Evenimentul Zilei: Războiul Funeriu - profesori intră în prelungiri

Oamenii preşedintelui spun că se vor gândi, totuşi, la propunerea de a prelungi dezbaterea publică.

Până acum nu s-a făcut nicio schimbare în sistemul de educaţie, ci doar cârpirea acestuia”, spunea hotărât, ieri-dimineaţă, preşedintele Traian Băsescu, în deschiderea dezbaterii pe proiectul Legii educaţiei naţionale de la Camera Deputaţilor. Şeful statului şi-a extins apoi critica şi asupra sistemului de sănătate, ale cărui probleme ar fi generate tot de lipsa de calitate din educaţie.

„Rata de rateu în diagnostic a ajuns la 40% în sistemul sanitar şi asta e din lipsa calităţii educaţiei”, a acuzat acesta. Ulterior, preşedintele şi-a retras cuvintele şi şi-a cerut scuze pentru „neclarităţile rezultate în urma discursului” .

Încă două săptămâni

Prima problemă pe care au ridicat-o însă majoritatea specialiştilor în educaţie prezenţi la întâlnire a fost timpul scurt, de doar două săptămâni, în care trebuie să aibă loc dezbaterea publică pe marginea proiectului de act normativ. „Noi am cerut Ministerului Educaţiei să prelungească perioada dezbaterii. În plus, Legea transparenţei decizionale îi obligă să ţină o lege în dezbatere 30 de zile”, a precizat Aurel Cornea, liderul Federaţiei „Spiru Haret”.

Consilierul prezidenţial Mircea Miclea a dat de înţeles că ar agrea ideea de a prelungi dezbaterile, dar numai pentru noutăţile din lege. „Cred că prelungirea dezbaterii e o idee bună, dar să nu se dezbată lucruri care s-au semnat în Pactul pentru educaţie”, a explicat Miclea.

Ministrul Daniel Funeriu a părut însă mult mai rigid. „Nu doresc o prelungire inutilă a dezbaterilor, dar nici să ne pripim”, a spus acesta. Asta ar însemna ca discuţiile pe lege să nu se mai refere şi la introducerea în învăţământul o bligatoriu a grupei pregătitoare şi a clasei a IX-a, la finanţarea pe cap de elev şi la descentralizare.

PRO ŞI CONTRA SCHIMBARE

Şcoli evaluate corect şi universităţi unite

Evaluarea elevilor, a profesorilor şi a şcolilor. Acestea sunt principalele puncte pe care membrii Societăţii Academice Române (SAR), prezenţi la dezbaterea din Camera Deputaţilor, le vor lămurite.

„Aş dori să ştiu care sunt elementele ce vor face aceste evaluări să fie obiective, ţinând cont de faptul că au loc în unitatea de învăţământ. În plus, propunem şi o diferenţiere pe şcoli ca diferenţele la mediile de admitere ale elevilor care vin de la şcoli mai slabe şi cei de la şcoli mai bune să nu mai existe”, punctează Cristian Hatu, coordonator SAR.

2% pentru elevi sau pentru ONG-uri?

În plus, potrivit noii legi, părinţii au posibilitatea de a direcţiona 2% din venituri către contul educaţional de 500 de euro, deschis fiecărui copil la naştere. Prevederea dă însă o lovitură puternică organizaţiilor nonguvernamentale (ONG) care se bazau pe fondurile adunate anual din cei 2% direcţionaţi de părinţi.

„Pentru organizaţiile nonguvernamentale, cei 2% au rămas cam singura sursă de venit pentru demararea unor proiecte, dat fiind faptul că guvernul nu a găsit încă o soluţie pentru finanţarea serviciilor noastre. (…) Mi se pare o idee bună că un părinte poate aloca banii pentru educaţia copilului lui, dar, pe de altă parte, noua Lege a educaţiei nu trebuie să încalce o altă lege care spune că cei 2% pot fi direcţionaţi către ONG-uri. Dacă e vorba despre alţi 2%, e în regulă”, este de părere Gabriela Alexandrescu, directorul organizaţiei „Salvaţi Copiii”.

Un atac vehement la noul proiect de lege a venit şi din partea lui Daniel Constantin, preşedintele Partidului Conservator. „Cred că părţi din lege au fost luate cu metoda «copy-paste» din legile altor ţări. Într-un articol este specificat că ministerul subvenţionează a chiziţiile de manuale de către inspectorate şi în alt articol se spune că finanţarea achiziţiilor de manuale o face consiliile judeţene”, a dat un exemplu de incoerenţă acesta.

Cât priveşte învăţământul superior, noua lege prevede, spre exemplu, unificarea tuturor universităţilor de pe o rază de 200 de kilometri într-una singură, urmând ca astfel să se formeze patru mari instituţii: Universitatea Bucureşti, Universitatea Iaşi, cea din Timişoara şi cea din Cluj-Napoca.

Primită cu încruntare de majoritatea rectorilor, măsura are însă doar câţiva simpatizanţi. Unul dintre aceştia: senatorul Dumitru Oprea, fost rector al Universităţii „Alexandru Ioan Cuza”, le propunea celorlalţi rectori din Iaşi acest lucru de acum trei ani. „Pe viitor, eu văd să existe în jur de patru universităţi importante, una în Moldova, una în Transilvania, una în Banat şi alta în Muntenia. Unirea tuturor specialiştilor dintr-un domeniu ar duce sigur la performanţa de a avea o universitate în top 500”, arăta Oprea.

Evenimentul Zilei: Împărtăşania cu aceeaşi linguriţă, între taină şi igienă

Împărtăşania este poate cea mai importantă dintre tainele din religia ortodoxă. Pentru creştini, ea înseamnă împărtăşirea cu trupul şi sângele lui Hristos şi se face de mai multe ori de an. De obicei, în bisericile din România, acest ritual se practică folosind aceeaşi linguriţă. Din acest motiv, medicii atrag atenţia că normele de igienă sunt încălcate, iar oamenii pot contacta diferite boli, unele dintre ele foarte grave.

