Evenimentul Zilei: „Nu dezinfectează ustensilele pentru manichiură”
O bucureşteancă le acuză pe angajatele unui salon că nu au curăţat forfecuţa şi pila după o clientă, folosind aceleaşi ustensile la ea. Experţii explică ce puteţi face în astfel de situaţii.
Andreea Marcu, o bucureşteancă în vârstă de 22 de ani, a fost săptămâna trecută la Ana Beauty&Body, din Capitală, să-şi facă manichiura şi pedichiura. Tânăra le acuză pe angajatele salonului că nu au curăţat ustensilele înainte să le foloseasă.
Oficialii salonului de cosmetică spun că acest caz este o întâmplare. Dacă acuzaţia se confirmă, saloanele care au astfel de practici riscă să fie amendate sau închise. Experţii explică ce riscă clienţii care trec pragul unor astfel de saloane şi ce pot face pentru a reclama condiţiile improprii.
„Salonul de manichiură şi pedichiură e unul de cartier (zona Iancului - n.r.). În faţa mea era o persoană. Când m-au chemat, nu au schimbat ustensilele şi nici nu le-au curăţat. Le-am spus că nu este normal cum procedează, dar mi s-a spus că le sterilizează în fiecare seară şi că nu există riscuri”, spune indignată tânăra, care a mers la salon împreună cu o prietenă, care s-a tuns.
„Au luat pelerina de la clienta dinaintea mea, au scuturat-o şi apoi mi-au pus-o mie. E simplu să pleci cu păduchi dintr-un astfel de loc. Să nu mai spun că una dintre angajate fuma”, spune Tatiana, o altă clientă.
Oficialii salonului de înfrumuseţare susţin că a fost o scăpare a angajatelor. „De obicei dezinfectăm după fiecare clientă. Le voi sancţiona pe angajate pentru această greşeală ca să nu devină ceva obişnuit”, promite unul dintre oficialii salonului. Medicii atrag atenţia că riscurile folosirii de ustensile nedezinfectate sunt foarte mari.
„Clienţii se pot îmbolnăvi de hepatită sau HIV, dar pot lua şi infecţii cu diferite bacterii. Numeroase femei care fac hepatită o contractează din astfel de saloane”, spune medicul Simin Florescu, şef secţie boli infecţioase la Spitalul „Victor Babeş” din Bucureşti.
Reclamaţi la ANPC sau la direcţia de sănătate publică
Reprezentanţii organizaţiilor care se ocupă de protecţia consumatorului spun că, potrivit art. 11, alin. 5 din Normele de igienă pentru serviciile din astfel de saloane, în cazul manichiurii şi pedichiurii toate echipamentele, accesoriile şi materialele refolosibile trebuie curăţate şi dezinfectate înainte de utilizarea lor la un nou client.
„Faceţi reclamaţie împotriva comerciantului la comisariatul local pentru protecţia consumatorilor ori la direcţia de sănătate publică locală, care au posibilitatea să verifice activitatea acestuia şi să aplice sancţiuni”, spune Mihai Titichi, şef serviciu juridic al Asociaţiei pentru Protecţia Consumatorului.
“Clienţii saloanelor unde nu se dezinfectează ustensilele se pot îmbolnăvi de hepatită sau HIV.”
SIMIN FLORESCU, medic primar boli infecţioase
LEGISLAŢIE
Reguli obligatorii în cabinetele cosmetice
- Toate echipamentele, accesoriile şi materialele refolosibile trebuie curăţate şi dezinfectate înainte de utilizarea lor la un nou client;
- Suprafeţele pe care se desfăşoară tratamentele sau cele aflate în zona de sterilizare trebuie să fie confecţionate din materiale neabsorbante;
- Se interzic fumatul, consumul de băuturi alcoolice, de substanţe stupefiante, precum şi accesul animalelor în astfel de cabinete. Este obligatorie afişarea acestor interdicţii la loc vizibil;
- Curăţenia trebuie efectuată la sfârşitul sau la începutul programului de lucru, precum şi ori de câte ori este necesar, de către personal calificat;
- Înainte de începerea tratamentului se efectuează evaluarea stării pielii;
- Canapeaua pentru tratamente cosmetice trebuie să fie acoperită cu o husă de unică folosinţă, care se va schimba după fiecare client. Aceasta poate fi şi din material impermeabil, care se curăţă şi se dezinfectează după fiecare client.
Evenimentul Zilei: Jumătate dintre piteşteni, fără apă şi căldură
Jumătate dintre locuitorii municipiului Piteşti nu mai au apă caldă şi căldură, în urma unei avarii de amploare, anunţă RTV.
Potrivit directorului societăţii de termoficare din Piteşti, Aurelian Niţă, citat de Mediafax, avaria a apărut la o conductă de golire a agentului termic, din cadrul conductei magistrale, care s-a spart din cauza vechimii, în zona situată în strada Dumbrăveni.
“Am sistat livrarea de agent termic şi căldură. La o primă evaluare pot spune că sunt afectate aproximativ 20.000 din cei 42.000 de locuinţe, iar în acest moment încercăm să intrăm pe reţea pentru a interveni cu echipele de reparaţii. Practic, trebuie schimbat tronsonul respectiv de conductă şi apreciez că pentru jumătate din cele 20.000 de locuinţe în două-trei ore vom putea relua livrarea de agent termic, iar pentru cei situaţi în zona Trivale această situaţie va mai dura şi nu aş putea să precizez în acest moment cât”, a explica Niţă.
Săptămâna trecută, cele aproximativ 42.000 de apartamente din Piteşti au rămas timp de două zile fără căldură şi apă caldă.
Evenimentul Zilei: Cinci răniţi într-un accident în Bistriţa-Năsăud
Cinci persoane au fost grav rănite în urma unui
accident care a avut loc în această dimineaţă, pe DJ 173 C, în localitatea Jelna, Bistriţa-Năsăud, după ce maşina în care se aflau a ajuns într-un şanţ de beton.
