Evenimentul Zilei: PNL încearcă să convingă PSD-ul să nu guverneze singur

Varujan Vosganian consideră că viitorul guvern ar trebui să aibă 70% susţinere în parlament pentru a relansa economia, a modifica Constituţia şi a se opune “ifoselor” lui Băsescu.

Pe fondul deteriorării accentuate a relaţiei dintre Victor Ponta şi Crin Antonescu, vicepre-şedintele PNL, Varujan Vos ganian le oferă PSD-iştilor trei motive pentru a forma guvernul cu liberalii, chiar şi în situaţia în care social-democraţii ar obţine peste 50% la viitoarele alegeri şi n-ar avea nevoie de ajutor pentru formarea guvernului.

Acestea sunt: “adoptarea unor măsuri ferme de relansare economică, împotrivirea faţă de ifosele preşedintelui şi modificarea Constituţiei”.

“Pentru realizarea lor este nevoie de o majoritate puternică în parlament, de 70%. Potrivit sondajelor, ea nu s-ar putea realiza decât printr-o guvernare PNL-PSD. Sigur însă că aceasta este doar aritmetica”, a declarat ieri Varujan Vosganian pentru Hotnews.ro.

Evenimentul Zilei: Unirea Urziceni, în pragul desfiinţării

Unirea Urziceni, formaţia care a uimit în ultimii ani România şi a făcut furori în Liga Campionilor, trăieşte acum sub perspectiva desfiinţării, din pricina problemelor financiare.

Unirea Urziceni n-a fost în stare să mai producă o minune în Europa şi a ratat calificarea în playoff- ul Ligii Campionilor. Miercuri seară, la Sankt Petersburg, ialomiţenii au pierdut decent în faţa celor de la Zenit (scor 0-1), după ce manşa-tur se terminase fără un învingător (0-0).

Elevii lui Ronny Levy puteau să dea lovitura în ultimul sfert de oră, când Neaga şi Dale ar fi putut marca. Singurul gol al dublei manşe a fost reuşit de Danny, jucător portughez adus de la Dinamo Moscova cu 30 de milioane de euro. Lusitanul l-a chinuit tot meciul pe fundaşul dreapta Epaminonda Nicu.

Titularizarea lui Epaminonda a fost una dintre deciziile neinspirate ale antrenorului israelian. Pentru postul de fundaş dreapta, Levy ar fi putut apela fie la Petre Marin, fie la Vasile Maftei, care îi lăsa locul în centrul defensivei lui Bruno Fernandes.

Au ratat un pot de minimum şapte milioane de euro

Vicecampionii României au dat cu piciorul şansei de mai realiza o surpriză uriaşă pe plan european, după ce în sezonul trecut de Liga Campionilor le învinseseră pe Glasgow Rangers şi pe FC Sevilla. S-a ratat astfel un pot de şapte milioane de euro, care s-ar fi obţinut dacă ialomiţenii ar fi trecut şi de play-off.

Drama Unirii este legată însă de situaţia financiară dezastruoasă pe care o traversează Dumitru Bucşaru, patronul echipei ialomiţene. Jucătorii nu şi-au mai încasat salariile de două luni şi vor să depună memorii pentru a deveni jucători liberi.

Mihai Stoica, managerul general al echipei, a trimis în ultimele zile semnale discrete către Dumitru Bucşaru. “Pentru mine, aceşti jucători sunt nişte eroi, pentru că evoluează în nişte condiţii speciale”, a spus Stoica, care va avea o întâlnire decisivă cu patronul, zilele următoare, pentru a se lămuri în privinţa planurilor de viitor pe care acesta le are cu echipa.

Nemulţumirea jucătorilor este legată de faptul că, deşi au adus în conturile clubului aproximativ 10 milioane de euro, după evoluţiile din Liga Campionilor din sezonul trecut, Dumitru Bucşaru nu le-a achitat restanţele financiare, folosind banii produşi de fotbalişti în scopuri personale.

Dacă s-ar fi calificat în playoff-ul Ligii, fotbaliştii Unirii ar fi încasat o parte din restanţe. Situaţia este atât de proastă încât deplasarea până la Sankt Petersburg nu s-a făcut cu charterul, ci cu o cursă de linie.

“Patronul ne-a tratat ca pe nişte gunoaie”

Primul jucător care a răbufnit este argentinianul Pablo Brandan. “Patronul s-a purtat cu noi de parcă suntem nişte gunoaie, dar noi am dat totul pe teren. Sperăm că această situaţie se va rezolva”, a spus Brandan, conform cotidianului “Pro Sport”. El este unul dintre jucătorii care are oferte de transfer din străinătate, alături de Marius Bilaşco, Bruno Fernandes şi Giedrius Arlauskis.

“Bursucul” nu ia în calcul dispariţia “lupilor”

Unirea Urziceni va continua să joace în Liga Europa, acolo unde va putea să pătrundă în faza grupelor, dacă va trece de playoff. Financiar însă, această competiţie nu este nici pe departe la fel de atractivă precum Liga Campionilor şi, chiar dacă va continua să evolueze în grupele Ligii, pentru Unirea salvarea nu va veni din Liga Europa.

Dan Petrescu, fostul antrenor al Unirii Urziceni, crede că echipa va reuşi să supravieţuia scă. “Este imposibil ca o echipă atât de frumoasă cum este Urziceni să se desfiinţeze. Exclud această variantă”, a spus tehncianul de la Kuban pentru GSP TV.

Liga Campionilor - Turul trei preliminar, retur

Zenit Sankt Petersburg - Unirea Urziceni 1-0 (0-0, în tur)
Danny (33)

Zenit: Malafeev 7 - Aniukov 5, F. Meira 6, Lombaerts 6, Hubocan 5, Denisov 5, Bîstrov 6 (46, Rosina 5), Zirianov 5, Şirokov 5 (64, Faizulin 6), Danny 8, Kerjakov 6 (76, Kanunnikov). Antrenor: Luciano Spalletti.

Unirea: Arlauskis 6 - Nicu 3, Galamaz 5, Maftei 5, Bordeanu 5, Brandan 4, Semedo 5 (52, Dale 6), L. Marinescu 6, S. Frunză 5 (88, Onofraş), Rusescu 4 (57, Neaga 5), Bilaşco 6. Antrenor: Ronny Levy.