„Este complet contra normelor igienice”

„Este o problemă de igienă majoră. Boli precum hepatita A sau mononucleoza infecţioasă (boală provocată de virusul Epstein-Barrse, care se manifestă prin febră şi angină) se transmit prin salivă şi sunt boli redutabile, contagioase, care pot duce la epidemii pe această cale. Este un lucru complet contra normelor igienice”, spune medicul de familie Călin Ciubotaru. „Alte boli care se pot transmite sunt aftele şi toate bolile infecţioase de la nivelul cavităţii bucale”.

Medicul Vasile Benea, specialist în boli dermato-venerice de la Spitalul “Prof. Dr. Scarlat Longhin”, spune că prin împărtăşania cu aceeaşi linguriţă se pot transmite microbi, streptococi sau ciuperci precum candida (boala se manifestă prin senzaţia de arsură la nivelul gurii, pete albe, scăderea apetitului la sugari). Din punctul său de vedere, o soluţie ar fi împărtăşirea cu mai multe linguriţe sau punând vinul pe pâine.

„Nu există altă soluţie decât folosirea unei singure linguriţe de plastic, de unică folosinţă, pentru fiecare persoană”, avertizează şi medicul Ciubotaru.

De asemenea, printre oameni este destul de răspândită credinţa potrivit căreia argintul ar împiedica transmiterea de microbi sau de boli şi, deoarece linguriţa folosită la împărtăşanie este din argint, ei sunt astfel protejaţi.

Referitor la proprietăţile miraculoase ale argintului, Ciubotaru spune că e vorba de un mit: „Nu este adevărat. E pur şi simplu o explicaţie religioasă, la fel şi cea potrivit căreia vinul e dezinfectant. Din punct de vedere medical e complet fals. Soluţia de vin e prea diluată şi timpul e prea scurt pentru a dezinfecta linguriţa”.

Utilizarea mai multor linguriţe, o practică “stupidă” şi “comică”

Problema linguriţei se dezbate de ceva vreme pe blogurile cu specific religos, dar şi pe forumurile pentru proaspeţi părinţi. Unii dintre ei văd în utilizarea aceleiaşi linguriţe un pericol pentru nou-născuţii care sunt duşi la împărtăşanie.

Părerea credincioşilor este împărţită. În timp ce mulţi dintre ei spun că nu sunt deranjaţi de această practică, alţii au explicat că şi-au mai pus această problemă.

„Da, ne-am pus-o, mai ales cu copilul. Pentru că ei sunt mai sensibili. Tatăl copilului spune că nu are nimic, că de asta te împărtăşeşti. Eu zic că ar fi bine ca fiecare să folosească o linguriţă de unică folosinţă, care să nu meargă de la mine la tine”, spune Crina, de 40 de ani, care are un copil de un an şi 10 luni.

„Dacă o luăm istoric, ar trebui să rămână cum e acum. Cei 12 apostoli au luat vin din aceeaşi cană. Din punct de vedere al igienei, probabil că ar trebui să avem linguriţe de unică folosinţă”, crede Andreas, un tânăr de 25 de ani.

Alţii exclud din start problema igienei: „Cum să te îmbolnăveşti când te duci la împărtăşanie?”, se întreabă Sonia Hristu, studentă în Bucureşti, de 21 de ani. Iar Andrei Dănilă, de 31 de ani, spune că i se pare „stupid” şi „comic” să fie folosite mai multe linguriţe.

Doamna V.P., în vârstă de 71 de ani, spune că nu a fost niciodată deranjată că linguriţa trece de la un om la altul: „Iei trupul şi sângele Mântuitorului. Mii de oameni s-au împărtăşit de-a lungul anilor şi nimeni nu s-a îmbolnăvit de la o linguriţă”.

„Nu mă deranjează pentru că nu suntem ca la doctor. Puterea împărtăşaniei este extraordinar de mare şi eu nu ştiu cazuri medicale legate de acest cult. Şi cred că avem sistemul imunitar destul de puternic. Nu cred că e mare pericol”, spune şi C.M., o femeie în vârstă de 38 de ani.

„De mică, de când mă împărtăşesc, m-am împărtăşit cu o singură linguriţă şi nu am păţit nimic”, spune Alexandra, în vârstă de 23 de ani.

„N-am auzit pe nimeni să facă o aftă”, povesteşte Mihai Ionescu, de 64 de ani, dar subliniază faptul că linguriţa respectivă trebuie folosită numai la împărtăşanie, nu şi pentru a mânca miere din borcan: „La noi, linguriţa pe care o foloseşti la împărtăşanie e folosită numai la împărtăşanie. Aşa e normal, dar nu poate nimeni să stea după catapeteasmă să vadă ce face popa. Acea linguriţă nu trebuie să se schimbe: e la împărtăşanie, la împărtăşanie moare”.

“Sunt preoţi care văd în împărtăşirea cu o singură linguriţă o „dogmă” de neatins”

Poziţia oficială a Bisericii Ortodoxe Române este că nimeni nu s-a îmbolnăvit niciodată din cauza utilizării aceleiaşi linguriţe în ritualul împărtăşaniei şi că obiceiul trebuie să rămână neschimbat.

Există însă şi preoţi care, atât din motive de igienă, cât şi teologice, au decis să îi împărtăşească pe credincioşi cu linguriţe diferite.

„Am luat decizia de a împărtăşi credincioşii cu linguriţe dedicate fiecăruia din dorinţa de a-i împărtăşi pe aceştia numai cu ceea ce se cuvine a-i împărtăşi, adică cu Sfintele Taine şi nu cu altceva – cu materie salivară ori bacteriană de pe limba şi din cavitatea bucală a altora”, îşi explică decizia preotul paroh Lucian Grigore, de la Biserica Domnească Sfântul Gheorghe din Piteşti.

El spune că principalul motiv care l-a determinat să ia această hotărâre a fost acela de a-i face pe oameni să vină cu inima deschisă la împărtăşanie, fără teama că s-ar putea îmbolnăvi.