Dispecerul de serviciu de la Inspectoratul Judeţean de Poliţie (IJP) Bistriţa-Năsăud a informat că accidentul a avut loc în jurul orei 9.00, după ce şoferul unui autoturism Dacia
a pierdut controlul
volanului, iar maşina a ajuns într-un şanţ de beton.
Potrivit dispecerului de serviciu de la Serviciul Judeţean de Ambulanţă (SJA) Bistriţa-Năsăud, la faţa locului au fost trimise patru ambulanţe, dar şi un echipaj de descarcerare de la Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă (ISU), care a scos cele cinci persoane dintre fiarele contorsionate ale maşinii. Persoanele rănite în urma accidentului au fost transportate la Spitalul Judeţean Bistriţa-Năsăud cu multiple traumatisme.
Evenimentul Zilei : Bătaie la Primăria Bucureşti
Consiliul General al Municipiului Bucureşti (CGMB) ia astăzi în discuţie 54 de planuri urbanistice zonale, după ce şedinţa de săptămâna trecută a fost amânată cu scandal. Un alt tărăboi s-a stârnit astăzi, grupul de protestatari fiind completat de vicepreşedinţii PRM Codrin Ştefănescu şi Marius Marinescu. Aceştia au fost luaţi la bătaie de poliţia comunitară chiar în sala de consiliu şi, apoi, târâţi în afara instituţiei.
Înaintea şedinţei CGMB, planificată pentru ora 13, Asociaţia “Salvaţi Bucureştiul” a organizat un protest în faţa Primăriei Capitalei. O astfel de manifestaţie a avut loc şi în urmă cu două săptămâni. Atunci, primarul Sorin Oprescu a chemat jandarmii pentru a-i potoli pe protestatari, care cereau dreptul de a asista la şedinţa Consiliului.
Rămâneţi pe www.evz.ro pentru imagini cu incidentele de la Primărie
“Ieşi, Oprescule, şi aruncă dosarele de la Consiliu şi nu mai vota nimic”, a strigat vicepreşedintele PRM Marius Marinescu, cunoscut mai ales după scandalul cu deputata PDL Anca Constantinescu. În timpul unei emisiuni televizate, difuzată în noiembrie 2008,cei doi şi-au adresat cuvinte jignitoare, iar Marinescu s-a enervat atât de tare încât a vărsat un pahar cu apă peste deputată. Pe atunci, Marinescu era membru al Partidului Conservator (PC). El a schimbat partidul în mai 2009, alături de Codrin Ştefănescu.
În faţa Primăriei, a fost afişat un banner, pe care stă scris “Oprescu şi consilierii PDL-işti, mafia imobiliară a Primăriei”
Ultima şansă pentru afacerişti
Vineri, 25 septembrie, şedinţa a fost suspendată, după ce majoritatea membrilor comisiei s-a retras din sală. Atunci, CGMB trebuia să se pronunţe asupra aprobării sau respingerii a 24 de planuri urbanistice zonale (PUZ). Platforma pentru Bucureşti, o coaliţie formată din 38 de organizaţii, printre care şi Transparency International, a organizat atunci un protest, înăbuşit cu jandarmi şi evacuări din sala de şedinţă, deşi adunarea era una publică.
În mod normal, în astfel de şedinţe ale edililor bucureşteni sunt luate în discuţie doar câteva PUZ-uri. Totuşi, astăzi este ultima zi de aplicare a vechii legislaţii, care permite Consiliului să modifice enorm prevederile Planului Urbanistic General (PUG). De mâine, 1 octombrie, intră în vigoare o nouă legislaţie, care propune o modificare de maximum 20% a parametrilor PUG.
Cumnatul lui Geoană, în sala de aşteptare
Cel mai extravagant PUZ pus în discuţie la şedinţa de astăzi aparţine unei firme al cărei patron are legături cu Ionuţ Costea - actualul preşedinte al Eximbank şi cumnatul liderului PSD, Mircea Geoană.
Compania care beneficiază de acest PUZ, Foradex, încearcă să schimbe regimul de înălţime al unei zone din vecinătatea căii ferate din nordul Capitalei, de la P+4 la P+19.
CITIŢI MAI MULTE DESPRE CAZ:
Ziua cea mai lungă a „rechinilor” imobiliari
Mai toate planurile au “bube”
Unul dintre imobilele contestate este cel din Primăverii, numărul 55. Zona este considerată una protejată, iar înălţimea maximă admisă a clădirilor din zonă este de 13 metri. Ori clădirea pe care afaceriştii o construiesc are 30 de metri, conform planului.
Un alt PUZ contestat de grupul de 38 de organizaţii este unul care cere demolarea a două imobile din Viilor, o zonă protejată a Bucureştiului. Sunt contestate alte patru planuri de construire în zone protejate (Regina Maria, Polonă, Domenii şi Temişana), despre care preşedintele Asociaţiei “Salvaţi Bucureştiul”, Nicuşor Dan, spune că “afectează coerenţa estetică”. Asociaţia pe care o conduce acesta este una dintre semnatarele scrisorii deschise.
Alte planuri contestate sunt cele propuse pentru strada Vespasian, numărul 56, care, potrivit semnatarilor, ar afecta aspectul unei zone vechi a Bucureştiului şi pentru bulevardul Iuliu Maniu, numărul 141, care ar “presupune dublarea densităţii construite într-o zonă foarte aglomerată a oraşului”.
CITIŢI MAI MULTE DESPRE PLANURILE CONTESTATE:
„Rechinii imobiliari”, susţinuţi de consilieri
MAFIA IMOBILIARĂ: Blocuri pe calea ferată, aprobate de consilieri
Cazul Costanda, consumat
“Din păcate, porcăria s-a făcut în ianuarie 2008. După părerea mea, astăzi Consiliul nu are cum să nu dea acest PUZ”, spune Nicuşor Dan. El face referire la schimbul de terenuri dintre primărie şi afaceristul Costică Costanda. Acesta din urmă şi soţia sa au primit Satul Francez, din Şoseaua Nordului, în schimbul a 2,8 hectare din Parcul Bordei.
