoreşti (n.r. Strada Toamnei, în apropierea restaurantului Nicoreşti). S-au pus etaje aiurea, iar, când blocul părea gata, s-au mai pus deasupra. E ca o arcă a lui Noe deasupra blocului. Iar toate construcţiile astea de birouri sunt nişte borcane de sticlă. Blocul de la Armenească (Millenium) este urât ca formă. Când mergi spre Universitate şi vezi, prin sticlă, oamenii în birouri, ai impresia unor magazii puse una peste alta”.
Din grădina sa desprinsă din alt Bucureşti, omul se încumetă la o concluzie: “Să transformi astfel un oraş şi aşa mutilat înseamnă să îi distrugi personalitatea. Dar cum se poate altfel, când, zic eu, 90% dintre clădirile de după 89 sunt ilegale”.
Iar, despre casa “Aici nu stă nimeni”, pictorul crede că vina prezentului jalnic o poartă administraţia, nu oamenii care stau în ea. “E un chiriaş. El nu ştie de istoria locului. Păi, uite, i-am zis odată: “Vecine, uite să s-a stricat abajurul!”. Şi el l-a reparat cum a ştiut el, dar valoarea piesei s-a pierdut. Aici ar trebui să intervină administraţia, să îi rezolve omului problema locativă şi să facă un muzeu, o casă a culturii”.
Arhitectura calitate vs arhitectura cantitate
Dacă iei la pas zona, vei vedea că unele case au fost renovate şi şi-au recăpătat gloria. Pe strada Silvestru, vei găsi un restaurant mândru, pe Corbeni o superbă casa din cărămidă, iar pe Luca Stroici o clădire în culori tomnatice. Dar, totodată, vei găsi blocurile ciudate de pe Franzelarilor şi alte clădiri care s-au luat la întrecere cu bisericile, de parcă arhitectura ar însemna cantitate, nu calitate. Şi multe case lăsate de izbelişte.
Din acest bazar al arhitecturii bucureştene poţi scăpa într-un singur mod. Elena Stoicescu are 82 de ani, iar vremurile când zona arăta bine sunt atât de depărtate încât nici amintirile nu răzbat până astăzi. “Clădirile astea pe care le vedeţi (arată spre câteva galbene şi prăpădite din apropiere) au fost restituite şi oamenii efectiv nu au bani să le facă. Nici când au fost la ICRAL nu s-au făcut cine ştie ce reparaţii, acum cad bucăţi din ele pe trotuar, trebuie să fi atent. Dar e frumos la Melik, casa de aici”.
Casa Melik - lecţia de supravieţuire
Casa Melik, astăzi Muzeul Theodor Pallady, este peste drum de “Aici nu stă nimeni”. Gard din fier forjat, care lasă ochiului priveliştea grădinii. Dincolo de flori, o casă într-un stil diferit de cel al zonei. Un stil pur tradiţional, cu un imens cerdac din lemn la etaj, închis cu geamuri. Seamană oarecum cu Casa de Târgoveţ din Ploieşti. Nu întâmplător, deoarece ambele au fost construite în a doua jumătate a veacului al XVIII-lea.
În acea vreme, casa a aparţinut unui dregător din Ţara Românească, iar apoi a fost cumpărată de un bogat negustor armean. Acesta o renovează în 1822, fără a se atinge de aspectul zidurilor exterioare, făcând doar mici adăugiri şi modificări ale interiorului. Armeanul îi oferă casa fiului, a cărei moştenitoare, Ana, a fost soţia lui Jacob Melik, arhitect întors în ţară în 1844, după studii de arhitectură la Paris. Jacob Melik renovează casa în 1857, dar nici el nu i-a modificat specificul şi stilul. După moartea soţului, Ana îşi va găsi sfârşitul după un incendiu care a cuprins clădirea.
Dar povestea casei Melik mergea mai departe şi un nepot al lui Jacob şi Anei Melik, Eugen, va renova clădirea cu sprijinul arhitectului Paul Smărăndescu, pentru a îndeplini dorinţa testamentară a Anei. Proprietăreasa dorea ca imobilul să servească drept “azil de văduve sărace”. A fost folosită în acest scop o bucată de vreme, devenind în 1971, după ce parohia armenească a donat-o municipalităţii, gazdă a Colecţiei Serafina şi Gheorghe Răut.
Răut a locuit mult timp în Place Dauphine din Paris, unde s-a împrietenit cu Theodor Pallady. Multe dintre lucrările pictorului au fost păstrate de Răut în colecţia personală, care cuprinde şi alte opere de artă, fie că vorbim de pictură, sculptură, orologerie, ceramică, decoraţiuni sau mobilier. Răut a donat colecţia statului român, care a expus-o în Casa Melik.
Simplitate cu stil
Muzeul, pe care îl puteţi admira în imaginile din galeria de mai sus, are opt săli. Dintre toate încăperile, cele mai spectaculoase sunt coridorul de la etaj şi cerdacul. Dacă primul atrage prin caracterul clasic dat de lemnul închis la culoare (nuc, stejar) din pardoseală şi tavan, cerdacul este spaţiul simplităţii absolute. Liber, pare un spaţiu care îşi cedează valoarea grădinii din jur.
În muzeu, câteva pânze prezintă tocmai frumuseţea arhitecturii urbane. În Paris. În “Vedere din Place Dauphine”, Pallady prezintă magia unora dintre cele mai vechi clădiri ale capitalei franceze. Alte lucrări, ale lui Alexandre Defaux, prezintă un oraş al zidurilor-artă. Interesant este că imaginile de astăzi arată că zonele s-au schimbat, dar spiritul lor nu.