Din punct de vedere teologic, Grigore spune că preotul are datoria de a se îngriji ca în potirul pentru împărtăşanie, iar mai apoi pe buzele credincioşilor, să nu ajungă diferite impurităţi.

Grigore s-a gândit la un moment dat să înainteze un document către forurile superioare din Biserica Ortodoxă din România pentru a-şi prezenta argumentele şi pentru a se lămuri situaţia la nivelul întregii biserici, dar s-a lovit de o serie de împotriviri : “Cu privire la această problemă, sunt preoţi care văd în această lucrare a împărtăşirii cu o singură linguriţă o „dogmă” de neatins – care ar fi în măsură să probeze măsura credinţei noastre în puterea lui Dumnezeu de a curăţa necurăţiile”.

Oamenii, puşi în mod forţat în faţa unei dileme

El spune că, de obicei, credincioşii sunt puşi în mod forţat în faţa dilemei: “ori crezi că Dumnezeu este în măsură să te ferească de bolile (contagioase) ale celui de dinaintea ta şi te mântuieşti, ori nu crezi în puterea Sfintei Împărtăşanii şi nu te mântuieşti. Să ne trezim! Preotul care pune credinciosul să meargă pe tăişul acestei dileme nu dovedeşte nici credinţă şi nici cuviinţă dreaptă faţă de oameni”.

“Împărtăşania nu are destinaţia de a se transforma în dezinfectant”, mai spune el vizavi de părerea comună potrivit căreia este imposibil ca o persoană să se îmbolnăvească dacă foloseşte aceeaşi linguriţă ca şi cei dinaintea lui. Preotul consideră că, deşi  Dumnezeu face minuni, “minunea nu se cere şi nu se forţează”.

“Am împărtăşit odată un bătrân care era răcit, tuşea şi îi curgea abundent nasul. L-am invitat să se şteargă mai întâi şi apoi să se apropie. Omul era atât de bolnav şi necăjit încât nu-i stătea mintea nici la ce îi zicem eu şi nici la grija la care îl chemam. Sumar a făcut gestul de a se şterge. Pe cei mai catolici decât Papa, care ne pun pe noi în astfel de dileme, i-aş întreba: v-aţi putea împărtăşi vreodată copilul cu o linguriţă ca cea despre care zic eu când povestesc despre bătrân ? Să nu fim ipocriţi, ci să fim cinstiţi cu noi înşine”, spune Grigore.

“Eu nu găsesc un impediment în a sfinţi în loc de una singură mai multe linguriţe şi a le folosi în cult la momentul cuvenit. Rugăciunea necesară sfinţirii linguriţei poate fi citită mai multora la fel de bine cum se citeşte uneia”, oferă el o soluţie.

Grigore mai spune că, din punct de vedere teologic, linguriţa este doar un mijloc pentru a primi împărtăşania, iar comunitatea credincioşilor nu este simbolizată de linguriţă, ci de potir.

Preotul spune că cea mai potrivită soluţie pentru a împărtăşi este cea folosită în Biserica Ortodoxă Rusă. “După ce credinciosul vine înaintea uşilor împărăteşti ale Sfântului Altar, i se aşează sub bărbie procovăţul (o bucată de pânză de culoare roşie). Cu această operaţie se ocupă paracliserul (la nevoie), dar de cele mai multe ori diaconul sau un alt slujitor. Având dinainte un credincios cu fruntea orientată spre vârful catapetesmei şi gura deschisă, preotului îi vine uşor, adică la îndemână să transporte pe deasupra procovăţului linguriţa – purtând cele sfinte – şi să le lase să se prelingă în cavitatea bucală a primitorului, fără să o atingă. Astfel, linguriţa cea unică a preotului rămâne la fel de curată la sfârşitul împărtăşirii a o mie de credincioşi precum a fost şi la început. Totul însă ţine de educaţia pe care s-ar cuveni să o facem credincioşilor în acest sens. Dacă forurile noastre ocârmuitoare s-ar îngriji să poruncească şi la noi, în Biserica Ortodoxă Românească, o astfel de practică, am scăpa de „dilema linguriţei””.

„Nu există cazuri de îmbolnăvire”

Purtătorul de cuvânt al Patriarhiei Române, Constantin Stoica, nu este de acord cu folosirea mai multor linguriţe pentru împărtăşanie: „Dintotdeauna, în tradiţia ortodoxă, la împărtăşit se foloseşte aceeaşi linguriţă. Acolo avem trupul şi sângele Mântuitorului nostru Iisus Hristos, suntem feriţi de boli şi de alte pericole”.

„Este exclusă îmbolnăvirea de la Sfânta Împărtăşanie. Suntem cu toţii păziţi de orice boală în momentul în care ne împărtăşim. De 2000 de ani, biserica foloseşte împărtăşirea cu aceeaşi linguriţă ”, mai spune el.

„Ceea ce e important de subliniat e că nu sunt semnalate cazuri de îmbolnăvire. Nu există aşa ceva, nimeni nu a reclamat vreodată aşa ceva. Nu avem de ce să ne temem. Credincioşii bisericii noastre niciodată nu vin cu reţinere la sfântul potir atunci când se împărtăşesc”, susţine Stoica.

Evenimentul Zilei: Dolha a îngropat Dinamo

CFR Cluj şi Dinamo au încheiat la egalitate, scor 2-2, în derbyul etapei a 21-a a Ligii I la fotbal. Meciul, disputat în condiţii de iarnă, a fost marcat de gafa impardonabilă a lui Dolha din finalul meciului, când portarul dinamovist le-a făcut clujenilor cadou golul egalizator.

CFR Cluj avea nevoie şi de un egal pentru a-şi recupera fotoliul de lider “furat” de Steaua aseară. CFR Cluj, care venea după o înfrângere, 0-1 la Galaţi, s-a chinuit în faţa “câinilor”, gruparea pregătită de italianul Andrea Mandorlini având nevoie de un cadou din partea oaspeţilor pentru o remiză.