După această afacere, Costanda s-a ales şi cu favoruri din partea CGMB. Instituţia i-a promis modificarea CUT-ului cu mult peste nivelul anterior. CUT, coeficientul de utilizare a terenului, este raportul dintre suprafaţa desfăşurată a construcţiei (suma suprafetelor tuturor nivelelor) şi suprafata totală a terenului. Este limitat superior de prevederile planului urbanistic.
Costanda a primit promisiunea unui CUT de 3,5, în condiţiile în care cel mai mare parametru aprobat anterior era de 2. Astfel , suprafaţa desfăşurată a construcţiei lui Costanda poate fi de 3,5 ori mai mare decât terenul ocupat.
Noua legislaţie înlătură posibilitatea ca, pe viitor, să fie operate derogări asemănătoare celei de care a beneficiat controversatul Costanda.
Evenimentul Zilei: Otopeni fuzionează cu Băneasa
Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii (MTI) a aprobat azi fuziunea Aeroportului Otopeni cu Aeroportul Băneasa, prin înfiinţarea Companiei Naţionale Aeroporturi Bucureşti.
Ambele aeroporturi sunt controlate în proporţie de 80% de Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii (MTI), iar Fondul Proprietatea deţine 20% din titluri. Strucutura acţionariatului va fi menţinută la Compania Naţională Aeroporturi Bucureşti.
Evenimentul Zilei: Situaţia clădirilor verzi în România e cam albastră
România nu are nicio clădire verde şi nici la construcţiile eficiente
energetic nu stă mai bine, în ciuda legislaţiei promulgate deja de câţiva ani, care prevede că imobilele ridicate după anul 2007 să fie eficiente energetic.
O directivă europeană setează ca termen limită anul 2018 dincolo de care nu va mai fi permisă construcţia clădirilor energofage. O ţintă şi mai apropiată este anul 2010, când nicio clădire nu va mai putea fi vândută dacă nu deţine un certificat energetic, adică o dovadă a consumului de energie pe care-l are.
Ca să impulsioneze intrarea românilor în rândul lumii preocupate de protecţia mediului şi economisirea resurselor, Consiliul Român pentru Clădiri Verzi (Romania Green Building Council - RoGBC), împreună cu WWF Programul Dunăre-Carpaţi România, Programul Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare (UNDP) şi Asociaţia Auditorilor Energetici pentru Clădiri (AAEC) au semnat azi, 17 septembrie 2009, o scrisoare
de poziţie privind măsurile ce ar trebui luate pentru a încuraja eficienţa energetică.
Documentul sugerează autorităţilor române să stimuleze investiţiile inteligente în clădiri verzi, adică în acele construcţii care au ventilaţie naturală, pereţi izolaţi, ferestre cu performanţe ridicate de izolare, dar şi luminatoare care să permită pătrunderea luminii naturale, sisteme de încălzire radiantă, sisteme de umbrire care să împiedice supraîncălzirea vara, sisteme de conservare a apei, de reciclare a deşeurilor şi echipamente electrocasnice eficiente energetic.
Semnatarii scrisorii susţin că amenajarea unei astfel de clădiri nu este cu mult mai scumpă decât un proiect clasic de construcţie, dar necesită ceva mai multă gândire din partea iniţiatorilor.
Reabilitarea termica, înlocuită cu credite verzi
Anca Bieru, director în cadrul RoGBC, sugerează autorităţilor să folosească altfel puţinii bani
alocaţi anual pentru subvenţionarea a 80% din costurile reabilitării termice a blocurilor. Ea spune că dacă statul român ar face cu acei bani câteva clădiri verzi pilot, care să servească drept exemple grăitoare pentru populaţie, cetăţenii ar fi mult mai interesaţi să-şi reabiliteze singuri imobilele.
Asta s-ar putea face, spune aceeaşi Anca Bieru, şi cu ajutorul unor aşa numite “credite verzi”, adică finanţări oferite pe zece ani de bănci, cu dobândă zero, dobândă subvenţionată de stat. Bieru a exemplificat cazul Franţei, care a demarat un astfel de program de credite verzi în prezent. Bieru susţine că rambursarea acestor credite s-ar susţine din economiile făcute la plata energiei consumate de căldire.
În România există, conform Ministerului Dezvoltării şi Locuinţei, 85.000 de blocuri care necesită reabilitare termică. Semnatarii scrisorii mai sugerează, de asemenea, autorităţilor locale să încurajeze investitorii care doresc să construiască verde prin acordarea unor facilităţi la plata impozitelor pe proprietăţi sau prin eliberarea avizelor de construcţie mai rapid.
Să învăţăm de la nemţi şi să nu le mai dăm bani la ruşi
Ţările la care ar trebui să ne raportăm în privinţa acestei “inverziri” a construcţiilor sunt Germania, Japonia, ţările nordice şi chiar Statele Unite, susţine Steven Borncamp, preşedinte al RoGBC, care spune că “In Silicon Valley lumea nu mai vorbeşte despre IT cât despre clădiri şi automobile verzi”.
Conform celor de la Consiliul Român pentru Clădiri Verzi, sectorul clădirilor este unul dintre cele mai mari consumatoare de energie - 40% din consumul de energie în economia europeană – şi în acelaşi timp emiţătorul a 36% din cantitatea de CO2 la nivel european. “Investiţiile în clădiri verzi ar face ca banii pe care îi trimitem acum în Rusia sau Orientul Mijlociu (pentru achiziţia de combustibili) să rămână în economia naţională”, spune Andreas Beckmann, preşedinte WWF România.
Evenimentul Zilei: Ţiganii în România: captivi într-o lume paralelă
Într-un reportaj fără prejudecăţi, EVZ vă arată cum trăiesc romii, între bordeie şi palate, între tradiţii şi modernitate, care le sunt frustrările şi speranţele.
„Existenţa la marginea societăţii generează sărăcie.” Urmează o săgeată albastră şi consecinţa: „Sărăcia generează delincvenţa pentru supravieţuire”. O altă săgeată ne duce aici: „Delincvenţa alimentează stereotipul negativ”. Şi mai departe: „Stereotipul condamnă romii, încă de la naştere, la statutul marginal”. Cercul se închide, o nouă săgeată ne întoarce de unde am plecat. Întrebarea rămâne: cum poate fi întrerupt ceva care se perpetuează de secole?