La plecare, la ieşirea de pe Spătarului pe aglomeratul bulevard Carol I, un grup de muncitori lucrează la faţada unei clădiri vechi. Ornamentele de sub streaşină şi din jurul geamurilor cad sub lovitura uneltelor, în mormanele de moloz.
Evenimentul Zilei: Crişan, oaza de linişte din inima Deltei Dunării
Oamenii care locuiesc în Delta Dunării au înţeles că turismul este viitorul zonei, astfel că în ultimii patru - cinci ani au ridicat numeroase pensiuni, complexe turistice sau hoteluri, astfel că oferta este variată.
În comuna Crişan, „inima Deltei”, cum le place localnicilor să spună, sunt numeroase pensiuni şi hoteluri plutitoare de unde puteţi alege, iar cazarea costă între 100 şi 160 lei/cameră/noapte. Satul se întinde de-a lungul Dunării, pe o singură uliţă, astfel că în fiecare noapte puteţi admira fluviul.
Evenimentul Zilei: Revelionul 2011 se vinde încă de pe acum, şi în rate
Cei care vor să-şi asigure vacanţa de iarnă, dar nu au toţi banii pot începe să plătească încă de acum. Amatorii de croaziere beneficiază de oferte speciale.
Revelionul se dă vara în rate. Mulţi români încă nu s-au hotărât dacă şi unde vor pleca în vacanţa de vară, în timp ce unele agenţii lansează deja ofertele de Crăciun şi Revelion, la preţuri similare cu cele de anul trecut.
Avantajul este, spun operatorii, că preţul se poate achita în mai multe rate, până la momentul plecării, în funcţie de disponibilitatea financiară a clientului.
Oferte pentru Cipru, urmează Austria
„Plăteşti acum 30% din preţul vacanţei, iar restul se poate achita în timp. Termenul-limită este cu o săptămână înainte de plecarea în vacanţă”, ne lămureşte Corina Crăciun, de la agenţia Malya Travel, din Iaşi.
Primele oferte pe care le-a lansat sunt valabile pentru Cipru, dar în perioada următoare urmează să lanseze şi pachete pentru Austria. Şi acestea, tot în rate. „Anul trecut am luat camere în garanţie, la pensiuni din Austria, cu 250 de euro/persoană, pentru şapte nopţi cu mic dejun sau demipensiune. La finele lui august vândusem deja tot”, asigură ea.
Cei care optează pentru varianta Cipru, vor plăti 408 euro de persoană pentru un pachet de cinci nopţi cu demipensiune la un hotel de patru stele din Golful Larnaca. În cazul unui hotel de cinci stele, preţul este de 555 de euro/persoană şi include doar micul dejun, cazare şi transport cu avionul, plus masa festivă.
Rezervări pentru croaziere
„În România nu este un obicei în a lansa oferte cu mult timp în avans, dar doritorii pot găsi pachete pentru destinaţiile exotice şi pentru locuri unde se poate ajunge cu maşina: Grecia, Bulgaria, Turcia. Reducerile sunt acum de 35-40%”, susţine Ciprian Enea, consultant besttourism.ro. În Budapesta, de exemplu, două nopţi la patru stele costă de la 165 de euro/persoană.
Această perioadă este potrivită pentru rezervările croazierelor din vacanţa de iarnă. „Cele mai multe pachete turistice de Revelion le-am vândut pentru croazieră în Caraibe, cu preţuri cuprinse între 800 şi 1.000 euro/ persoană, sunt incluse transportul cu avionul, transferurile, cazarea şi masa”, susţine Mircea Vladu, de la Prestige Tours.
Cei care vor să plece în croazieră şi vor să-şi asigure deja un loc vor plăti 2.000 de dolari pentru nouă nopţi circuit pe coasta SUA şi Jamaica. Preţul este valabil pentru două persoane şi include toate mesele şi cazarea într- o cabină interioară. Preţurile nu includ biletele de avion. O altă variantă de croazieră care include şi Crăciunul este New York - Florida - Bahamas, la preţuri de la 2.100 de euro/două persoane.
O incursiune în Mediterana - Barcelorna - Casablanca - Gran Canaria -Las Palmas costă de la 1.900 de euro/cabină/ două persoane. „Aceste preţuri sunt valabile până în iunie-iulie, după care, pe măsură ce se fac rezervările, turiştii vor găsi tarife cu până la 60% mai mari”, spune Ioan Basea, de la coraziere.net.
TERMEN
Hotelierii români au tarife în toamnă
Hotelierii români nu vor lansa ofertele pentru iarnă înainte de luna septembrie, spun operatorii din turism. Şi asta în primul rând din cauza deselor modificări fiscale. „Nu pot să stabilească nişte tarife şi să suporte apoi nişte impozite suplimentare”, e de părere Dragoş Răducan, secretar general al Federaţiei Patronatelor din Turismul Românesc.
Potrivit acestuia, primele pachete pentru vacanţa de iarnă la munte în România - atât în pensiuni, cât şi în hoteluri, pot fi achiziţionate la târgul de turism din octombrie. În privinţa litoralului, ofertele apar în perioada octombrie-noiembrie.
900 de euro de persoană
este preţul de la care porneşte o croazieră în Caraibe, pentru cei care achiziţionează pachetul în această perioadă. Preţul nu include biletele de avion.
