Evenimentul Zilei: Teo s-ar putea întoarce în ţară în cel mult două săptămâni

Deputata PDL Teo Trandafir se recuperează din ce în ce mai bine după intervenţiile chirugicale la care a fost supusă în Spitalul AKH din Viena, iar în cel mult 10-14 zile ar putea să se întoarcă în ţară, anunţă medicii care o ţin sub observaţie.

Teo a fost transferată de la Terapie Intensivă într-o rezervă chirurgicală obişnuită. Este capabilă să meargă iar intensitatea tratamentului a fost redusă gradual.

“Suntem extrem de mulţumiţi de modul în care evoluează în ultimele zile. Aparent, acum putem spune că pericolul care îi ameninţa viaţa a trecut”, a declarat medicul Michael Gnant, cel care a condus echipa chirurgicală care s-a ocupat de pacientă.

Dacă recuperea va continua în acealaşi ritm, Teo se va putea întoarce în ţară într-un interval de 10 până la 14 zile, mai spun oficialii Spitalului AKH, unde Teo este internată de mai bine de trei luni.

Evenimentul Zilei: JAPONIA LIVE: Noi explozii la centrala nucleară din Fukushima

La patru zile de la cutremurul urmat de tsunami, în arhipelagul nipon n-au trecut pericolele. Azi-dimineaţă, două deflagraţii provocate de o acumulare de hidrogen au afectat reactorul 3 al centralei. Nouă oameni au fost răniţi. Riscul de scurgeri radioactive este scăzut, dau asigurări autorităţile. Ieri, o explozie a afectat reactorul 1 al centralei. Bilanţul oficial al catastrofei este de peste 1.500 de morţi, însă ar putea ajunge la 10.000, scrie Le Figaro.

10.15 Situaţia după accidentul la centrala de la Fukushima este “preocupantă” şi nu poate fi exclus scenariul unei catastrofe nucleare, a declarat ministrul francez al industriilor Eric Besson, citat de Euronews.

8.36 Potrivit AFP, au apărut probleme şi la reactorul 2 al centralei

8.17 “Sunt zone în continuare rupte de lume. Există probleme din punct de vedere logietic. Avem nevoie de apă, hrană şi medicamente”, a declarat Francis Markus, purtătorul de cuvânt al Crucii Roşii.

Evenimentul Zilei: Teşeleanu, judecat pentru abuz în serviciu

Fostul şef al Biroului Vamal Constanţa Sud Agigea a fost chemat în judecată pentru că un container a fost ţinut în vamă doi ani şi jumătate.

Un om de afaceri din Braşov a dat în judecată Biroul Vamal Constanţa Sud Agigea şi pe fostul director al acestei instituţii, Iulian Teşeleanu, acuzat de abuz în serviciu, şi cere despăgubiri de 200.000 de lei. Procesul se judecă la Tribunalul Braşov şi are termen în luna martie 2011.

Liviu Bratosin, patron al societăţii Downtown SRL, din Braşov, şi-a repatriat în anul 2008, din SUA, mai multe bunuri proprietate personală: un autoturism Mercedes C Clase şi câteva bijuterii.

Confundat cu un spărgător din Chicago

Ceea ce nu ştia Bratosin este faptul că numele lui figura în câteva note secrete ale Ministerului de Interne ca fiind suspect al spargerii unei bijuterii din Chicago. Urmarea: Poliţia de Frontieră a dat ordin ca marfa să fie consemnată şi să se execute un control fizic total.

Deşi Bratosin avea facturi pentru toate bunurile, procurorilor le-au trebuit doi ani şi jumătate ca să ajungă la concluzia că bănuielile asupra lui sunt neîntemeiate. Abia anul trecut au dispus returnarea bunurilor personale, fără a menţiona, în încheierea care dispune NUP, cine plăteşte cheltuielile legate de staţionarea containerului (179.396 lei, plus TVA).

Căutarea diamantelor inexistente

Iulian Teşeleanu, şef al Bioului Vamal Constanţa Sud Agigea până în luna mai 2010, a confirmat incidentul, dar ne-a declarat că el a respectat protocolul de colaborare cu Poliţia de Frontieră.