Literele corecte-politic strălucesc pe hârtia imaculată. S.P.E.R. („Stop Prejudecăţilor despre Etnia Romă”) este o campanie de comunicare implementată de Secretariatul General al Guvernului şi de Agenţia Naţională pentru Romi, prin fonduri PHARE. Campania a ajuns în faza în care mai mulţi jurnalişti sunt „expuşi unei experienţe” în comunităţi de romi.
Convenim că denumirea etniei e aleatorie. Romii nu par să aibă o problemă cu termenul „ţigan”. Începem din Craiova, oraş unde minoritarii sunt mediatizaţi agresiv şi negativ.
PĂREREA LOR
Năzdrăvan: „Nu afectăm naţiunii”
Pe domnul Năzdrăvan îl ştie tot oraşul. Numele i se trage de la un primar de demult. Poartă o pălărie tradiţională, neagră şi lată. I se mai spune şi “Învăţatul”. Este profesor de limba romani, cunoaşte perfect cartierul “Faţa Luncii”, cel mai controversat din Craiova, a fost consilier al prefectului şi arhivar de vocaţie. De patruzeci de ani fotografiază şi înregistrează evenimente din viaţa comunităţii, mai ales înmormântări.
Despre el se spun multe şi nu toate îl onorează. S-a scris şi că o fiică de-a lui, Lucreţia parcă, ar fi furat, într-o zi caniculară, o ladă frigorifică plină cu îngheţată.
Năzdrăvan, care obişnuieşte să mai judece neînţelegerile dintre ţigani, respinge toate „vorbele” cu gesturi laice: „Aş vrea să dau o informaţie privind la oaia neagră care este Craiova. Evenimentele despre care se tot zice sunt interioare, care ţin de cultura şi tradiţia romilor. Sunt multe exemple de eronare, când evenimente obişnuite, cu fete furate, se transformă în clanuri şi cămătărie. E fals, domnilor, fals! Nu suntem interlopi, nu afectăm naţunii”.
Refugiul în virtual
Casa domnului Năzdrăvan e în renovare. Criza e trecătoare şi nu are darul să inhibe. Cărămida n-o cumpără de la ţigani, fiindcă nu mai e rentabil. La intrare tronează un portret-gigant al soţiei, care a împrumutat numele unui oraş nu foarte îndepărtat: Timişoara.
La etaj, camera de lucru are de toate: broşuri despre istoria romilor şi cărţi despre Congresele Partidului Comunist. „Trebuie să avem şi trecutul, nu?”, întreabă Năzdrăvan, cu un aer nevinovat. Tocmai muncea la transferarea imaginilor de pe casete video pe DVD-uri. Lucrează pe computer de la începutul mileniului ăsta. Face programe. „Sunt pe calculator din 2001, cum trebuie, nu la mişto. Cu messengerul merg din 2005, urc şi clipuri pe YouTube. Am avut şi o neînţelegere cu Clejenii, care mi-au şters muzica, am avut muzică de-a lor pe generic şi m-a scos de pe YouTube. Acolo ar trebuie să stea, că nu e comercial. Nu înteleg ce-au avut cu YouTube - ul”.
Năzdrăvan s-a refugiat în virtual după ce a ratat în presa scrisă: „Am făcut şi o revistă despre ţigani, în 1996, dar n-am ţinut-o decât un număr. Am avut finanţare proprie, adică banu’ meu”. În revistă e un top al ziariştilor şi al politicienilor buni şi altul cu cei răi. Pe primele locuri, la buni, sunt Florin Călinescu, Dan Diaconescu şi Horia Alexandrescu. La politicieni corecţi în frunte e Adrian Păunescu („Ne-a ajutat de-am deschis un cimitir”).
Năzdrăvan, lider local al romilor
Repede pe maşini puternice
Ierarhiile nu s-au păstrat: „Aşa vedeam noi atuncea, dar în timp omul se mai schimbă, se evoluează, e o mişcare”.
Curtea e plină de nepoţi. Domnul Năzdrăvan are trei copii plecaţi în străinătate, unul în Anglia, altul în Irlanda şi al treilea tocmai în SUA: „Sunt plecaţi până să fie libertinajul ăsta. Au case date pe social”. Nu e chiar mulţumit de ei, fiindcă „la cât se poate aduna, n-au adunat, s-au băgat repede pe maşini puternice”.
Când deschizi poarta începe, aşa, o muzică. E o găselniţă tehnică: „Altfel, toată ziua ar sta deschisă de la dracii ăştia”. „Dracii” sunt Ambasador, Bianca şi nepoţii care poartă numele bunicilor, Timişoara aia mică şi Năzdrăvan Junior, care e cetăţean britanic şi vorbeşte o engleză foarte corectă gramatical. Lui nu-i place în România.
„Uite, şi dom’ Costel…”
Năzdrăvan Senior admite
că, mă rog, „unele lucruri se mai fac”, dar doar fiindcă există o cerere deosebită: „Toată România caută camătă. Sunt anunţuri în presă şi caută. În perioada asta merge cam 5% pe lună. Dacă găseşti omul la înghesuială iei şi 10%, hai şi 15%. Totul făcut la notar, pe numele tău, casa pusă gaj, sunt elemente care nu trebuie să le ascundem. Ca fapt divers, dacă ne gândim la Nuţu Cămătaru cum a făcut cu lei, că i-a plăcut animalele… Uite, şi dom’ Costel de la PDL, cu lanţuri, că nu nu mai ţiganii fac. Dacă făceau tiganii ce fac microbiştii vuia ţara: «Hău, ne omoară!». Pe dom’ Costel nu l-am cunoscut decât prin presă, dar din informaţii, el a prezentat un pericol, dar relaţia în care se află acum, ştiţi cum e, se spală tot, din colorat devii altă culoare, mai bună”.