Arbitri: M. Dean 6 - S. Child 6, A. Watts (toţi din Anglia).
Stadion: “Petrovski” - Sankt Petersburg; Spectatori: 20.000.

REACŢIE

Primarul: “Nu avem bani pentru fotbal”

Unirea Urziceni nu va primi niciun sprijin din partea autorităţilor locale, care se confruntă cu alte probleme, mai importante decât soarta echipei de fotbal.

Deşi a reuşit să promoveze Urziceniul pe harta fotbalui mare din Europa, Unirea este ignorată de Consiliului Local Urziceni, care nu este interesat s-o preia, dacă Dumitru Bucşaru se va retrage.

“Mie îmi pare rău. Ce, eu nu sunt suporterul Unirii? Dar ce să fac, dacă traversăm criza asta economică prelungită? Chiar azi am avut o discuţie cu prefectul judeţului Ialomiţa şi a trebuit să justific sumele pe care le-am cheltuit pentru a repara drumuri, pentru iluminat public şi alte probleme. Abia ne ducem zilele, de unde să dăm bani pentru fotbal? Nu s-a luat în discuţie problema să preluăm echipa, şi nici pe viitor nu o vom face, pentru că bugetul este sărac şi avem cu totul alte priorităţi. În fond, Unirea este un club privat. Este problema domnului Dumitru Bucşaru. Eu sper totuşi că această echipă va continua să existe, pentru că este o echipă care ne-a făcut să fim mândri”, ne-a declarat Constantin Sava, primarul oraşului Urziceni. Sava se contrează cu Bucşaru din 2008, din timpul alegerilor locale.

“Urziceniul nu va muri, staţi liniştiţi. Toată lumea ne cântă prohodul, dar aşa era şi înainte să câştigam titlul. E criză, dar suntem convinşi că vom depăşi problemele.”,
IULIAN APOSTOL, jucător la Unirea Urziceni

STRATEGIE

Gigi Becali, finanţatorul Stelei, l-a sfătuit pe patronul Dumitru Bucşaru să oprească orice investiţie în fotbal, să vândă urgent ce se mai poate, apoi să se retragă, pentru a ieşi în câştig

Andrei Călin

În Urziceni se vorbeşte deja despre o variantă care ar putea salva echipa. Aceasta se leagă de numele lui Marian Iancu, patronul echipei FC Timişoara, care este într-un veşnic război cu autorităţile locale bănăţene şi ar vrea să părăsească clubul de pe Bega.

Totul depinde de disponibilitatea lui Dumitru Bucşaru de a face rost de bani, pentru a achita salariile jucătorilor, astfel încât aceştia să nu plece liberi de contract. În acest caz, patronul Unirii ar pierde sume importante de bani, mai ales că mulţi dintre fotbalişti au oferte din străinătate.

Gigi Becali este cu ochii pe “marfa” prietenului Bucşaru

Prieten cu Bucşaru, Gigi Becali l-a sfătuit pe acesta, în repetate rânduri, să vândă ce mai e de vândut, apoi să se retragă din fotbal, pentru că doar dacă trage linie în acest moment ar ieşit în profit.

Gigi este direct interesat de situaţia de la Urziceni, fiindcă doreşte la Steaua câţiva jucători ai Unirii, la preţuri modice. Cap de listă este atacantul Marius Bilaşco. Becali afirmase la finalul anului 2009 că Dumitru Bucşaru este cel mai deştept om din fotbal, pentru că “va vinde tot şi va ieşi în câştig”.

“Lupul Singuratic” îl aşteaptă pe “Elefant” la Urziceni

Constantin Leonard, alias “Lupul Singuratic”, celebrul suporter al Unirii care însoţeşte singur echipa în deplasări, nu este îngrijorat de situaţia echipei.

“Dumitru Bucşaru nu este nemuritor. Nu mai poate să ţină echipa, asta e. El este om de afaceri, normal că are o gândire pragmatică. Poate va veni altcineva. Marea firmă Ford a dat de câteva ori faliment, până să ajungă numărul unu pe piaţa auto. Prin oraş, prin Urziceni, se aude că va veni Marian Iancu sau că echipa va fi ajutată de primăria din Voluntari. Echipa nu va muri. Eu rămân fan oricum. Merg după ei şi dacă vor juca în Liga a III-a sau a IV-a. Weekendul ăsta mă duc la Târgu-Mureş, că avem meci acolo. Mă duc doar eu cu soţia, că e ziua ei, şi o să ne oprim şi în staţiunea Borsec, ca să petrecem!”, ne-a spus ieri la amiază cel mai fidel suporter al Unirii Urziceni.

GIGEL BUCUR:
“În prima repriză au fost timoraţi”

Legitimat în Rusia, la Kuban Krasnodar (liga a doua), unde este antrenat de Dan Petrescu, atacantul de buzunar Gigel Bucur a urmărit meciul de la Sankt Petersburg la televizor.

“În prima repriză, cei de la Unirea mi s-au părut timoraţi. În repriza a doua au făcut faţă cu brio adversarului, ba chiar au pus probleme. Au avut în faţă o echipă cu un buget de 10 ori mai mare decât al lor”, ne-a declarat Bucur.

Sezonul trecut, pe când juca la Timişoara, Bucur a marcat de două ori în poarta celor de la Şahtior Doneţk, scor 2-2, în preliminariile Ligii. În retur, în Banat, Timişoara a remizat, scor 0-0, şi s-a calificat în play-off-ul întrecerii. Zenit are acelaşi buget ca şi Şahtior, 80 de milioane de euro.

“Situaţia este mai complicată la Unirea Urziceni. Se speră, totuşi, întro rezolvare. Băieţii chiar mi-au spus că săptămâna asta se va lua o decizie finală legată de viitorul echipei.”,
BOGDAN MARA, fost jucător al echipei Unirea Urziceni

“Le mulţumesc băieţilor pentru felul cum au luptat în aceste condiţii grele. Cred că vom rămâne respectaţi după acest joc. Suntem într-un mic blocaj, pentru că nu marcăm.”,
RONNY LEVY, antrenorul echipei Unirea Urziceni

Evenimentul Zilei: Denisa Curtaşu, micuţă pianistă talentată, ne cere ajutorul: “Nu vreau ca visul meu să rămână doar o amintire”

Pentru Denisa Curtaşu, o fetiţă de numai 12 ani care locuieşte în Italia, pianul are, pe zi ce trece, tot mai puţine secrete. Aseară, Denisa ne-a rugat să le transmitem celor care vor citi acest articol să o ajutăm să devină o mare pianistă. “Am un singur lucru să îi rog: să mă ajute să ajung mai sus decât sunt acum, să fiu o mare pianistă. Şi ei îşi doresc ceva în viaţă. De aceea îi rog să mă ajute şi pe mine acum”.