“Nu înţeleg de ce ne-a acţionat pe noi în judecată, pe mine şi Biroul Vamal Constanţa Sud Agigea, în condiţiile în care noi am respectat consemnul dat de Poliţia de Frontieră. Cu ei ar trebui să se judece! În momentul în care containerul a sosit, s-a dispus controlul fizic total pentru descoperirea unor bijuterii care ar proveni dintr-o spargere a unei bijuterii din Chicago. Am deschis containerul, am inventariat marfa. Cei de la Poliţia de Frontieră ne-au spus să căutăm printre lucruri o geantă cu diamante. Am mai căutat de două ori, totul fiind filmat, dar n-am găsit nimic”, zice Teşeleanu.

El a mai precizat că în container se aflau un aututorism Mercedes C Classe şi câteva bunuri personale ale lui Iulian Bratosin, respectiv câteva jucării în care erau ascunse 13 brăţări din aur.

“Bratosin a spus că a ascuns brăţările acolo de frică să nu-i fie furate cu ocazia transportului. A prezentat acte şi facturi pentru toate bunurile. Nu ştiu ce suspiciuni or fi avut cei de la Poliţia de Frontieră, dar pentru Vamă, în afara unor mici nereguli, şi anume că şi-a ascuns bijuteriile, sunt doar nişte mărunţişuri”, a spus el.

Teşeleanu: “Nu-s de acord să achit”

În 2010, după ce procurorii au dispus NUP, Bratosin nu şi-a putut lua lucrurile fiindcă i s-a cerut să plătească pentru manipularea şi depozitarea containerului. “Am ţinut containerul atât timp pentru că cei de la Poliţia de Frontieră ne-au spus că marfa şi containerul sunt indisponibilizate, fiind corp de lict. Cei de la compania de shipping au refuzat să-i dea lucrurile pe motiv că n-a achitat 50.000 de euro. Nu sunt de acord să-i achit eu, nu am nicio vină, nici eu, nici compania”, adaugă Teşeleanu.

După ce va deschide containerul, Liviu Bratosin va analiza în ce stare de degradare se află autoturismul, care se presupune că a stat peste doi ani şi jumătate într-un mediu coroziv, şi va solicita noi despăgubiri.

“Cei de la compania de shipping au refuzat să-i dea lucrurile pe motiv că n-a achitat 50.000 de euro. Nu sunt de acord să-i achit eu, nu am nicio vină.”,
IULIAN TEŞELEANU, fost şef al Biroului Vamal Constanţa Sud Agigea

Evenimentul Zilei: Mesajul unui golan către Iliescu: “Ioane, te-am iertat, dar nu uit!”

REPORTAJ. Cristi Paţurcă, fostul idol al Pieţei Universităţii, îşi va lansa, pe 16 decembrie, CD-ul cu colinde “Tu eşti iarna”, pe care îl dedică tuturor românilor, chiar şi celui mai mare duşman al său.

Cristi Paţurcă nu mai supără pe nimeni. Nu mai cântă despre golani, a dat-o pe colinde. Colindele înseamnă împăcare, iar Cristi Paţurcă vrea să se împace cu lumea.

L-a iertat chiar şi pe păcătosul de Iliescu, de când fostul duşman al Pieţei Universităţii l-a luat deoparte şi i-a zis că-i place muzica lui şi să meargă mai departe. Marea greşeală a oamenilor e că se ignoră unii pe ceilalţi, iar Paţurcă a trăit lecţia asta, a fost obiectul ignoranţei, şi nu mai vrea.

Cristi Paţurcă e senin ca un războinic călugărit, poate că e o chestiune care ţine de boala care l-a purtat luni întregi între spitale şi sanatorii. Pe 16 decembrie îşi va lansa un CD cu 17 colinde, iar în ianuarie, un post de radio on-line, “Kilometrul zero”.

• Vezi şi: Cristi Paţurcă: „Am ajuns un boschetar!”