Ghidul locuinţei continuă. Năzdrăvan îşi întinde braţul amplu, ca un aruncător de greutăţi: „Iată curtea, aici avem o piscinuţă, pentru copii - un leagăn, şi un decor ca să mai omori criza asta, adică o măsuţă, să stai la o cafea. Ştiţi cum e, în oraş sunt multe obligaţii, pleci de acasă cu bani şi vii cu mai mulţi sau cu datorii, cum e norocul”.
ÎN FAŢA LUNCII
„Suntem oameni cu suflet minunat”
Nu există un cartier comparabil în România. Faţa Luncii strânge mii de destine de ţigani şi atrage un sfat îngrijorat de la oltenii ne-romi: „Nu mergeţi, muică, acolo, că nu intră nimeni”.
Microbuzul albastru (care n-are numere de Dolj) tuşeşte ca un ftizic pe străzile neasfaltate. Intrăm într-o nouă dimensiune. Parcă suntem uitaţi în televizor, pe Taraf TV. Un pui de rom are o premoniţie, uşor sumbră, pe care ţine să o comunice foarte vocal: „Mascaţiiiiii!”.
Ciprian Necula, coordonatorul proiectului
S.P.E.R, explică de ce reacţionează romii negativ când un corp străin pătrunde în comunitatea lor: „Aşa se întâmplă oriunde în mediile tra diţionale. Aici nu vine nimeni, iar cine vine are un scop: să dea sau să ia ceva. Romii nu se aşteaptă la nimic bun”.
Bălteanu, lider local al romilor
„Să se ierte!”
Priviri reci, ca nişte pumnale, se lovesc de caroserie. Suntem aşteptaţi într-o mare intersecţie, la barul „La Francisco”. Relu, cameramanul de la B1, e la un pas să fie atins „un pic” de un tânăr cu o maşină nervoasă. Romii se strâng pe la porţi şi condamnă agresiunea. Sunt împăciuitori: „Au crezut că îl daţi la televizor, că el n-are carnet şi să nu se afle. E un copil, a greşit şi ne strică imaginea la toţi. Să se ierte!”. E un obicei în Faţa Luncii. Pe străzile astea cu parfum de Rio de Janeiro, puştii conduc fără carnet şi fără probleme. Cel mai des maşini de lux cu numere occidentale. E doar o etapă într-o viaţă dintr-o lume paralelă. Sunt, printre noi, romi care trăiesc fără acte de identitate, fără educaţie, produc şi consumă într-o economie gri, sunt judecaţi după alte legi, de tribunale care nu funcţionează după regulile statului de drept. De la ei se vede alt fel.
Romii din Craiova nu pot intra în cluburi. Au fost destule scan daluri încât să plătească acum toţi. Şi cei nevinovaţi. Un experiment jurnalistic: două grupuri (u nul de ţigani îmbrăcaţi decent, altul de români) au încercat să intre în două localuri. Romii n-au putut. Am depus toţi plângere la poliţie pentru discriminare. A fost prima plângere de acest gen înregistrată.
Doi de Eminescu şi un Kennedy
Un ţigan mustăcios face un portret al comunităţii din câteva tuşe. Are mult patos, ar putea, precum Charlie Chaplin, să plângă şi să râdă în acelaşi timp: „Vreţi să ştiţi cum suntem? Suntem oameni, domnule, oameni! Avem un suflet minunat, suntem oameni cu sufletul minunat! Da, există şi răi, dar ţiganul adevărat e o comoară! Ai văzut, dumneata, ţigan prost? Zi, mă, ai văzut?”.
Domnul acesta a fost, mai demult, zugrav în Germania: „Am făcut ceva bani, am zis că sunt cel mai bogat din lume şi m-am întors. Asta e, am fost prost”. În Faţa Luncii au fost cândva doi de Eminescu. Unul gras şi altul slab. U nul din ei e acum lider al taberelor de nomazi de la periferia Romei. Peste toţi ţiganii români din Italia conduce însă Kennedy, „un băiat spălat, şcolit”.
„Problema cu Mailat” a fost dezbăută insistent în faţa caselor impunătoare. Se a van sează fel de fel de ipoteze, dintre care una merită consemnată: „Şi dacă el doar se dădea ţigan şi nu era? A pus cineva situaţia asta?”.
Ce vor romii de aici? Răspunsul e comun pentru cetăţeanul român, dincolo de etnie, şi trimite la cineva, o autoritate neidentificată clar, care trebuie „să facă”: „O canalizare, becuri pe stradă, reparaţii la şcoală”. Mai mult: „În Italia ne integrează mai bine, ne bagă copiii la grădiniţă, frumos”.
PRINTRE STEREOTIPURI
După ce până acum 150 de ani au fost robi în România, ţiganii au trăit istoria la marginea societăţii, într-o sărăcie care a generat, adesea, delincvenţă În staul Lişteava, comuna Ostroveni, lângă Sadova lui „Garcea”, trăiesc romi. Nu prea se ştie câţi. Comuna e frumoasă, are o primărie bine întreţinută, un teatru de vară cu o arhitectură splendidă şi chiar o bază sportivă deosebită, „Recolta Ostroveni”, colorată curajos: în verde pal şi galben intens. Pe primar îl cheamă ca la Bucureşti: Oprescu.
Romii care se târăsc pe sub pământ
Oprescu Gheorghe e un om de stânga, stăpân pe realizările sale: „Când am preluat, în 1996, erau 38 de bordeie. Acum mai sunt doar 8. Se merge înainte”. Personal s-a ocupat de construirea unuia dintre ele. Un fel de locuinţă socială în regim de urgenţă. Ţiganii care stau în bordeie sunt mulţi, analfabeţi şi vehemenţi. Mai jos nu se poate. Se întreţin din nişte ajutoare sociale ridicole („o sută de lei şi ceva”), din alocaţiile copiilor care cresc la umbra unei singure speranţe: că într- o zi vor pleca „afară”, la cerşit. Dorm sub pământ.
Puşcăria, o alternativă
Comunitatea se bucură de prezenţa a câţiva porci, a doi-trei câini şi a unor cai despre care nimeni n-ar putea spune exact ai cui sunt: „E de la lume”.