Denisa Curtaşu locuieşte cu tatăl său, diagnosticat cu handicap locomotor de gradul 1, şi cu bunica, în Italia, în oraşul Potenza. Anul trecut, la doar câteva luni după ce a ajuns în Italia, a reuşit performanţa de a intra prima la Conservatorul din Potenza, în urma unui examen de admitere riguros în care a fost evaluată cu nota 10.

“Am moştenit talentul de la Dumnezeu. Nimeni în familia mea nu mai cântă. Tati a fost cel care m-a dus la pian, când aveam 7 ani. La început nu eram obişnuită, dar nici nu aveam o profesoară bună. Dar din clasa a doua am pus pianul la suflet”, spune Denisa.

“Mă numesc Curtaşu Denisa Andreeea născută la 8 mai 1998, ora 13.30”

Înainte de a pleca din România a câştigat, în 2008, şi o ediţie a emisiunii “Vreau să fiu mare vedetă” (video), de la Antena 1, o mică victorie pe care Denisa a primit-o cu o emoţie puternică. Îşi aduce aminte de fiecare pas pe care l-a parcurs până acum: “Am 16 diplome la concerte şi concursuri, unde am luat locul 1 şi 2. Am şi o diplomă cu locul 3, la Concursul Internaţional de Interpretare Pianistică Milenium”.

Primul pian, unul clasic, l-a primit la vârsta de şapte ani. Acum are un pian electronic, cu care a venit tocmai din România.

Despre povestea Denisei am aflat ieri, după ce am primit un e-mail pe adresa redacţiei, care începea astfel: “Mă numesc Curtaşu Denisa Andreeea născută la 8 mai 1998, ora 13.30. Încă din primi ani de viaţă muzica mi-a intrat la suflet. Aşa că muzica reprezintă totul pentru mine”, spune fetiţa a cărei mamă a abandonat-o când avea numai trei ani şi jumătate.

Am descoperit pe Youtube mai multe recitaluri ale Denisei care confirmă decizia comisiei de la Conservatorul din Potenza de a o declara admisă cu nota maximă. La fel şi diplomele de la concursurile naţionale şi internaţionale pe care micuţa româncă le-a primit în ultimii cinci ani îi demonstrează talentul. Cel mai mult îi place să interpreteze din Mozart şi Bach, dar Mozart îi place mai mult pentru că „intră la suflet. Piesele lui sunt mai dinamice şi îmi place să cânt mai repede”, ne-a spus Denisa.

Povestea Denisei începe cu prima partitură la pian interpretată fără cusur.  “La 7 ani, când a trebuit să o înscriu la şcoală, am hotărât să o duc la liceul de muzică din Târgovişte. Am văzut că de mică îi plăcea muzica şi am vrut mereu să fiu aproape de sufletul ei, să nu simtă lipsa mamei. Aşa că am întrebat-o ce ar vrea să fie şi a spus că şi-ar dori să cânte. Aşa am ajuns la pian. La liceu a studiat pianul trei ani, având rezultate excepţionale”, îşi aduce aminte tatăl Denisei. Astfel, cu fiecare zi de repetiţie tainele pianului au început să fie descoperite şi perfecţionate.

Cum se vede rasismul la 12 ani

Ea nu exagerează atunci când spune că muzica reprezintă totul pentru ea. Exersează singură, în fiecare zi, câte 3-4 ore. Nu are sprijinul unui meditator, iar la conservator, cu toate că i s-a spus că va studia câte trei ore pe săptămână cu un profesor, studiul s-a limitat la o singură oră.

“Nu prea îmi place aici la conservator, pentru că profesorul de pian mi-a spus la început că voi studia cel puţin 2-3 ore. Şi după ce am început şcoala a început să mă cheme o dată pe săptămână. Aşa că toată munca o fac singură, acasă. La şcoală ne dădea un cântec nou, ne explica la început, iar restul trebuia să continui acasă, fără să mă ajute să mă perfecţionez. Îmi mai arăta câteva lucruri şi după aceea urma alt cântec nou. Nu ştiu cum se purta cu ceilalţi colegi, dar cu mine aşa proceda. Eu cred că se purta aşa pentru că suntem din România. Am observat că cei din Potenza sunt rasişti. Chiar şi colegii de şcoala, dar nu doar la şcoală. Dacă dau bună ziua pe stradă nu răspunde nimeni şi întorc capul. Dar în alte zone din Italia am văzut că nu era aşa. În România mă trimiteau profesorii în concerte şi câştigam premii. De când sunt în Italia niciun profesor nu m-a trimis la concerte”.

Întrebată unde se învaţă mai bine pianul, Denisa a răspuns, fără să ezite: “să fiu sinceră, performanţă se face în România. Dar în România nu se ascultă muzică clasică. Pe când aici, 99% iubesc muzica clasică, iar 80% studiază un instrument”.

“Am scris povestea mea ca să pot să studiez”

La vârsta de 12 ani ştie ce îşi doreşte şi ştie cum să lupte pentru a-şi împlini visul. Talentul său are nevoie însă şi de o şansă. Acesta a fost motivul pentru care ne-a contactat.

“Am scris povestea mea ca să pot să studiez. Ce îmi doresc acum e să pot să stau în Italia, în alt oraş decât Potenza, poate în Firenze unde este un conservator bun, ca să studiez în continuare şi să am mai multe şanse să mă ridic, să fie mai multe concerte, pentru că aici nu prea sunt”, ne-a mai spus Denisa.