“Tu eşti iarna”

În garsoniera sa din Drumul Taberei, fostul idol al Pieţei Universităţii ascultă ABBA şi face ultimele retuşuri la CD-ul ce a fost botezat “Tu eşti iarna”. De unde şi până unde “Tu eşti iarna? “Păi, nu contează, poţi să fii şi primăvară, şi toamnă, şi noapte şi zi. O să vedeţi un alt Cristi Paţurcă. Colindele astea le coc de un an şi sunt interpretate cu o fată pe nume Ana”, spune folkistul, care ţine să adauge că nu a ales întâmplător ziua de 16: “Pentru mine, Timişoara înseamnă mult, o să fie şi pe 22 decembrie o lansare”.

Vizita care i-a schimbat viaţa

În februarie, folkistul declara, din salonul unui spital: “Am ajuns un boschetar”. Era supărat pe regim, pe lume, pe viaţă. Rămăsese pe drumuri, după ce a fost evacuat din locuinţa din Cotroceni. Suferea de TBC şi nici cu ficatul nu stătea prea bine. Înduioşat, preşedintele Traian Băsescu l-a vizitat la spital. Ulterior, mulţi şi-au amintit de el.

A primit certificatul de revoluţionar, şi-a lansat o carte, “Mi-e greu titlul de erou”, şi un CD, “La majorat”: “Cred că Dumnezeu s-a schimbat, şi-a întors faţa şi către mine. După cum ai remarcat, arăt mult mai bine. Îţi aminteşti cum eram in spital?… E altceva acum, sper să mă fi făcut bine cu totul”.

Decembrie e o lună specială

Fostul “golan” vorbeşte de parcă s-ar pregăti pentru călugărie: “Românii ar trebui să fie conştienţi, chiar şi cei care sunt nepăsători, că decembrie e o lună specială. Ei nu puteau să aibă acum firme, copiii liberi. Vezi, Dumnezeu a făcut un lucru, că în aceeaşi lună, în decembrie 1918, România a devenit România Mare, iar în ’89, să fie România liberă. Ăsta-i făcutul, asta-i joaca pe care n-o facem noi”.

Iliescu, după 20 de ani: “Cristi, îmi plac foarte mult cântecele tale”

Cum sună pentru el acum, “mai bine mort, decât comunist”. Trage din ţigară, se gândeşte câteva secunde, apoi spune cu vocea dogită de tutun: “Hai, să-ţi zic cum sună… La negândita şi nedorita moarte a lui Adrian Pănescu, m-am întâlnit, cu cine crezi?… Cu Ion Iliescu… De ce râzi? A fost mai mult decât amabil. M-a luat în braţe, era cu Adrian Năstase, cu Nicu Văcăroiu şi cu Victor Ponta, pe care l-am ignorat. Ştii ce mi-a zis Ion Iliescu? Şi nu vorbesc din cărţi… «Cristi, îmi plac foarte mult cântecele tale». I-am zis: «Domnule preşedinte, dar v-am făcut criminal, v-am făcut animal, v-am făcut în chip şi fel». Cică «nu contează, mie îmi plac cântecele tale, mergi înainte». …Buun aşa?”.

Şi îl crezi, vine întrebarea? “Acum, nici eu, nici el nu suntem atât de tâmpiţi ca să ne ignorăm. Asta-i cea mai mare greşeală a oamenilor, că se ignoră. Nu ne ignorăm pentru că nu avem cum, noi contăm unul pentru altul. El era subiectul meu în cântece, iar eu eram subiectul lui pentru că era unul care-l huiduia. Oricum, mesajul meu pentru el este: “Ioane, te-am iertat, dar nu uit”!

PLANURI

“Kilometrul 0″, un radio on-line

În 1990, Cristi Paţurcă avea 25 de ani şi a devenit celebru după ce luni întregi a cântat în Piaţa Universităţii “Imnul golanilor”, imnul celui mai mare manifest anticomunist din România, la care participau, seară de seară, peste 30.000 de oameni.