Cadu şi Gabi Mureşan au lipsit

“Moş Crăciun” a fost portarul Emilian Dolha, cel care, cu doar două minute înainte de final, a gafat incredibil. Dolha a scăpat o minge uşoară, iar Culio, pe fază a marcat. CFR Cluj evolua în acel moment în zece oaemni, după eliminarea lui Deac. În minutul 32, Culio a fost şi el protagonistul unei faze demne de “cascadorii râsului”, după ce i-a pasat decisiv lui Andrei Cristea la primul gol al dinamoviştilor.

În ciuda vremii nefavorabile, a nins, stadionul din Gruia a fost arhiplin. În tribune s-a aflat şi un grup de aproximativ 1.000 de fani dinamovişti, unii dintre ei veniţi chiar de la Bucureşti.

Italianul Andrea Mandorlini, tehnicianul echipei CFR Cluj, nu a putut conta pe serviciile a doi oameni de bază: “închizătorul” Gabriel Mureşan şi “căpitanul” Ricardo Cadu, ambii suspendaţi.

Cornel Dinu (administrator delegat Dinamo): “Nu ştiu ce se întîmplă cu Dolha, n-am fost în viaţa mea portar ca să ştiu, cred că a greşit şi la primul gol, la al doilea nu mai avem ce să discutăm. Nu mai e nimic de comentat. A făcut nişte greşeli, sper să-şi dea seama, să nu le mai facă”

Cornel Ţălnar (antrenor Dinamo): “Dolha a vrut să prindă mingea şi să o degajeze repede. Din păcate pentru noi, a scăpat-o, iar CFR Cluj a profitat imediat. I-am studiat foarte bine la meciul cu Steaua. Am avut posibilitatea de a înscrie, dar dacă nu profiţi de ocazii, rişti să pierzi”

Iuliu Mureşan (preşedinte CFR Cluj): “Au fost nişte gafe şi de o parte şi de cealaltă. A fost un meci foarte bun şi important pentru noi este că am reuşit să egalăm. Suntem la egalitate cu Steaua, dar avem golaverajul mai bun. Deocamdată Mandorlini rămâne, nu se pune problema să îl înlocuim”

Andrei Cristea (Dinamo): “Suntem cu toţii alături de Dolha, chiar dacă a luat acel gol. A plâns în vestiar, e sufletist şi parcă asta li se întîmplă numai băieţilor buni. S-a compensat oarecum greşeala lor de la golul meu, cu greşeala noastră de la ultimul gol”

Cristi Borcea (director executiv Dinamo): “Ce ocazii a avut CFR Cluj? I-am pasat de nu mai ştiau de ei. Dolha le-a făcut două cadouri clujenilor. De asta n-a ajuns el portar mare. Când te uiţi la el, e mereu alb la faţă, un portar trebuie să fie stăpân pe el. Dolha nu mai poate să apere nici la echipa a doua. Păcat de jucători, de dăruirea lor”

CFR CLUJ - DINAMO 2-2
Cristian Bud (48), Culio (86) / Andrei Cristea (32), Boştină (55)

CFR Cluj: 1. Claro - 23. Leo Veloso, 15. Alcantara, 13. Piccolo, 4. Panin, 19. Culio, 8. Peralta (min. 60, N. Dică), 31. Dani (min. 59, Dani), 30. E. Dică , 9. L. Traore (min. 46 Bud), 17. Y. Kone
Rezerve: 33. B.Peskovic, 2. Tony, 3. Cabrera, 24. Bottone
Antrenor: Andrea Mandorlini

Dinamo: 12. Dolha - 25. Scarlatache, 21. Dr. Grigore, 4. Moţi, 3. Pulhac (min. 87 Diabate), 22. Torje, 5. D. Kone, 29. Ndoye, 8. Boştină (min. 88, Ad. Cristea), 10. Alexe, 17. An. Cristea (min. 82, Rus)
Rezerve: 23. Curcă, 18. L. Goian, 15. Fl. Bratu, 99. Cl. Niculescu
Antrenor: Cornel Ţălnar

Arbitri: Ovidiu Haţegan - Octavian Şovre, Eduard Dumitrescu; Florin Mihai Marcu
Observatori: Nicolae Grigorescu şi Alexandru Boc

- Traore a primit un cartonaş galben pentru un fault la Pulhac
- Moţi vede şi el cartonaşul galben după un fault la Traore
- min.32: Culio a vrut să trimită o minge spre propriul portar, dar i-a pus balonul excelent lui Andrei Cristea, dinamovistul îndeplinind o simplă formalitate! CFR - Dinamo 0-1

- min.48: CFR Cluj a reuşit egalarea prin Bud, omul introdus la pauză de Mandorlini. Bud a marcat însă şi cu ceva şansă, şutul său fiind deviat de Moţi. CFR - Dinamo 1-1
- min. 55: Boştină îl execută pe Nuno Claro cu un şut din lateral stânga. CFR - Dinamo 1-2
- min. 58: Cartona galben pentru Scarlatache
- min. 61, Veloso vede şi el “galben”
- min. 74: Panin e avertizat cu “galben”
- min. 84: Deac vede cartonaşul roşu!
- min. 86: Culio a taxat gafa impardonabilă a lui Dolha, care a scăpat o minge uşoară în faţă, iar argentinianul a împins mingea în plasă. CFR - Dinamo 2-2!
- min. 89: Ndoye a primit cartonaşul galben

Evenimentul Zilei: În vizită la Roma, cu 200 de euro

Capitala unei ţări cu oameni foarte asemănători românilor, dar cu un nivel de trai european, poate fi văzută cu mai puţini bani decât un weekend în Poiana Braşov.

Cu încălţăminte comodă, mers pe jos şi multă cumpătare, poţi petrece două nopţi la Roma. Prima condiţie pentru a face o excursie ieftină în capitala italiană este să găsesşti, prin ianuarie, o ofertă de zbor low-cost.