Am încercat să o contactăm în Italia la scurt timp după ce am primit mesajul în care era redată, pas cu pas, viaţa Denisei, performanţele ei în muzică şi lipsa acelei şanse care să o ajute să ajungă pianista desăvârşită care îşi doreşte să fie. La ora la care am sunat noi Denisa exersa la pian şi abia spre seară am reuşit să vorbim cu ea. Uşor timidă la început, ne-a dezvăluit că îşi doreşte să fie o mare pianistă. “Vreau să cânt în concerte şi să mă audă toată lumea!”. Vârsta fragedă a micuţei artistei nu este străină însă de ambiţie, maturitate şi determinare. Denisa are talent şi un tată care, în ciuda handicapului locomotor, luptă pentru a-i face un viitor.

Mama Denisei şi-a părăsit familia în anul 2002, când fetiţa avea trei ani şi jumătate. De atunci, au ţinut legătura ocazional, mama acesteia fiind dezinteresată de situaţia în care se află fiica sa. “Cu mama am ţinut legătura foarte rar. Şi dacă ar afla situaţia în care suntem acum, nu ar interesa-o”.

În acest moment, Cătălin Curtaşu (41 de ani), tatăl Denisei, nu lucrează. Iniţial când au ajuns în Italia, a găsit de muncă la un cizmar. Lucra de acasă şi pentru 40 de perechi de încălţăminte cusute primea 10 euro. “O sumă foarte mică, dar care ne venea în ajutor”. Cătălin Curtaşu suferă de handicap locomotor de gradul 1, iar în acest moment singurul venit în familie este indemnizaţia pe care o primeşte din România, în valoare de aproape 200 de euro. Locuiesc într-un spaţiu comercial, un fost spaţiu de birouri, pe care proprietarul, un italian, l-a transformat în spaţiu de locuit, fără a-l declara însă la primărie. Acesta i-a promis tatălui Denisei că le va face contract de închiriere, pentru a avea domiciliu şi forme legale de şedere, dar nu şi-a respectat angajamentul.

“Cu mare greutate am găsit o locuinţa cu chirie în Potenza, unde locuim din august 2009. Plătim 400 euro chirie plus întreţinere. La această locuinţa proprietarul ne-a promis că ne va face contract de închiriere, ca să putem şi noi să ne facem domiciliu şi acte legale de stat în Italia. Dar ne-a minţit. Am discutat această problema la primăria de aici şi au spus că nu ne pot ajuta cu nimic până nu găsim o alta locuinţă cu contract de închiriere. A venit şi chestura, a văzut care este situaţia, dar totul s-a oprit aici. Nu avem cum să cerem ajutor financiar fără acte, iar acte nu ne putem face fără un domiciliu”.

O victorie urmată de un lanţ de dezamăgiri

Denisa a ajuns în Italia după ce a primit invitaţia de a face un curs de masterclass cu un maestru din Italia. A reuşit să-l impresioneze şi a fost chemată să participe la un concurs internaţional în Italia.

“În luna iulie 2008 ne-am prezentat în Italia la concurs, dar după câteva zile am fost informaţi că a fost anulat. Am discutat cu o asociaţie culturală care organiza concerte muzicale să o includă şi pe fiica mea în programul lor cultural, pentru că aveam deja bilete rezervate la avion şi nu ne puteam întoarce în România mai devreme. Denisa a avut recitaluri în trei concerte, unde a fost văzută şi ascultată de mai mulţi maeştri de muzică clasică. A avut o prestaţie bună şi a primit invitaţia de a studia pianul în Italia. Pe moment nu am luat nicio hotărâre şi ne-am întors acasă în România”, mai spune tatăl Denisei.

În toamna acelui an Denisa a intrat în clasa a 4-a. “Timp de trei săptămâni profesoara nu mi-a predat nimic, pentru că a spus că nivelul meu de studiu este ridicat şi avem timp. Lucru care pe mine m-a dezamăgit, pentru că doream să învăţ ceva nou şi să merg mai departe şi să nu stau pe loc. Am hotărât să spun acest lucru tatălui meu şi atunci am hotărât să dăm curs acelei invitaţi de studiu în Italia, ca să pot să îmi urmez visul de a ajunge o mare pianista. Am luat transferul şi am plecat în Italia, cu tot ce am putut lua, inclusiv pianul, lăsând în urmă Romania, un apartament cu două camere, mobilat, pe care, cu mare greutate, îl obţinusem ca locuinţă socială de la primărie. Pe data de 3 octombrie 2008 am plecat din România către Italia. Am ajuns în Italia şi nu am putut să rămân la şcoala de la care primisem invitaţia, deoarece era o şcoala privată şi se percepeau taxe anuale de studiu pe care tata nu şi le putea permite. Aşa că am fost îndrumaţi să îmi fac înscrierea la un conservator de muzică de stat, unde nu sunt taxe aşa mari de plătit”.

Astfel, Denisa a ajuns să se intereseze de Conservatorul din Potenza. Înscrierile se făceau abia anul următor, astfel că, pentru a nu pierde anul şcolar, s-a stabilit cu tatăl şi bunica într-un sat din provincia Salerno, în sudul Italiei, unde chiriile şi costurile zilnice erau mai reduse. S-a înscris la şcoală, a învăţat limba italiană, iar în vara anului trecut a avut marea provocare: concursul de admitere la conservator, unde, pentru 10 locuri au intrat în competiţie 56 de copii.

“Au fost prezenţi mulţi candidaţi, toţi având lecţii cu maeştri de pian. Eu am fost singură, dar cu speranţa că voi reuşi. Am aflat că sunt 56 de candidaţi şi 10 locuri scoase la concurs. Marea majoritate a candidaţilor era cu mult mai în vârstă decât mine, dar asta nu m-a speriat. Am intrat în sala de examen, unde erau patru profesori. M-au întrebat de unde sunt, cum mă cheamă şi ce voi cânta. După prezentare am trecut la pian să interpretez, dar până să încep să cânt am fost întrebată cu mare curiozitate dacă eu o să cânt fără partituri, pentru că eu nu le aveam puse pe pian. Am răspuns că nu o să cânt cu partiturile pentru că nu îmi trebuie. Profesorii au rămas surprinşi. După interpretare am fost felicitată şi întrebată dacă în România am făcut şi teorie muzicală şi eu am răspuns cu mare curaj “da”. Atunci, o doamnă profesoară din juriu a venit la pian şi m-a întors cu spatele şi m-a verificat dacă cunosc ce note sau acorduri cânta dânsa. Le-am recunoscut cu uşurinţă. Am terminat examenul care pentru mine nu a fost aşa greu, dar totuşi emoţia aflării rezultatului a rămas până peste câteva zile când am aflat”.