Timpul a stat pe loc, iar puşcăria, cu mese calde şi un acoperiş deasurpa capului, pare o alternativă excelentă. E o dramă aici, o gălăgie infernală şi o revoltă fără limite împotriva tuturor. A pri marului, „care ne-a minţit că ne face cameră”, a celor care filmează („Mereu ne filmează şi nu ne dă nimeni nimic, arză-i-ar să-i ardă. De ce nu ne dă?”). Doar copiii zâmbesc la poză, din grupuri care nu ştii când se lărgesc. Te fac să te întrebi cu ce se ocupă instituţiile de carton care ar trebui să-i protejeze.
Pe străzi e nisip şi un soi de pietriş. O „investiţie” cu bani importanţi, europeni. Opt miliarde de lei. Atât a costat „reabilitatarea” câtorva uliţe prăpădite. Case vor avea romii până la iarnă Autorită ţile şi-au luat, în mod tradiţional, angajamentul: „Am vorbit să ne dea opt module, de la inundaţii. E vorbită la consiliul judeţean, se face”. O singură româncă stă în bordei, cu încă două rude bolnave: „Mi-au murit copiii, am rămas pe drumuri, stau ca ţiganii, ce să fac?”.
Mirela Sandu, expert la Agenţia Naţională pentru Romi
„Lăsaţi copiii să vină la şcoală!”
Statistic, în Dolj, 75% dintre ţigani merg la şcoală şi, cu toate acestea, mulţi sfârşesc tot analfabeţi.
Un proces de învăţământ catastrofal are loc în Popoveni. Şcoala a fost vizitată şi de ministrul Ecaterina Andronescu, care, mai mult sau mai puţin oficial, s-a arătat „îngrozită” de calitatea actului educaţional de acolo.
Inspectorul şcolar pe probleme de minorităţi Lucian Cherata punctează: „Romii nu prea colaboreză cu şcoala, o consideră o instituţie care le perverteşte tradiţia. Şcoala trebuie să facă programe care să demonstreze respect şi pentru tradiţia lor şi care să le câştige încrederea. Ei sunt mai neîncrezători pentru că au fost multă vreme marginalizaţi”.
Victime ale segregărilor
TRUST (Tineri Romi pentru Unitate, Solidaritate şi Transparenţă) este o asociaţie care monitorizează cazurile de încălcare a drepturilor omului în şcolile doljene. Problemele? Programe monoculturale, segregări, lipsa proiectelor serioase, pe termen lung, nu mărul mic de profesori de romani.
„De ce să n-ajungă o coafeză?”
Lelioara Nicola, inspector general în Dolj, parează: „Nu cred că s-a pus problema că nu investim în şcolile cu romi. Domnilor romi, vă agăţaţi prea mult de cuvântul ăsta. Problema e a învăţământului româ nesc, nu a romilor. La noi, între 12% şi 18% din populaţia şcolară suntem romi. Dumnevoastră aveţi anumite particulărităţi şi tot dumneavoastră veniţi şi spuneţi că nu sunteţi înţeleşi. Eu vă cred când ziceţi că vreţi şi copiii voştri să ajungă mari. Aşa e, de ce să n-ajungă o coafeză, de ce să n-ajungă un strungar, un inspector, de ce nu? Dar voi o ţineţi şi cu tradiţia, şi cu… Nimeni nu spune că vă umblăm la tradiţie. Lăsaţi copiii să vină la şcoală! Lăsaţi fetele măritate să meargă. Lăsaţi-i şi la alte şcoli decât cele din cartier, să facă mai mult, să vadă mai multe idei, mai multe prostioare, să se dezvolte, să ia ceva în plus. Daţi-i copilului şansa să cunoască adevărata scară ierarhică a vieţii”.
„Am şapte, trei la cerşit, trei la furat, unul munceşte”
„La Barăci”, în cartierul Drumul Apelor, ţiganii stau în condiţii mizerabile, printre gunoaie. Mentalitatea femeilor de aici e simplă: „Trăiesc din pomană, am copil nou-născut, unde să mă duc eu la muncă? Cine mă ia? Bălcescu (n.r. - Băsescu)? Se face ăsta mare, vine altul, tot aşa. Nu ştiu, domnule, să fac eu cărămidă. Avem copii mulţi, unde ne ducem?”
În cartierul ăsta trăiesc aproape 100 de familii şi folosesc trei cişmele şi trei toalete ecologice. Nu lipsesc însă antenele TV. O doamnă trecută de prima tinereţe târăşte un nepot în fundul gol şi face, nonşalant, o confesiune: „Eu am şapte, trei la furat, trei la cerşit şi unul munceşte”.
„La Barăci” i-am întâlnit pe Paradis, care vrea să se facă poliţist, pe Cichician şi Vandam, care se pare că sunt fraţi, şi pe Maxim Gecsăn, care e creţ, merge în mâini şi a promis că se ţine de şcoală. Am întrebat. Nu s-a văzut încă un ţigan depresiv care să se fi sinucis.
„Cărămida ne-a făcut oameni”
Barbu Gheorghe (Fancea) e printre cărămidarii vechi din Ostroveni: „Râmăm pământul. Cărămida asta ne-a făcut oameni. Am 48 de ani în meseria asta. Eu fac de la opt ani, am crescut aşa, suntem la a treia generaţie, dar copiii nu mai vor, pleacă. Suntem sezionieri, lucrăm trei luni pe an, dimineaţa de la 5 până pe la 11, când începe căldura aia mare. Mai băgăm un pic seara. E muncă grea. Am patru băieţi şi trei fete. Noi, de copii, am fost cinci fraţi, mama a murit când eram mic şi tata a fost când cu aia, când cu aia, vai de capul nostru”.
O viaţă într-o poveste
Fancea a avut o viaţă de roman. În martie 1990 a fugit în Germania. A mers pe jos până acolo, dar l-au prins şi l-au dat înapoi: „Am plecat 20, dar au rămas doar 3”. Bani? „De unde? Că ia caporalii ăia şmecheri şi ne distruge, ne omoară. Luăm 20-30 de bani pe cărămidă, câteva sute de lei acolo în total. Din asta trăim toţi alealalte nouă luni, când n-avem ce să facem”.