Preşedintele Ion Iliescu i-a numit golani, iar ei au declanşat celebra “Golaniadă”, care a ţinut din aprilie până în iunie, când au fost împrăştiaţi de mineri. Viaţa boemă i-a şubrezit sănătatea. A cântat şi înainte de ’89, în special muzică folk. La începutul anului viitor, după ce va suferi o operaţie delicată, va lansa pe net postul de radio “Kilometrul 0″, unde va difuza numai muzică românească. El va ocupa postul de director artistic

Evenimentul Zilei : Adrian Păunescu, internat la Spitalul Floreasca: “Ce mult contează să nu fii singur pe pământ”

Poetul Adrian Păunescu, în vârstă de 67 de ani, a fost internat ieri la Spitalul de Urgenţă Floreasca din Bucureşti.

Potrivit lui Bogdan Opriţa, purtător de cuvânt al spitalului, el a fost adus în jurul prânzului pentru evaluarea stării de sănătate.

„Poetul nu doreşte să ofere detalii cu privire la diagnosticul său şi a refuzat orice întâlnire cu presa, el semnând şi un document în acest sens, aşa cum cere procedura spitalului”, ne-a declarat Opriţa.

Potrivit unor surse, Adrian Păunescu ar suferi de o boală gravă a ficatului şi de diabet. El a slăbit 30 de kilograme într-o perioadă scurtă de timp.

Evenimentul Zilei: Când vă pot cere băncile alte gajuri la creditul imobiliar

Potrivit unui regulament al BNR, creditorii sunt îndreptăţiţi să vă evalueze imobilul cel puţin o dată la trei ani, iar atunci, dacă parametrii pieţei s-au schimbat, vă pot cere garanţii suplimentare.

Băncile reevaluează locuinţele cu care au fost garantate împrumuturile, astfel că unii clienţi ar putea fi nevoiţi să mai gajeze bunuri în beneficiul băncii, potrivit revistei “Capital”.

Teodor F., 30 de ani, îşi va restructura creditul ipotecar contractat pentru cumpărarea unei locuinţe de la Millennium Bank. În cazul lui, creditorul a reevaluat imobilul ipotecat, iar valoarea acestuia a fost coborâtă cu mai mult de 15.000 de euro sub soldul împrumutului.

Evenimentul Zilei: Denisa Curtaşu, micuţă pianistă talentată, ne cere ajutorul: “Nu vreau ca visul meu să rămână doar o amintire”

Pentru Denisa Curtaşu, o fetiţă de numai 12 ani care locuieşte în Italia, pianul are, pe zi ce trece, tot mai puţine secrete. Aseară, Denisa ne-a rugat să le transmitem celor care vor citi acest articol să o ajutăm să devină o mare pianistă. “Am un singur lucru să îi rog: să mă ajute să ajung mai sus decât sunt acum, să fiu o mare pianistă. Şi ei îşi doresc ceva în viaţă. De aceea îi rog să mă ajute şi pe mine acum”.

Denisa Curtaşu locuieşte cu tatăl său, diagnosticat cu handicap locomotor de gradul 1, şi cu bunica, în Italia, în oraşul Potenza. Anul trecut, la doar câteva luni după ce a ajuns în Italia, a reuşit performanţa de a intra prima la Conservatorul din Potenza, în urma unui examen de admitere riguros în care a fost evaluată cu nota 10.

“Am moştenit talentul de la Dumnezeu. Nimeni în familia mea nu mai cântă. Tati a fost cel care m-a dus la pian, când aveam 7 ani. La început nu eram obişnuită, dar nici nu aveam o profesoară bună. Dar din clasa a doua am pus pianul la suflet”, spune Denisa.

“Mă numesc Curtaşu Denisa Andreeea născută la 8 mai 1998, ora 13.30”

Înainte de a pleca din România a câştigat, în 2008, şi o ediţie a emisiunii “Vreau să fiu mare vedetă” (video), de la Antena 1, o mică victorie pe care Denisa a primit-o cu o emoţie puternică. Îşi aduce aminte de fiecare pas pe care l-a parcurs până acum: “Am 16 diplome la concerte şi concursuri, unde am luat locul 1 şi 2. Am şi o diplomă cu locul 3, la Concursul Internaţional de Interpretare Pianistică Milenium”.