Denisa luase nota 10 şi a fost prima pe lista candidaţilor admişi. “Tatăl meu a fost şi el foarte bucuros, dar cu o mare grija în suflet, deoarece acum odată ce am fost admisă, trebuia să ne mutăm în oraşul Potenza, unde este conservatorul, pentru că nu aveam cum să fac naveta“.

“Nu vreau ca visul meu să rămână doar o amintire”

Anul a trecut cu suişuri şi coborâşuri. De la emoţia aflării rezultatului, a simţit rasismul profesorilor şi pe cel al colegilor. Nu a reuşit să-şi facă decât trei prietene, iar profesorul nu se ocupă de cultivarea talentului său aşa cum ea şi-ar fi dorit. De aceea îşi doreşte acum să meargă la Conservatorul din Firenze, unde ar avea şanse mai mari. Însă, fără rezolvare rămâne problema banilor. Au acumulat deja două luni de restanţe la întreţinere, proprietarul încă nu le-a făcut acte şi acum intenţioneată să-i dea afară. “La venitul pe care îl are tata nu putem să ne permitem să închiriem o altă casă, pentru că se cere anticipat o chirie pe trei luni”, mai spune Denisa, a cărei lume se împarte între muzică şi lipsa banilor, de care este foarte conştientă. “Nu vreau ca visul meu să rămână doar o amintire”, ne-a mai spus Denisa.

Astfel, Denisa Curtaşu ne cere sprijinul. Tatăl Denisei a deschis pe numele său, Curtaşu Lucică Catalin, un cont la Raiffeisen Bank, RO36RZBR0000060009508461, în lei, în care cei care vor să o sprijine pe Denisa Curtaşu pot face donaţii. Pentru mai multe detalii îi puteţi scrie Denisei şi tatălui ei pe adresa catahelp@yahoo.com.

Mai multe despre povestea Denisei, la helpdenisa.wordpress.com

Evenimentul Zilei: Băsescu, weekend pe litoral

Preşedintele Traian Băsescu a petrecut câteva ore, aseară, cu familia la o terasă de lux din staţiunea Neptun.

Şeful statului a fost însoţit de Ioana, fiica cea mare, iar la plecare a făcut fotografii cu turiştii aflaţi pe terasă.

Ca de fiecare dată, şeful statului a preferat staţiunea Neptun şi terasa la care merge de mai mulţi ani. Preşedintele şi familia sunt cazaţi la vila de protocol.

Prima Doamnă Maria Băsescu se află de mai multe zile la malul mării. Ea a vizitat miercuri Muzeul de Arheologie Callatis din Mangalia. La plecare soţia preşedintelui a cumpărat câteva replici după exponatele mai importante ale instituţiei, dar şi ghidul de prezentare al muzeului, scrie Mediafax.

Evenimentul Zilei: Cristian Preda, către Adrian Năstase: “Băsescu ne mânuieşte ca pe păpuşi”

După ce social-democratul Adrian Năstase a spus despre Cristian Preda că “unul din actorii jocului regizat de Traian Băsescu”, europarlamentarul PDL i-a răspuns, astăzi, ironic că preşedintele “îi mânuieşte pe toţi ca pe nişte păpuşi”.

“Este adevărat că sunt un instrument în mâna lui Traian Băsescu, dar nu numai eu, şi Adrian Năstase, şi Crin Antonescu şi Mircea Geoană şi Victor Ponta, cu toţii, prin intermediul flăcării violet. Traian Băsescu ne mânuieşte ca pe nişte păpuşi. Flacăra violet explică totul”, a declarat, astăzi, Cristian Preda, citat de Agerpres.

Reacţia sa vine după ce preşedintelui Consiliului Naţional al PSD, Adrian Năstase a scris pe blog că Preda, făcând parte din jocul lui Băsescu, ”îi aplică lui Emil Boc loviturile finale din momentul de agonie”.

“Nu aş vrea să fiu greşit înţeles. Nu îl apăr pe Boc, doar că sunt dezamăgit de perpetuarea unui model extrem de păgubos în politica românească. Şi că acest model îl urmează oameni cu pretenţii. Iar jocul trădării, pe care îl face în prezent Cristian Preda, are un preţ. Domnul Preda a devenit acum o figură importantă în PDL şi să aşteptăm primăvara, căci nu cred că se va opri aici”, a scris Năstase, care spune în acelaşi timp că nu şi-a propus să polemizeze cu Cristian Preda pe această temă.

Evenimentul Zilei: Statul îşi stinge setea de bani cu împrumuturi scumpe în euro

Emisiunile de titluri de stat în lei nu au avut succes deoarece statul nu a vrut să plătească dobânzi mai mari de 7%. Însă, la certificatele în euro, randamentul echivalează cu unul de 10% plătit la lei.

Citiţi mai mult pe capital.ro.

Evenimentul Zilei: Bogaţii lumii îşi dau jumătate din avere. Ai noştri se mai gândesc

Miliardarii americani care s-au angajat să îşi doneze jumătate din avere pentru acţiuni caritabile vor să mondializeze iniţiativa prin cooptarea “confraţilor” chinezi şi indieni.

Bill Gates şi Warren Buffet, miliardarii care au convins alţi 38 de bogătaşi ai Americii să îşi doneze jumătate din avere în scopuri caritabile, vor lua drumul Indiei şi Chinei pentru a aduce în nou-înfiinţatul club filantropic - The Giving Pledge - şi avuţii asiatici.

Întâlnirile cu o parte din cei 64 de miliardari chinezi vor debuta în luna septmebrie, luna martie a anului viitor fiind rezervată celor 53 de miliardari indieni. “Sperăm ca iniţiativa noastră să prindă contur şi în alte ţări”, a declarat Buffet.
Mai mult, Gates şi Buffet, locul doi şi trei pe lista actualizată a miliardarilor lumii întocmită anual de revista “Forbes”, vor organiza de acum înainte dineuri dedicate exclusiv recrutării de noi bogătaşi dispuşi să renunţe la o parte din averea lor.

Cei deja înscrişi în ambiţioasa campanie demarată de primii doi miliardari ai Americii se vor reuni anual pentru a pune la punct proiectele caritabile care vor prinde viaţă în viitor.