Cu siguranţă, preţurile „începând de la“ 3 euro inclusiv taxele de aeroport vor ajunge la 30 de euro dus-întors în cele trei zile dintre data când afli de ofertă şi data în care te hotărăşti să cumperi biletele, dar oricum, 30 de euro este un preţ foarte mic.

Odată biletele cumpărate, dacă nu ai vreo mătuşă, rudă sau prieten prin Roma, la care

să poţi spera să stai peste noapte, trebuie să-şi cauţi un hotel. Dacă ai noroc, poţi găsi, tot în ianuarie, dar pentru luna martie, un hotel de trei stele aflat la 15 minute de mers pe jos de Vatican, cu 45 euro camera dublă pe noapte.

Hotel central, avantajul mubilităţii

Avantajul de a fi în buricul târgului este că nu mai ai nevoie de transportul în comun pentru a vizita majoritatea obiectivelor cu care se laudă de obicei lumea. În plus

, poţi să-şi continui periplul şi noaptea, fără a risca să rămâi fără mijloace de transport.

Roma are însă multe locuri ce merită văzute, iar in două zile nu prea poţi să vizitezi tot ce ţi-ai dori, chiar dacă ajungi la concluzia că ai parcurs mai bine de 100 de kilometri pe jos. Un bilet de autobuz cu valabilitatea de 75 de minute, timp în care poţi schimba oricâte mijloace de transport de suprafaţă, costă un euro. Cele 75 de minute sunt suficiente chiar şi pentru o călătorie mai lungă.

Pentru eficienţă ânsă, orice turist poate apela la serviciile vreunui autocar tip hop-on- hop-off, adică acele autobuze etajate, descoperite, în care te poţi urca de câte ori pe zi vrei, care te duc exact în locurile de interes şi care costă în jur de 20 de euro pe zi.

Firma ATAC, care se ocupă de transportul public din Roma, pune  la dispoziţia turiştilor inclusiv abonamente cu intrări gratuite sau reduceri

la muzee. Oferta, ca şi un calculator de rute şi distanţe, poate fi accesată pe site-ul oficial al companiei.

Scump, dom’le, scump!

Pentru un marocan care vinde suveniruri la taraba închiriată de la primărie, sau replici de poşete de firmă pentru fiţoasele din Bamboo, profitul nu scade sub 1.500 de euro pe lună, dar poate creşte şi până la 4.000.

Pentru un român care câştigă 300 de euro pe lună, mâncarea pe stradă ori la restaurant, transportul sau intrările la muzee pot fi frustrant de scumpe. Cel puţin Vaticanul poate fi vizitat fără taxă, inclusiv Basilica San Pietro, în care-ţi poţi petrece, chiar ca privitor neavizat, mai multe ore pentru a o parcurge aşa cum trebuie.

Pentru muzeul Vaticanului, unde vezi şi Capela Sixtină, trebuie să scoţi din buzunar 15 euro, la fel cum pentru Colosseum şi complexul din jurul acestuia trebuie să scoţi din buzunar 12 euro. Castelul Sant’Angelo este de asemenea un loc ce trebuie văzut, unde intrarea este 7,5 euro. Platforma superioară oferă o frumoasă perspectivă asupra Romei şi a Tibrului.

Fotografiile în obiectivele turistice sunt gratis, cu excepţia locurilor în care nu poţi fotografia deloc.

Pizza românească, mai bună decât cea italiană

Chiar dacă italienii au inventat pizza, pastele şi lasagna, românul învăţat să şi le prepare singur acasă ar putea avea un şoc atunci când pentru o bucăţică de lasagna care seamănă cu o pizza de chioşc de gară va trebui să dea cam opt euro, la care se adaugă şi pâinea, paharul de apă minerală sau de vin şi bacşişul ospătarului.

Mai bine apelaţi la un (super)market, unde cu banii de gustare la restaurant puteţi cumpăra mâncare pentru trei mese sănătoase. în rest, Roma e liniştită noaptea şi agitată ziua, carabinierii sunt peste tot, la fel şi românii sau japonezii, şoferii nu opresc la trecerile de pietoni (în schimb, italienii traversează strada peste tot şi toate maşinile opresc, în mod ciudat, fără a înjura pietonul), iar clădirile, fie ele istorice sau nu, sunt îngrijite şi vădesc grija municipalităţii faţă de regulile de urbanism.

În ziua plecării, nu uitaţi să puneţi deoparte 11 euro pentru trenul care vă va duce, din gara Termini la aeroportul Fiumicino, cale de 30 de kilometri. Atenţie, peronul 25 se află la 400 de metri de peronul principal, iar trenurile pleacă exact la fix!

Top zece obiective turistice

Un ghid de călătorie publicat în România recomandă următoarele zece

obiective pe care trebuie să nu le rataţi:

1. Capitoliul, Castelul Sant’Angelo,
2. Colosseumul,
3. Palazzo Barberini,
4. Pantheonul,
5. Piazza Navona,
6. Forul Roman

   (inclus în preţul biletului la Colosseum),

7. San Clemente,
8. Capela Sixtină şi Muzeele Vaticanului,
9. Bazilica San Pietro.
10. Dacă vreţi să vă întoarceţi în Roma, e musai să aruncaţi o monedă în Fontana di Trevi.

Sub 200 de euro

Sejur: 47 de ore.
Costuri/persoană: avion - 30 euro, hotel (2 nopţi) 45 de euro, intrări muzee -  aproximativ 30 euro, mâncare din magazin  - 15 euro, cina la restaurant: 12 euro, transport local - 20 euro, suveniruri - 20 euro, alte cheltuieli - aproximativ 20 euro.
Total: 192 euro.

Evenimentul Zilei: Cum se „îmbogăţesc” unii studenţi

Încă de la 9:30, deşi, oficial, accesul era permis de la 10:00, studenţii începuseră să dea târcoale standurilor, cu gândul că dacă află primii care e oferta, au şanse mai mari de câştig.