Craiova, cu vraja ei, e departe. Acolo e plin de căldărari, rudari, alte neamuri. Mulţi vând haine second-hand la târg. Femeile mai „ghicesc”. Pentru cine nu ştie: în limba romani, vrăjitorie înseamnă, literal, „prosteală”.
Ciprian Necula punctează: „Căl dărarii, prin tradiţie, nu fură. Sunt cu fierul vechi. Ei trăiesc, de fapt, într-o poveste. Regii, împăraţii, din zona asta a ţiganilor vin. Şi casele cu tur nuleţe, vitejiile cu fete… Case ca astea mai sunt doar în nordul Indiei, de unde au plecat. A rămas în memoria colectivă modelul ăsta”. În toată viaţa asta neagră, o rază de lumină se ridică: Asociatia Vasiliada, care ţine de Mitropolia Olteniei şi face miracole neştiute.
Marian, ţigan căldărar
HOLOCAUSTUL ROMILOR
Despre lagăre şi „Curva-România”
Pe 22 octombrie 2007, mai mulţi supravieţuitori romi ai Holocaustului au fost decoraţi de Traian Băsescu. Au primit Ordinul Naţional “Serviciul Credincios” în grad de Cavaler. La finalul ceremoniei, preşedintele şi-a cerut iertare în numele poporului român pentru crimele comise de regimul Antonescu.
Romii au povestit după aceea, public, orori inimaginabile, cu jan darmi obligând ţiganii să se împerecheze în faţa lor, mame cu fii, fraţi cu surori. Un amuzament sinistru.
Pe 2 şi 3 august 1944, în “Zigeunerlager” din Auschwitz-Birkenau, mii de ţigani au fost ucişi. Numărul victimelor nu a fost niciodată stabilit. Genocidul este atribuit nevoii de a face loc în lagăr pentru o „tranşă” de evrei şi apropierii Armatei Roşii.
România a fost un vârf de lance în Holocaustul romilor (Pharraimos în limba romani). Zeci de mii de ţigani au pierit deportaţi în Transnistria.
Nemţii i-au despăgubit cu sume importante, românii le dau o pensie meschină. În Faţa Luncii, la prima strigare a liderilor locali, apar trei bătrâni care au fost acolo.
„Cine rămânea la urmă murea”
Primul, ceva mai sceptic în relaţia cu presa, a ramas orfan de atunci: „N-am avut fraţi, părinţii mi-au murit acolo, am stat trei ani. M-a crescut o mătuşă, i-am zis mamă”.
N-am pierdut pe nimeni acolo, în Rusia. Pe drum am făcut vreo trei luni. Ne-a păzit unii înarmaţi. Au fost cazuri când a încercat să fugă şi i-a împuşcat. Convoiul te mâna de la spate să mergi, cine rămânea la urmă murea.
Dacă o familie avea cinci copii şi unul nu mai putea, ce să faci? Nu putea să-i ducă pe toţi în spate. Şi calul, cât merge dacă nu-i dai mâncare? La fel şi omul”.
Îngropaţi de vii
A ajuns până aproape de Bug, iar după 23 august 1944 i-au strâns pe toţi în tabără şi le-au spus: „Noi am întors armele la nemţi. De acum vă lăsăm, fiecare pe cont propriu. Cine vrea se întoarce. Acolo trăiam cu cartofi şi cu ce mai găseam prin gospodăriile oamenilor care fugiseră la război. Ne ţinea într-o baracă lungă. Morţii îi băga la comun, uneori mai băga şi vii”.
O scurtă perspectivă: „De la întoarcerea aia ne-a fost rău nouă, că eu m-am dus în Germania şi-mi zicea toţi: «Curva România! ». Ne-a luat de neserioşi. Am tuns iarba pe marginea drumului, câştigam sute de mărci. De îmbracat găseai la pubelă - lux! Şi ordine! Am căutat odată un chiştoc prin cinci parcări, la noi am găsit zece câini morţi pe stradă”.
„Cu ocazia asta, hai să omorâm şi jidanii, şi ţiganii”
Chiciu trage concluzia: „Nu merge, că la ţigani şi cinci miliarde dacă le dai, tot se găseşte unu’ să fure patru-jumate şi să nu facă nimic”. O lecţie fundamentală s-a învăţat atunci: „La noi nu există niciunul să-l cheme Hitler sau Antonescu. Ne-a zis părinţii, bunicii, că nu e bine şi zicem şi noi mai departe”. Şi mai e ceva, ceva ce uităm prea uşor: ţiganii au fost robi pe meleagurile româneşti. Abia la 20 februarie 1856 şi-au obţinut libertatea.
Evenimentul Zilei: Incendiu în Timiş
Un incendiu de proporţii a cuprins azi-noapte o fermă din judeţul Timiş, anunţă RTV.
Nu au existat răniţi, deoarece niciunul dintre muncitori nu se afla în ferma din satul Berini. Au ars 20.000 de baloţi de lucernă şi sute de păsări.
Pompierii cred că focul a fost pus intenţionat de unul dintre ciobanii din zonă. Echipele de intervenţie au reuşit să stingă flăcările.
Evenimentul Zilei: Pe malul Oltului, un sat ca în poveşti
Schitu-Deleni este un sat despre care puţini au auzit. Ascuns între dealuri, pe malul Oltului, adăposteşte aproape 100 de case şi un peisaj virgin, unde puţini turişti au pus piciorul.
Satul nu se poate lăuda cu obiective turistice, conacul boierului Deleanu, de la care i se trage şi numele nemaiexistând. Singurul monument istoric este biserica decrepită, datând din secolul al XVII-lea şi care se află, de ani buni, pe lista de aşteptare pentru renovare.
Văi şi dealuri
Să ajungi la Schitu-Deleni e o aventură. Se poate cu maşina, din şoseaua care leagă oraşul Slatina de Drăgăşani, în judeţul Vâlcea. Dar drumul e destul de greu de găsit, indicatoarele rutiere lipsind de pe acest meleaguri. Se mai poate ajunge cu autobuzul din Slatina, judeţul Olt, dar capătul de linie nu este în Schitu-Deleni, ci într-un sat alăturat. Iar de acolo, o iei la pas, printre livezi cu pruni, peste un pârâu care curge din Olt.