Primul pian, unul clasic, l-a primit la vârsta de şapte ani. Acum are un pian electronic, cu care a venit tocmai din România.

Despre povestea Denisei am aflat ieri, după ce am primit un e-mail pe adresa redacţiei, care începea astfel: “Mă numesc Curtaşu Denisa Andreeea născută la 8 mai 1998, ora 13.30. Încă din primi ani de viaţă muzica mi-a intrat la suflet. Aşa că muzica reprezintă totul pentru mine”, spune fetiţa a cărei mamă a abandonat-o când avea numai trei ani şi jumătate.

Am descoperit pe Youtube mai multe recitaluri ale Denisei care confirmă decizia comisiei de la Conservatorul din Potenza de a o declara admisă cu nota maximă. La fel şi diplomele de la concursurile naţionale şi internaţionale pe care micuţa româncă le-a primit în ultimii cinci ani îi demonstrează talentul. Cel mai mult îi place să interpreteze din Mozart şi Bach, dar Mozart îi place mai mult pentru că „intră la suflet. Piesele lui sunt mai dinamice şi îmi place să cânt mai repede”, ne-a spus Denisa.

Povestea Denisei începe cu prima partitură la pian interpretată fără cusur.  “La 7 ani, când a trebuit să o înscriu la şcoală, am hotărât să o duc la liceul de muzică din Târgovişte. Am văzut că de mică îi plăcea muzica şi am vrut mereu să fiu aproape de sufletul ei, să nu simtă lipsa mamei. Aşa că am întrebat-o ce ar vrea să fie şi a spus că şi-ar dori să cânte. Aşa am ajuns la pian. La liceu a studiat pianul trei ani, având rezultate excepţionale”, îşi aduce aminte tatăl Denisei. Astfel, cu fiecare zi de repetiţie tainele pianului au început să fie descoperite şi perfecţionate.

Cum se vede rasismul la 12 ani

Ea nu exagerează atunci când spune că muzica reprezintă totul pentru ea. Exersează singură, în fiecare zi, câte 3-4 ore. Nu are sprijinul unui meditator, iar la conservator, cu toate că i s-a spus că va studia câte trei ore pe săptămână cu un profesor, studiul s-a limitat la o singură oră.

“Nu prea îmi place aici la conservator, pentru că profesorul de pian mi-a spus la început că voi studia cel puţin 2-3 ore. Şi după ce am început şcoala a început să mă cheme o dată pe săptămână. Aşa că toată munca o fac singură, acasă. La şcoală ne dădea un cântec nou, ne explica la început, iar restul trebuia să continui acasă, fără să mă ajute să mă perfecţionez. Îmi mai arăta câteva lucruri şi după aceea urma alt cântec nou. Nu ştiu cum se purta cu ceilalţi colegi, dar cu mine aşa proceda. Eu cred că se purta aşa pentru că suntem din România. Am observat că cei din Potenza sunt rasişti. Chiar şi colegii de şcoala, dar nu doar la şcoală. Dacă dau bună ziua pe stradă nu răspunde nimeni şi întorc capul. Dar în alte zone din Italia am văzut că nu era aşa. În România mă trimiteau profesorii în concerte şi câştigam premii. De când sunt în Italia niciun profesor nu m-a trimis la concerte”.

Întrebată unde se învaţă mai bine pianul, Denisa a răspuns, fără să ezite: “să fiu sinceră, performanţă se face în România. Dar în România nu se ascultă muzică clasică. Pe când aici, 99% iubesc muzica clasică, iar 80% studiază un instrument”.

“Am scris povestea mea ca să pot să studiez”

La vârsta de 12 ani ştie ce îşi doreşte şi ştie cum să lupte pentru a-şi împlini visul. Talentul său are nevoie însă şi de o şansă. Acesta a fost motivul pentru care ne-a contactat.