Expozanţii, însă, se pregătiseră din timp. Standurile fuseseră aranjate cu câteva zile înainte. Acum puneau la punct ultimele detalii, aranjau mapele de prezentare, pliantele, pixurile. Erau pregătiţi pentru asaltul care urma.

Începând cu ora 10:00, Sala Palatului s-a aglomerat, pe măsură ce din ce în ce mai mulţi elevi de liceu şi studenţi îşi făceau apariţia. În unele locuri, de-abia mai era spaţiu să te mişti printre standurile universităţilor, majoritatea străine, care îşi prezentau oferta de studii şi sperau să atragă cât mai mulţi tineri români. Iar speranţa lor era întemeiată, căci numărul celor interesaţi creştea de la oră la oră.

„Pe mine mă interesează un master în Franţa”, a spus Mădălina Moraru, o studentă în anul III la SNSPA, care căuta cea mai bună ofertă pentru ea. Se documentase înainte să ajungă la RIUF (Romanian International University Fair) şi cocheta cu ideea de a pleca la Lyon. Se declara iremediabil cucerită de Paris, dar fără suficienţi bani să facă master în Paris. „Lyonul este şi mai ieftin şi la doar două ore cu trenul de Paris”. După ce va termina studiile în străinătate, ea se gândeşte să înceapă o carieră în comunicarea politică. Consideră că această şansă devine mai tangibilă pe măsură ce nivelul de pregătire este mai complex, ceea ce se întâmplă atunci când ai parte şi de experienţe peste hotare. „Să studiezi în altă ţară înseamnă să ai acces la o cultură diferită, o posibilitate unică, să intri în contact cu foarte mulţi oameni şi să te îmbogăţeşti prin aceste experienţe”.

Danemarca a urcat în topul preferinţelor

Peste 100 de instituţii din 20 de ţări vor să atragă studenţi români, pe care îi consideră „responsabili, foarte bine pregătiţi şi ambiţioşi”, potrivit reprezentantului Erlangen Nurnberg, una dintre cele mai mari şi mai bune şcoli superioare din Germania.

Dacă la începutul mileniului, mulţi tineri visau să studieze în Statele Unite, în ultimii ani, care coincid şi cu primii ani ai României în Uniunea Europeană, universităţile din Marea Britanie şi Danemarca au devenit cele mai căutate. Prima pentru că foarte mulţi studenţi vorbesc engleză, iar a doua pentru că studiile sunt subvenţionate de guvern. Astfel, studenţilor nu le rămâne decât să îşi acopere cheltuielile de şedere.

Executivul danez suportă un cost de aproximativ 10.000 de euro pentru fiecare an de studii universitare, pe toata durata studiilor, explică organizatorii târgului, Grupul EDUCATIVA. De asemenea, studenţii au voie să se angajeze part time (pot lucra cel mult 15 ore pe săptămână) şi sunt plătiţi cu un salariu minim de 13 euro pe oră. Pot câştiga cam 700-900 de euro pe lună şi reuşesc să acopere celelalte cheltuieli, care se ridică la 600-700 de euro.

Din Danemarca, erau prezente la târg patru universităţi, cele mai cunoscute fiind Copenhagen School of Design and Technology şi University of Southern Denmark.
La această din urmă şi-ar dori să ajungă şi două eleve de liceu din Brăila, care au venit cu părinţii în Capitală, special pentru târg. Irina şi Ruxandra sunt în clasa a XI-a la Colegiul Naţional „Gheorghe Munteanu-Murgoci” şi studiază filologie engleză. Ele au decis că e mai bine să facă facultatea peste hotare şi au venit să analizeze atent fiecare ofertă.

„Noi învăţăm foarte multă teorie, ei o şi aplică”

Ruxandra a mai fost plecată câteva săptămâni în Franţa, într-un schimb de experienţă şi i-a plăcut mult cum se face şcoală acolo. Deşi părinţii ei ar vrea să facă facultate în ţară şi să plece la un master, ea crede că are nevoie de experienţa unui alt sistem de învăţământ. „Noi umblăm după note şi diplome, ca să avem ce să trecem în CV”, pe când francezii se gândesc mai întâi ce le place şi ce îşi doresc să facă în viaţă.

Nu ştie dacă, după ce va studia peste hotare, se va întoarce în ţară. „Totul depinde de oportunităţi”, spune ea, precizând că în România, la şcoală, se învaţă foarte multă teorie, pe când în alte ţări este şi aplicată.

Prietena ei, Irina, e fericită că se bucură de susţinerea părinţilor, care înţeleg în ce fel o va ajută experienţa studiului în străinătate. Însă, ea nu este la fel de decisă privind viitorul. „Nu ştiu dacă aş putea rămâne în altă ţară, aici am crescut şi am prieteni”. Dar dacă „mi se vor deschide uşi profesionale” tentaţia de a nu reveni acasă va fi mare, mai spune ea.

Atracţiile Stanford şi Yale

Standurile celor două universităţi, aflate la primul etaj al târgului, erau foarte aglomerate. Ca să poţi ajunge la unul dintre reprezentanţi îţi trebuia multă răbdare să stai la rând, mai ales că studenţii aflaţi în faţă nu mai conteneau cu întrebările. Stanford, care se află pe locul doi în topul celor mai bune 500 de universităţi din lume, din care nicio universitare din România nu face parte, atrage mai ales prin programele consistente de cercetare. Renumită pentru stricteţe şi profesori prestigioşi, Yale, aflată pe locul 11 în acelaşi top, mizează pe diversitatea cursurilor şi specializărilor, dar şi intense activităţi sportive.

La una dintre cele două şi-ar dori să ajungă şi Alberto Manca. El este elev în clasa a XI-a la Liceul Internaţional de Informatică din Bucureşti şi ar vrea să se specializeze în business şi management. Atras de oportunităţile pe care le-ar avea ca absolvent al uneia dintre cele două instituţii, Alberto caută să se dezvolte cât mai mult. „Studiile sunt recunoscute internaţional şi cursurile sunt la un nivel înalt”, ceea ce te face să fii foarte bine pregătit.