Satul este aşezat într-o vale, între dealuri cu porumb, grâu, păşuni, păduri şi vii. Printre ele curge Oltul unduitor, când limpede, când tulburat. Pe alocuri, malul se îngustează până în muchia dealului, dar există şi porţiuni unde marginea de nisip
este o fâşie lată, numai bună de stat la plajă. Lenevitul la soare s-ar putea însă să fie întrerupt de vreo capră rătăcită de suratele ei, sau de vreun cârd de gâşte ieşite la scăldat. Viaţă la ţară, în toată splendoarea ei.
Vechiul schit
Există mai multe poveşti despre originea numelui satului. După spusele ţăranilor, cu câteva secole în urmă, pe un deal numit La Bolovanu, în buza Oltului, exista un schit de călugări. Acesta a fost luat de ape şi reconstruit, mai târziu, pe un alt deal, într-o zonă a satului, numită Roşca, ce face legătura cu satul învecinat, Comăniţa. Aici se află acum actuala biserică, cu ziduri înalte şi o clopotniţă-turn de observaţie. O plimbare prin cimitir e revigorantă. Deşi câteva morminte, în spatele bisericii, sunt năpădite de kitsch, pe măsură ce urci dealul cu morminte, te surprinde simplitate crucilor de lemn, sălbăticia plantelor care au acoperit locurile de veci şi, pe alocuri, câteva poze alb-negru uzate de vreme, în care cu greu mai poţi vedea o basma, un braţ de bărbat, o pălărie - o viaţă de om, ştearsă de vreme.
boierului Deleanu
O parte din terenul pe care se află satul a aparţinut boierului Deleanu, o rudă de-ale lui Matei Basarab. Satul se pare că a fost întemeiat de slugile boierului. Adevărul istoric spune că la 1644, boierul Drăguşin Deleanu a ridicat un schit numit Schitu-Deleni, pe care l-au luat apele Oltului patru ani mai târziu. Peste un secol şi ceva, strănepotul boierului, Grigore Deleanu, a refăcut schitul şi l-a mutat pe dealul Roşca.
Pescuit şi plimbări
Ca turist nu prea ai alternative de cazare
. Statul la cort este pentru aventurieri, fiind o variantă doar dacă vreun ţăran vă primeşte în curtea lui. Noaptea, dihori, vulpi şi câini mişună prin împrejurimi. Pensiuni nu există, nefiind o zonă turistică. Aşadar locul, te-ai putea gândi mai degrabă la o excursie de o zi. Odată ajunşi aici, există nenumărate locuri de dat la peşte, pe malul Oltului. În zona Bolovanu se poate intra cu maşina până la râu. În alte zone, există doar poteci înguste şi alunecoase, printre mărăcini, măceşi şi peri sălbatici.
Locuri pentru plimbare sunt destule. Pădurile din jurul satului, Nenu şi Saiele, unde se ascund stejari, brazi, aluni, apoi, dealurile cu vii, care duc spre Râpa Roşie, denumită aşa pentru nuanţa roşiatică a pământului de aici.
Din Râpa Roşie, se deschide o vale abruptă, îngrădită de dealuri cu vegetaţie puţină, care duce către Roşca, locul de trecere spre satul învecinat. Pe Roşca, dacă alegi o potecă înspre vale, către Olt, ajungi, făcând slalom printre mărăcini, la o fântână cu cruce, printre mărăcini, de unde oamenii care stau la marginea satului vin să ia apă. Mai în jos, un podeţ de lemn, care se mişcă la fiecare pas. Te duce pe un deal opus, înspre Comăniţa. Pe sub, curge o şuviţă din Olt, năpădită de plante de apă şi mormoloci. Panta înspre apă nu e abruptă, dar lipitorile de baltă pot fi un pericol.
Evenimentul Zilei: Aradul nu vrea “căsătoria”cu Timişoara
Consilierii locali din municipiul Arad au decis azi amânarea acordării avizului de principiu pentru intrarea autorităţilor locale în viitoarea societate “Compania Naţională Aeroportuară Banat”.
Atât Primăria Arad
, cât şi Consiliul Judeţean Arad susţin crearea societăţii prin care aeroporturile din Arad şi Timişoara vor fuziona. Aşadar, nimic nu părea să pericliteze acordul de principiu din partea autorităţilor locale din Arad.
Situaţia s-a schimbat însă în timpul şedinţei. Consilierii locali Claudiu Cristea (PNŢCD )şi Teodora Hotăran (PSD) au subliniat o serie de neclarităţi în proiec. Edilii au cerut mai multe detalii concrete, care par să îi fi convins şi pe cei mai mulţi consilieri locali ai PDL, majoritari în forul local.
Trenul şi aeroportul
Cristea şi Hotăran au solicitat amânarea proiectului. Consilierii locali nu au fost influenţaţi nici măcar de declaraţia PDL-istului Florin Manta.
„S-ar putea să pierdem trenul pentru a mai intra în această structură”, a încercar Manta să îşi motiveze colegii.
Vot faultat de concedii
În final, 12 consilieri locali au votat pentru amânarea proiectului, iar 4 împotriva amânării. Pentru a fi aprobat, proiectul avea nevoie de 16 voturi pentru.
Cu toate că sunt majoritari în Consiliul Local Arad, din cauza concediilor, azi la şedinţă au venit mai puţini consilieri democrat-liberali, şi, potrivit unor informaţii, acestora le era teamă că proiectul oricum va cădea, aşa că au preferat să voteze pentru amânare.
În declaraţiile date până acum, primarul din Arad, Gheorghe Falcă, şi preşedintele Consiliului Judeţean Arad, Nicolae Ioţcu, au spus că susţin şi doresc realizarea fuziunii dintre cele două aeroporturi. Gheorghe Falcă a respins toate acuzaţiile venite dinspre Timişoara, cum că la mijloc ar fi interese politice şi economice.