230 de miliarde de dolari

Calculele iniţiale, bazate pe averile estimate de revista americană, arată că cei 40 de miliardari angajaţi deja în amplul proiect filantropic ar pune la dispoziţie în acest scop circa 230 de miliarde de dolari. Suma ar putea fi şi mai mare în condiţiile în care unii dintre miliardarii cooptaţi de Gates şi Buffet s-au arătat dispuşi să doneze mai mult de jumătate din avere.

Dacă însă restul de 260 de miliardari americani ar accepta să se alăture campaniei “The Giving Pledge”, suma de care ar dispune proiectul filantropic ar creşte la 600 de miliarde de dolari.

“Întotdeauna am gândit că mai bine fac o lume mai bună pentru copiii şi nepoţii mei decât să le dau pur şi simplu nişte bani”, şi-a motivat Michael Bloomberg, primarul metropolei New York şi unul dintre cei 40 de miliardari de pe lista lui Gates şi Buffet, cu o avere estimată de 17,5 miliarde de dolari, decizia de a renunţa la jumătate din averea sa.

Numai în 2009, potrivit unui raport al Centrului pentru Filantropie din cadrul Universităţii Indiana, americanii au donat o sumă-record de 227 de miliarde de dolari în scopuri caritabile, în pofida recesiunii economice care a afectat Statele Unite.

PROGRAME

Banii vor merge în sănătate, dezvoltare şi educaţie

Pe lista lui Gates şi Buffet figurează miliardari care s-au angajat în scris să doneze cel puţin jumătate din averea lor fie în timpul vieţii, fie după moarte. Printre aceştia figurează regizorul George Lucas, fostul şef al eBay, Jeff Skoll, magnaţii media Ted Turner şi Gerry şi Marguerite Lenfest, proprietarul lanţului hotelier Hilton, Barron Hilton, bancherii George Kaiser, Sanford şi Joan Weill.

Sumele uriaşe rezultate din donaţiile consistente făcute de cei deocamdată 40 de bogătaşi americani vor merge, cel mai probabil, către proiecte din diferite domenii de activitate aflate deja în atenţia Fundaţiei Bill &Melinda Gates, către care vor merge etapizat şi circa 83 la sută din banii investitorului Warren Buffet.

Un loc important îl ocupă programele de sănătate, aproape 800 de milioane de dolari fiind direcţionaţi campaniilor de vaccinare şi imunizare din ţările sărace. Cercetările din domeniul medical au fost şi ele finanţate copios în ultimii ani, circa 500 de milioane de dolari fiind alocate luptei împotriva SIDA, malariei şi a tuberculozei, boli care fac ravagii în ţările din lumea a treia.

Fonduri importante au mers şi spre serviciile de asistenţă financiară acordată familiilor foarte sărace sau persoanelor cu idei de afaceri, dar care duceau lipsă de bani. În colaborare cu Fundaţia Rockefeller, Bill şi Melinda Gates au susţinut financiar micii fermieri africani.

Educaţia este un alt domeniu spre care promotorii campaniei “The Giving Pledge” vor direcţiona sume semnificative. Sute de americani provenind din familii sărace, dar şi tineri aparţinând diverselor minorităţi etnice, studiază la diferite universităţi graţie burselor oferite de fundaţia lui Bill Gates.

În fiecare an, 100 de tineri din diverse colţuri ale lumii ajung să studieze la renumita Universitate Cambridge, din Anglia, printr-un program de burse căruia şeful Microsoft i-a alocat în ultimii zece ani peste 210 milioane de dolari.

ROMÂNIA

Iniţiativa americanilor este lăudată şi de avuţii noştri, dar ei nu s-ar implica într-o măsură atât de mare. Donaţii fac cu toţii, dar punctual, şi nu vor să audă nimic de filantropia către stat

Iniţiativa bogaţilor lumii de a-şi dona 50% din avere până la moarte în scopuri caritabile nu este văzută cu ochi buni de cei mai avuţi dintre români. EVZ a vorbit cu mai multe persoane din “Top 300 Capital”, iar concluzia generală este că, deşi banii nu aduc fericirea, tot mai bine ar fi să rămână la ei.

“Mai bine înmulţesc banii”

Spre exemplu, omul de afaceri George Copos spune că soţia lui are mai multe fundaţii, unde contribuie foarte des.

“Eu aş fi de acord să dau diferenţa dintre asseturi şi credite”, afirmă Copos.

El a adăugat că statul român ar trebui să fie mai atent la oamenii de afaceri, să nu supraimpoziteze sau să introducă tot felul de măsuri, pentru că mulţi vor să-şi mute afacerile în alte ţări.

“Eu aş fi de acord să dau diferenţa dintre asseturi şi credite. Oricum, doamna Copos are mai multe fundaţii, unde contribui foarte des.”
GEORGE COPOS, 230-240 MILIOANE DE EURO

Elan Schwartzenberg, fostul soţ al vedetei TV Mihaela Rădulescu, spune că în ultimii 10 ani a susţinut acţiunile caritabile ale Mihaelei.

“Şi acum m-am implicat, deşi nu mai suntem căsătoriţi, în acţiunea de ajutorare a sinistraţilor. Am mai făcut donaţii pentru sistemul de sănătate, oameni loviţi de calamităţi, copii handicapaţi”, susţine el.

Totuşi, omul de afaceri consideră că nu poate renunţa la 50% din avere.

“Nu mi-aş dona o jumătate din avere pentru că lucrând cu aceşti bani şi multiplicându-i generez în următorii 10-15 ani mai mult decât jumătate din avere”, a adăugat Elan.

“Nu scrieţi de autostrăzi, că vă descalificaţi profesional. Nimeni nu va da bani vreodată să facem autostrăzi, asta e treaba statului.”
ELAN SCHWARTZENBERG, 54-55 MILIOANE DE EURO

Donaţii spune că a făcut şi proprietarul firmei care importă autovehicule Peugeot în România, Gheorghe Dolofan.

“Eu am donat în acest an peste 400.000 de euro, numai până acum. Prefer să donez pentru cazuri concrete, bolnavi de cancer sau persoane care au nevoie de bani pentru şcoală sau activităţi sportive”, a declarat el.