Dar ca elevii, studenţii şi părinţii lor să aibă acces la aceste oferte, a fost nevoie de multe nopţi albe. Pregătirile pentru RIUF au început din februarie, potrivit organizatorilor, iar contactarea universităţilor cu mai mult timp înainte. La târgul, care a început ieri, şi se încheie astăzi la ora 18:00, sunt prezenţi şi zeci de voluntari, uşor de recunoscut după tricourile portocalii, care îi îndrumă pe vizitatori şi au grijă ca expozanţii să primească tot ce le trebuie.

Printre voluntari se află şi Mihaela Nicoară, o tânără de 23 de ani, care lucrează ca însoţitor de zbor. Ea s-a decis să dea o mâna de ajutor celor de la EDUCATIVA din dorinţa de a-şi diversifica experienţa profesională. Deşi are un program încărcat, ea şi-a găsit timp pentru voluntariat, tocmai pentru că vrea să facă şi altceva, dincolo de serviciu.

RIUF în cifre

Aflat la a şasea ediţie, târgul a crescut de-a lungul anilor, devenind cel mai important eveniment educaţional internaţional din România, unde vizitatorii au acces la informaţii detaliate despre modalităţile de studiu în străinătate, costuri, programe de burse şi de finanţare.

Anul acesta evenimentul aduce împreună universităţi din Austria, Danemarca, Estonia, Franţa, Germania, Ungaria, Italia, Monaco, Norvegia, Spania, Elveţia, Olanda, Marea Britanie şi Statele Unite, dar şi din România.

Anul trecut, aproape 7.000 de studenţi au trecut pragul târgului în Bucureşti, aproape 3.500 în Timişoasa şi 2.300 la Iaşi. Din cifrele organizatorilor, 50.000 de studenţi români îşi doreau, în 2009, ca în următorii doi ani să plece la studii în alte ţări.

Alte ediţii RIUF vor avea loc pe 16 martie la Timişoara şi pe 18 martie la Iaşi.

Evenimentul Zilei: Maghiara, limbă oficială în secuime. Urmează autonomia?

Aleşii locali din Harghita, Covasna şi Mureş au votat oficializarea limbii maghiare în autoproclamatul Ţinut Secuiesc. Decizia, ce ar urma să fie pusă în practică prin hotărâri ale consiliilor locale, a stârnit nemulţumirea naţionaliştilor. Ce însemnătate credeţi că are un astfel de demers? Este un alt pas către autonomia regiunii sau doar un gest politic, menit să marcheze ziua maghiarilor de pretutindeni, sărbătorită pe 15 martie?

În România trăiesc 1.434.377 de maghiari, potrivit Recensământului din 2002. Adică 6,6% din totalul populaţiei, ungurii fiind cea mai numeroasă etnie. În secuime, maghiara este limba oficială de facto,  însă după deciziile Adunării Aleşilor Locali din Ţinut, aceasta ar putea fi oficializată de iure.

Ce înseamnă asta concret? În primul rând, că limba maghiară va avea acelaşi statut cu limba oficială a statului, româna. Cetăţenii care au domiciliul în regiunile de maghiari  vor avea dreptul să folosească liber şi în aceleaşi condiţii ambele limbi, în scris, în actele oficiale de pildă. De asemenea, autorităţile publice din regiune vor adopta actele normative în ambele limbi.

Funcţii publice, condiţionate de cunoaşterea limbii maghiare

Mai mult decât atât, Adunarea Aleşilor Locali din Ţinutul Secuiesc, împreună cu specialiştii autorităţilor publice, vor stabili o listă a funcţiilor publice care pot fi ocupate numai de către persoane ce cunosc ambele limbi. O altă decizie a Adunării este ca 15 martie, ziua ungurilor de pretutindeni, să fie declarată sărbătoare oficială în zonă.

Toate aceste decizii vor fi transmise consiliilor locale din secuime, solicitându-se adoptarea unor HCL prin care să fie aplicate. Demersul era unul anunţat la nivel public de liderii maghiari. Preşedintele UDMR Sfântu Gheorghe, Antal Arpad, spunea încă de acumcâteva luni că limba maghiară ar trebui să fie oficializată de iure în toată Transilvania.

“Terorism împotriva statului român”

Deciziile Aleşilor locali din secuime nu au fost primite prea bine de naţionalişti. Primul revoltat a fost Corneliu Vadim Tudor, care a calificat demersul drept un act de terorism. “Cum să fiu de acord cu oficializarea limbii maghiare? Mie mi-au ridicat ungurii în Senat de trei ori imunitatea parlamentară şi aceşti terorişti, pentru că asta este, terorism împotriva statului unitar român, în loc să fie la închisoare sunt la guvernare”, a spus europarlamentarul PRM, Corneliu Vadim Tudor, citat de Mediafax.

Ion Solomon, liderul Forumului Civic al Românilor crede că demersul oficializării limbii maghiare în secuime este un pas către declararea autonomiei. “Este o ştire care speram să nu se mai întâmple. Le-am spus să lase măcar pentru o perioadă această obsesie pentru autonomia teritorială, pentru acest Ţinut Secuiesc care să fie stat în stat, şi să facem ceva împreună pentru a ieşi din sărăcie, pentru că asta vrea şi românul şi maghiarul”, este de părere Ion Solomon.

“Oficializarea limbii maghiare, demagogie”

Pe de altă parte, liderul PDL din din Sfântu Gheorghe nu se arată îngrijorat şi crede că declaraţiile privind oficializarea limbii maghiare reprezintă doar un act menit să conserve controlul politicienilor unguri în zonă. „Este un nou 15 martie, deci asistăm la o nouă adunare, la o nouă listă, la o nouă manifestare de fuziune emoţională… Deci nu-i nimic nou sub soare. În afară de faptul că este emoţională, este şi una politică şi nu ar trebui cuantificată ca o cerere a întregii comunităţi maghiare”, a afirmat Dan Manolăchescu, liderul PDL.