“Am scris povestea mea ca să pot să studiez. Ce îmi doresc acum e să pot să stau în Italia, în alt oraş decât Potenza, poate în Firenze unde este un conservator bun, ca să studiez în continuare şi să am mai multe şanse să mă ridic, să fie mai multe concerte, pentru că aici nu prea sunt”, ne-a mai spus Denisa.

Am încercat să o contactăm în Italia la scurt timp după ce am primit mesajul în care era redată, pas cu pas, viaţa Denisei, performanţele ei în muzică şi lipsa acelei şanse care să o ajute să ajungă pianista desăvârşită care îşi doreşte să fie. La ora la care am sunat noi Denisa exersa la pian şi abia spre seară am reuşit să vorbim cu ea. Uşor timidă la început, ne-a dezvăluit că îşi doreşte să fie o mare pianistă. “Vreau să cânt în concerte şi să mă audă toată lumea!”. Vârsta fragedă a micuţei artistei nu este străină însă de ambiţie, maturitate şi determinare. Denisa are talent şi un tată care, în ciuda handicapului locomotor, luptă pentru a-i face un viitor.

Mama Denisei şi-a părăsit familia în anul 2002, când fetiţa avea trei ani şi jumătate. De atunci, au ţinut legătura ocazional, mama acesteia fiind dezinteresată de situaţia în care se află fiica sa. “Cu mama am ţinut legătura foarte rar. Şi dacă ar afla situaţia în care suntem acum, nu ar interesa-o”.

În acest moment, Cătălin Curtaşu (41 de ani), tatăl Denisei, nu lucrează. Iniţial când au ajuns în Italia, a găsit de muncă la un cizmar. Lucra de acasă şi pentru 40 de perechi de încălţăminte cusute primea 10 euro. “O sumă foarte mică, dar care ne venea în ajutor”. Cătălin Curtaşu suferă de handicap locomotor de gradul 1, iar în acest moment singurul venit în familie este indemnizaţia pe care o primeşte din România, în valoare de aproape 200 de euro. Locuiesc într-un spaţiu comercial, un fost spaţiu de birouri, pe care proprietarul, un italian, l-a transformat în spaţiu de locuit, fără a-l declara însă la primărie. Acesta i-a promis tatălui Denisei că le va face contract de închiriere, pentru a avea domiciliu şi forme legale de şedere, dar nu şi-a respectat angajamentul.

“Cu mare greutate am găsit o locuinţa cu chirie în Potenza, unde locuim din august 2009. Plătim 400 euro chirie plus întreţinere. La această locuinţa proprietarul ne-a promis că ne va face contract de închiriere, ca să putem şi noi să ne facem domiciliu şi acte legale de stat în Italia. Dar ne-a minţit. Am discutat această problema la primăria de aici şi au spus că nu ne pot ajuta cu nimic până nu găsim o alta locuinţă cu contract de închiriere. A venit şi chestura, a văzut care este situaţia, dar totul s-a oprit aici. Nu avem cum să cerem ajutor financiar fără acte, iar acte nu ne putem face fără un domiciliu”.

O victorie urmată de un lanţ de dezamăgiri

Denisa a ajuns în Italia după ce a primit invitaţia de a face un curs de masterclass cu un maestru din Italia. A reuşit să-l impresioneze şi a fost chemată să participe la un concurs internaţional în Italia.

“În luna iulie 2008 ne-am prezentat în Italia la concurs, dar după câteva zile am fost informaţi că a fost anulat. Am discutat cu o asociaţie culturală care organiza concerte muzicale să o includă şi pe fiica mea în programul lor cultural, pentru că aveam deja bilete rezervate la avion şi nu ne puteam întoarce în România mai devreme. Denisa a avut recitaluri în trei concerte, unde a fost văzută şi ascultată de mai mulţi maeştri de muzică clasică. A avut o prestaţie bună şi a primit invitaţia de a studia pianul în Italia. Pe moment nu am luat nicio hotărâre şi ne-am întors acasă în România”, mai spune tatăl Denisei.