“În fiecare an fac astfel de sponsorizări, doar în 2008 am totalizat 780.000 euro. În acest an am donat peste 400.000 de euro, numai până acum.”
GHEORGHE DOLOFAN, 200 MILIOANE DE EURO

Nu vrea să audă de escroci

Vasile Turcu spune că s-a săturat de câţi escroci cer milă la poarta casei lui, însă continuă să ajute oamenii săraci.

“America e America, noi suntem români. Nu am încredere că banii ajung la cei care au într-adevăr nevoie. Sunt foarte mulţi escroci.”,
VASILE TURCU, 130-135 MILIOANE DE EURO

Construcţii de biserici

Culiţă Tărâţă afirmă că el a contribuit cu bani la construcţia unor biserici.

“Eu nu sunt miliardar ca americanii. Am contribuit însă la construcţia multor biserici, să fie primit în faţa lui Dumnezeu. Nu-mi place să fac din asta un act de bravură”
CULIŢĂ TĂRÂŢĂ, 155-160 MILIOANE DE EURO

Sorin Ovidiu Vîntu laudă iniţiativa miliardarilor din SUA şi spune că şi el ar dona dacă ar avea bani.

În declaraţia off the record, oferită hotnews.ro, SOV a spus că “să donez 2% sau 0,5% din averea mea adunată cu trudă şi riscuri pentru săli de sport, şcoli sau bazine de înot aş comite o imprudenţă”.

PROIECT

Statul pregăteşte supraimpozitarea averilor

Până la finele acestei luni, guvernul şi-a luat angajamentul faţă de FMI să finalizeze legea prin care vor fi impozitate averile persoanelor fizice. Astfel, cei care au proprietăţi şi alte bunuri de zeci de mii de euro ar urma să plătească noi biruri către stat.

Vasile Turcu crede că statul ar trebui să pună impozit pe averile ilicite sau chiar să le confişte. “Cei care nu pot să-şi demonstreze averea ar trebui să rămână fără ea”, spune el. Totodată, Turcu recomandă guvernanţilor să aplice metoda din Italia, prin care cei care şi-au adus în ţară averile din alte părţi au plătit impozite.

“Sunt de acord să se pună impozit de 20-25% celor care vor să-şi aducă banii din alte state în ţară. Sunt convins că aceştia ar fi de acord să dea şi 50% din sume, numai să-i aducă”, menţionează Turcu. Autorităţile au spus recent că în România nu se poate aplica amnistia fiscală ca în Italia, întrucât nu sunt mulţi români cu bani în alte state.

În ceea ce priveşte supraimpozitarea averilor, România nu este primul stat european care ar recurge la o astfel de măsură. Suprataxe de acest gen mai există şi în Franţa, Grecia, Olanda, Elveţia, Liechtenstein şi Norvegia. Taxarea bogăţiei a fost o modă în ţările europene, dar în anii ’70. Între timp, multe state au renunţat la ea.

Evenimentul Zilei: Dosarul lui Iliescu: citit şi xeroxat înainte să dispară

Dosarul de cadre al lui Ion Iliescu de la Arhivele Naţionale ar fi fost citit şi copiat în 2006 de fostul director, după care nu a mai fost de găsit.

Cât a existat la Arhivele Naţionale, dosarul de cadre al fostului preşedinte a fost citit de cel puţin o persoană. Este vorba de Corneliu Mihai-Lungu, director al instituţiei în perioada 1997-2007, potrivit unui raport intern al instituţiei, care semnalează, totodată, şi dispariţia dosarului.

“În registrul din anul 2006- partea I, de la Depozitul 1 SAC (n.r. - Serviciul de Arhive Contemporane), acest dosar a fost înregistrat de 3 ori (la fila 82, 86v şi 90) ca fiind solicitat în luna august 2006 de directorul general al Arhivelor Naţionale, dl Corneliu-Mihai Lungu, dosarul fiind xerocopiat pentru Domnia Sa”, scrie în raport.
Mai mult, potrivit aceluiaşi document, cineva a încercat apoi să şteargă urmele accesării dosarului. “În registrul de depozit fila 82, s-a operat ştergerea cu pastă corectoare a menţiunilor referitoare la efectuarea de copii xerox de pe dosar, iar la fila 86v a fost şters în acelaşi mod, de la rubrica Observaţii, numele dlui Corneliu- Mihai Lungu.”

EVZ a reuşit să-l contacteze la începutul săptămânii pe fostul director al Arhivelor, însă acesta s-a rezumat la o singură replică: “Sunt nişte minciuni grosolane şi neruşinate”.

Lungu şi Scurtu, directorii privilegiaţi

Numele lui Lungu mai apare în acest raport exploziv şi pe lista istoricilor care ar fi avut acces privilegiat la arhivă, citind dosare care nu doar că nu puteau fi studiate de cercetători la sală în momentul respectiv, dar nici măcar nu erau inventariate.

Raportul este susţinut de volumul “1956. Explozia. Percepţii române, iugoslave şi sovietice asupra eve nimentelor din Polonia şi Ungaria”, apărut în 1996, la Editura Univers Enciclopedic, pe care fostul director l-a coordonat împreună cu istoricul Mihai Retegan.

Acces privilegiat ar fi avut şi istoricul Ioan Scurtu, care a fost, de asemenea, director la Arhivele Naţionale în perioada 1991-1996. Unul dintre articolele lui Scurtu menţionate în raport a fost publicat, în 2008, în revista “Historia” şi are ca temă campania propagandistică pentru realegerea lui Nicolae Ceauşescu în 1989, însă se precizează că autorul nu a menţionat sursa, aşa cum impun rigorile ştiinţifice. Documentele provin din fondul CC al PCR.

“Înaintea mea au scris alţii despre aceste lucruri, printre care Constantin Moraru (n.r. - arhivist, soţul şefei Serviciului de Arhive Contemporane), iar eu am preluat. În plus, Institutul Revoluţiei, unde am fost director adjunct până în 2009, a primit printr- un protocol cu Arhivele anumite documente”, susţine Ioan Scurtu.

“Sute de dosare dispărute”

Dosarul de cadre de la CC al UTC al lui Ioan Scurtu însuşi ar fi dispărut şi el din Arhivă, se spune în raportul instituţiei, în care este citată o referentă care a declarat că, în anul 1995, când s-a început prelucrarea fondului CC al UTC, l-a numerotat şi certificat.