În toamna acelui an Denisa a intrat în clasa a 4-a. “Timp de trei săptămâni profesoara nu mi-a predat nimic, pentru că a spus că nivelul meu de studiu este ridicat şi avem timp. Lucru care pe mine m-a dezamăgit, pentru că doream să învăţ ceva nou şi să merg mai departe şi să nu stau pe loc. Am hotărât să spun acest lucru tatălui meu şi atunci am hotărât să dăm curs acelei invitaţi de studiu în Italia, ca să pot să îmi urmez visul de a ajunge o mare pianista. Am luat transferul şi am plecat în Italia, cu tot ce am putut lua, inclusiv pianul, lăsând în urmă Romania, un apartament cu două camere, mobilat, pe care, cu mare greutate, îl obţinusem ca locuinţă socială de la primărie. Pe data de 3 octombrie 2008 am plecat din România către Italia. Am ajuns în Italia şi nu am putut să rămân la şcoala de la care primisem invitaţia, deoarece era o şcoala privată şi se percepeau taxe anuale de studiu pe care tata nu şi le putea permite. Aşa că am fost îndrumaţi să îmi fac înscrierea la un conservator de muzică de stat, unde nu sunt taxe aşa mari de plătit”.

Astfel, Denisa a ajuns să se intereseze de Conservatorul din Potenza. Înscrierile se făceau abia anul următor, astfel că, pentru a nu pierde anul şcolar, s-a stabilit cu tatăl şi bunica într-un sat din provincia Salerno, în sudul Italiei, unde chiriile şi costurile zilnice erau mai reduse. S-a înscris la şcoală, a învăţat limba italiană, iar în vara anului trecut a avut marea provocare: concursul de admitere la conservator, unde, pentru 10 locuri au intrat în competiţie 56 de copii.

“Au fost prezenţi mulţi candidaţi, toţi având lecţii cu maeştri de pian. Eu am fost singură, dar cu speranţa că voi reuşi. Am aflat că sunt 56 de candidaţi şi 10 locuri scoase la concurs. Marea majoritate a candidaţilor era cu mult mai în vârstă decât mine, dar asta nu m-a speriat. Am intrat în sala de examen, unde erau patru profesori. M-au întrebat de unde sunt, cum mă cheamă şi ce voi cânta. După prezentare am trecut la pian să interpretez, dar până să încep să cânt am fost întrebată cu mare curiozitate dacă eu o să cânt fără partituri, pentru că eu nu le aveam puse pe pian. Am răspuns că nu o să cânt cu partiturile pentru că nu îmi trebuie. Profesorii au rămas surprinşi. După interpretare am fost felicitată şi întrebată dacă în România am făcut şi teorie muzicală şi eu am răspuns cu mare curaj “da”. Atunci, o doamnă profesoară din juriu a venit la pian şi m-a întors cu spatele şi m-a verificat dacă cunosc ce note sau acorduri cânta dânsa. Le-am recunoscut cu uşurinţă. Am terminat examenul care pentru mine nu a fost aşa greu, dar totuşi emoţia aflării rezultatului a rămas până peste câteva zile când am aflat”.

Denisa luase nota 10 şi a fost prima pe lista candidaţilor admişi. “Tatăl meu a fost şi el foarte bucuros, dar cu o mare grija în suflet, deoarece acum odată ce am fost admisă, trebuia să ne mutăm în oraşul Potenza, unde este conservatorul, pentru că nu aveam cum să fac naveta“.