“Nu aveam de ce să am dosar de cadre deoarece nu am deţinut nicio funcţie în UTC”, declară acesta, accentuând: “Eu, unul, nu am vrut să văd niciun dosar de cadre pentru a evita suspiciunile. Ciripitorii ar fi transmis mai departe”, explică Scurtu.

Deşi în ce priveşte dosarul său neagă dispariţia şi chiar existenţa, Ioan Scurtu vorbeşte de alte câteva sute de dosare dispărute din arhiva preluată în decembrie 1989 de la Comitetul Central. “Numărul celor primite la Arhive de la Armată, cât eram eu director, nu corespundea cu inventarul”, arată acesta.

UN FOST TOVARĂŞ

“Ion Iliescu nu mai are ce ascunde”

Perioada cea mai puţin cunoscută din biografia lui Ion Iliescu este cea a anilor ’50-’60, potrivit istoricilor, când acesta a studiat la Moscova, apoi, întors în ţară, a ocupat diverse funcţii în organizaţii de tineret şi studenţeşti.

După protestele inspirate de Revoluţia din Ungaria, din 1956, a participat, potrivit raportului de condamnare a comunismului, la procesele de demascare şi exmatriculare a studenţilor participanţi.

Un fost tovarăş al lui Ion Iliescu din acea perioadă, Cornel Burtică, nu crede însă că Iliescu a avut prea mare legătură cu acele evenimente. “În 1956, Ion Iliescu era reprezentantul României la Uniunea Internaţională a Studenţilor, la Praga. Când s-a întors a fost numit preşedinte al Uniunii Asociaţiilor Studenţeşti, nou-înfiinţată”, spune Cornel Burtică, fost ministru al comeţului exterior, care i-a fost subordonat direct lui Iliescu din poziţia de şef al organizaţiei din Bucureşti.

“Ion Iliescu nu era vioara întâi, nu avea puterea de a da afară din facultate pe cineva pentru că totul se discuta în organizaţiile de partid. Erau apoi Ministerul Învăţământului şi rectoratele”, susţine fostul subordonat al lui Ion Iliescu.

Acesta a condus UASR până în 1960, când a fost avansat, iar locul i-a fost luat de Cornel Burtică. Apogeul carierei l-a atins în 1971, când a ajuns membru în secretariatul CC al PCR şi ministru al tineretului.

“Ion Iliescu nu mai are ce ascunde. Din funcţiile pe care le-a deţinut, a avut de-a face cu Securitatea, de pildă, dar nu a fost un slujbaş al ei”, mai crede Cornel Burtică.

În 1971, după celebrele teze din iulie, Ceauşescu îl marginalizează pe Ion Iliescu, acuzându-l de deviere intelectualistă. În realitate, începuse să fie văzut ca un rival de Ceauşescu.

Două documente oficiale despre cariera sa de dinaintea acestui moment au fost publicate până acum. Este vorba de un referat din 1953, un fel de fişă de cadre, ce poate fi citită de anul trecut la Arhive, şi de o fişă reprodusă în 2000 de revista “Academia Caţavencu”, dar care nu se mai găseşte în Arhivă.

VECHEA GARDĂ

“Se doresc epurări politice”

Dispariţia dosarului de cadre al lui Ion Iliescu de la Arhive şi raportul Comisiei de disciplină au dus la sancţionarea prin concediere a şefei Serviciului de Arhive Contemporane, Camelia Moraru, ce a fost considerată responsabilă şi pentru alte nereguli.

Ea a contestat decizia în contencios administrativ, iar pe 28 iunie a câştigat la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. De pe 28 iulie s-a reîntors la serviciu pentru a-şi lua din prima zi concediu.

Camelia Moraru a fost învestită şefă la Arhive Contemporane încă din vremea mandatului lui Ioan Scurtu, un istoric apropiat de Ion Iliescu, fost consilier prezidenţial al acestuia şi fost subordonat la Institutul Revoluţiei.

“Mi-a fost recomandată de şefa ei de atunci, când am creat Biroul de Arhive Contemporane. Într-adevăr, cred că este foarte bine pregătită, ca şi soţul său. Doar că acum se doresc epurări politice”, spune Ioan Scurtu.

Evenimentul Zilei: Românii îşi află azi adversarii din play-off-ul Ligii Europa

Steaua Bucureşti, FC Timişoara, Unirea Urziceni şi FC Vaslui vor afla astăzi, după ora 13.30, numele echipelor cu care se vor lupta pentru un loc în grupele Ligii Europa.

Unirea Urziceni, vicecampioana României care a fost învinsă de Zenit Sankt Petersburg (scor general 0-1) în turul trei preliminar al Ligii Campionilor, va întâlni în play-off-ul Ligii Europa una dintre urătoarele echipe: Anorthosis Famagusta (Cipru), Tavriya Simferopol (Ucraina), KAA Gent (Belgia), Maccabi Tel-Aviv (Israel) sau Hajduk Split (Croaţia). Ialomiţenii sunt capi de serie astăzi. Dinamo Bucureşti a fost eliminată aseară de formaţia Hajduk Split, care a câştigat pe teren propriu cu scorul de 3-0, după ce în tur, pe stadionul din Şoseaua Ştefan cel Mare, oamenii lui Ioan Andone se impuseseră cu 3-1.

Evenimentul Zilei: Ce asigurare de sănătate alegi pentru concediu

Cardul pentru asiguraţi acoperă servicii doar în clinici de stat din UE. Asigurările private pot fi scumpe, dar asigură inclusiv repatrierea în caz de deces.

Pentru eventuale probleme medicale pe care aţi putea să le aveţi în vacanţă există două soluţii ca să plătiţi cât mai puţin: fie cereţi eliberearea unui card de asigurat dacă contribuiţi la fondul de asigurări, fie vă încheiaţi o poliţă privată înainte de plecare.

Cardul este gratuit, valabil doar în spaţiul comunitar, însă pentru a beneficia de el aveţi de parcurs multe proceduri birocratice. Asigurările private acoperă servicii de 50.000 de euro în ţările europene şi de 25.000 de euro în restul lumii, pentru persoane sub 65 de ani. Peste această vârstă, sumele acoperite scad, ajungând şi la 5.000 de euro.

« Previous Page