“Nu vreau ca visul meu să rămână doar o amintire”

Anul a trecut cu suişuri şi coborâşuri. De la emoţia aflării rezultatului, a simţit rasismul profesorilor şi pe cel al colegilor. Nu a reuşit să-şi facă decât trei prietene, iar profesorul nu se ocupă de cultivarea talentului său aşa cum ea şi-ar fi dorit. De aceea îşi doreşte acum să meargă la Conservatorul din Firenze, unde ar avea şanse mai mari. Însă, fără rezolvare rămâne problema banilor. Au acumulat deja două luni de restanţe la întreţinere, proprietarul încă nu le-a făcut acte şi acum intenţioneată să-i dea afară. “La venitul pe care îl are tata nu putem să ne permitem să închiriem o altă casă, pentru că se cere anticipat o chirie pe trei luni”, mai spune Denisa, a cărei lume se împarte între muzică şi lipsa banilor, de care este foarte conştientă. “Nu vreau ca visul meu să rămână doar o amintire”, ne-a mai spus Denisa.

Astfel, Denisa Curtaşu ne cere sprijinul. Tatăl Denisei a deschis pe numele său, Curtaşu Lucică Catalin, un cont la Raiffeisen Bank, RO36RZBR0000060009508461, în lei, în care cei care vor să o sprijine pe Denisa Curtaşu pot face donaţii. Pentru mai multe detalii îi puteţi scrie Denisei şi tatălui ei pe adresa catahelp@yahoo.com.

Mai multe despre povestea Denisei, la helpdenisa.wordpress.com

Evenimentul Zilei: Statul îşi stinge setea de bani cu împrumuturi scumpe în euro

Emisiunile de titluri de stat în lei nu au avut succes deoarece statul nu a vrut să plătească dobânzi mai mari de 7%. Însă, la certificatele în euro, randamentul echivalează cu unul de 10% plătit la lei.

Citiţi mai mult pe capital.ro.

Evenimentul Zilei: Vlădescu: “Nu cresc taxele, nici anul acesta, nici în 2011″

Misiunea FMI “nu schimbă nimic” în ceea ce priveşte taxele şi impozitele, a declarat, astăzi, ministrul Finanţelor Publice, Sebastian Vlădescu. Discuţiile cu FMI nu vizează majorări de taxe şi impozite, nici în acest an nici în 2011, a mai spus oficialul, citat de Mediafax.

Întrebat dacă se referă doar la 2010 sau şi la anul viitor, Vlădescu a declarat că “programul este ca nici anul viitor să nu crească taxele”.

El a mai spus că România are nevoie de acordul cu FMI şi că scrisoarea de intenţie este în lucru.

Patriciu: “Delegaţia FMI să plece acasă”

Reprezentanţii Fondului Monetar Internaţional (FMI) trăiesc într-o lume teoretică şi nu cunosc realităţile economiei româneşti, declara ieri omul de afaceri Dinu Patriciu.

“Ar trebui să găsim, ca şi alţii înaintea noastră, o metodă rapidă de ai trimite acasă”, a mai spus Patriciu.

O misiune comună a FMI şi Comisiei Europene se află de cinci zile până pe 4 august la Bucureşti pentru cea de-a cincea revizuire a acordului stand-by, care va evalua modul în care România a îndeplinit criteriile de performanţă stabilite pentru finele lunii iunie.

În urma încheierii acestei revizuiri, Consiliul Director al FMI ar trebui să supună aprobării, în luna septembrie, eliberarea celei de-a şasea tranşe din împrumut, în valoare de peste 900 milioane de euro.

Evenimentul Zilei: Cum să economisiţi bani în disputele cu creditorii

Mediatorii sunt persoanele care vă pot ajuta să treceţi peste problemele pe care le aveţi cu banca fără a mai ajunge într-o sală de tribunal, unde să pierdeţi şi timp, şi bani

Odată cu bine-cunoscuta criză financiară care a făcut multe victime printre cei cu credite la băncile din România a mai a apărut o profesie - cea de mediator. Aceştia pot ajuta ambele părţi aflate într-un conflict.

Mediatorii bancari sunt cei la care puteţi apela pentru a nu mai ajunge în instanţă, unde un astfel de proces se poate întinde până la câţiva ani.

Mirela Iovu, vicepreşedintele CEC Bank, spune că rolul mediatorului (o terţă parte, independentă, neutră, imparţială şi echidistantă faţă de cauză) este acela de a media, respectiv de a facilita comunicarea dintre părţi.

Next Page »