Evenimentul Zilei: Audi, BMW şi Mercedes atacă în haită sezonul estival

Triada auto germană, cea care taie şi spânzură în segmentului premium, pândeşte sosirea verii cu tot atâtea modele decapotabile – unul mai ademenitor ca altul.

Audi, BMW şi Mercedes-Benz, mărcile germane care domină cu autoritate piaţa de maşini premium, pregătesc un show de striptease automobilistic incendiar pentru această vară.

Trei noi modele decapotabile de elită, Seria 3 Cabrio, Clase E Cabrio şi R8 Spyder, sunt gata să intre în garajele celor care s-au descurcat în viaţă şi în imaginaţia celorlalţi.

Neîndoielnic, un SUV Dacia Duster (musai 4×4 şi sub nicio formă în echiparea de bază) ar sta bine în bătătura oricărui cetăţean care nu-i obligat să ia în piept traficul bucureştean de cel puţin două ori pe zi.
Pentru acesta, o alegere mai înţeleaptă ar fi noul Chevrolet Spark – urmaşul Matizului este o maşinuţă veselă, ieftină (ca preţ de achiziţie şi costuri de întreţinere), care poate fi înghesuită chiar şi într-o rămăşiţă de loc de parcare.

O opţiune profund iraţională, indiferent de situaţia locativă, cea materială şi de traseele zilnice ale proprietarului, o reprezintă maşina decapotabilă. Cabrioletul sau roadsterul suscită pentru pasionatul de maşini genul de atracţie absurdă pe care casa pe pământ o provoacă românului chitit să scape de traiul la bloc.

Şi unul, şi celălalt tind să se concentreze doar părţile frumoase ale celor două poveşti – condusul cu vântul în păr, privirile admirative/invidioase ale trecătorilor, respectiv sorbitul cafelei de dimineaţă în prispă şi absenţa zgomotelor dubioase care se strecoară, dinspre băile vecine, prin pereţii subţiri ai apartementelor comuniste (desigur, mai sunt şi altele). Aspectele mai puţin spectaculoase, incomode sunt debifate iniţial aproape fără ezitare, pentru a nu perturba cumva reveria.

Dincolo de toate hibele lor (preţ umflat, comportament rutier viciat – în comparaţie cu modelele ”normale” din care au fost derivate), cabrioletele au locul lor sub soare. Ele nu trebuie nici hulite, nici zgâriate pizmaş cu cheia. Oricine îşi face treaba cu un Duster sau cu un Spark poate admira sincer un R8 Spyder.

BMW – Seria 3 Cabrio

BMW a retuşat versiunea cabrio a Seriei 3 în timp pentru escapadele pe litoral din 2010.

• Modelul german cu patru locuri şi plafon retractabil rigid poate fi comandat din această lună şi în reţeaua de dealeri din România.

• Preţul minim de achiziţie: 41.353 de euro cu TVA inclusă, pentru 320i (benzină, patru cilindri, 170 de cai-putere).

• Gama Seria 3 Cabrio mai cuprinde trei versiuni pe benzină – toate cu şase cilindri în linie – 325i-218 CP, 330i-272 CP, 335i-306 CP – şi tot atâtea pe motorină – 320d-184 CP (cu patru cilindri), 325d-204 CP, 330d-245 CP (ultimele cu şase cilindri în linie).

Mercedes-Benz – Clasa E Cabrio

Noua generaţie Clasa E are, din această primăvară, şi o versiune cabrio. Spre deosebire de Seria 3 Cabrio, modelul Mercedes-Benz propune un soft-top clasic din material textit.

• Clasa E Cabrio este disponibilă în România din 27 martie, cu un preţ minim de 46.410 euro cu TVA inclusă (E200 CGI BlueEFFICIENCY).
• Toate motoarele din gama Clasa E Cabrio respectă normativul de poluare Euro 5, amânunt care scuteşte plata taxei de poluare.
• Clasa E Cabrio mai poate fi achiziţionată şi cu unul dintre celelalte trei motoare pe benzină (E 250 CGI BlueEFFICIENCY-204 CP, E 350 CGI BlueEFFICIENCY-292 CP, E 500-388 CP) sau trei pe motorină (E 220 CDI BlueEFFICIENCY-170 CP, E 250 CDI BlueEFFICIENCY-204 CP, E 350 CDI BlueEFFICIENCY-231 CP).

Audi – R8 Spyder

Incontestabil, vedeta clasei ”summer 2010” este noul roadster Audi R8 Spyder.

• Modelul german cu numai două locuri, soft-top şi motor amplasat central poate fi comandat la importatorul mărcii în România.
• Preţul minim – cel fără echipamente opţionale – este pe măsura specificaţiilor maşinii: 160.650 de euro cu TVA inclusă!
• În prima fază, R8 Spyder va fi disponibil numai cu uriaşul motor V10 pe benzină de 5.2 litri.
• Mai ”micul” V8, care apare în oferta coupe-ului R8, va fi, probabil, disponibil la o dată ulterioară (şi la un preţ inferior). Este posibil ca Audi să fi încercat să profite de pe urma clienţilor care sunt nerăbdătări să pună mâna pe noul model şi, ca atare, să impună cele mai mari costuri de achiziţie la început.
• Agregatul care propulsează Spyder-ul dezvoltă 525 de cai-putere (la 8.000 rpm!) şi un cuplu maxim de 530 Nm (la 6.500 rpm).
• Maşina dispune de sistemul de tracţiune integrală quattro şi, opţional, de o trasmisie automată cu 6+1 trepte.
• Performanţele oficiale sunt uluitoare: 4,1 secunde (de la zero la 100 km/h) şi o viteză maximă de 313 km/h.
• Pe de altă parte, R8 Spyder nu este nici prea economic/ecologic (22,7 l/100 km – în regim urban/356 g CO2/km) şi nici foarte ofertant cu spaţiul de depozitare (portbagajul are fix 100 de litri).

Evenimentul Zilei: Scriitori români, la export

În numai câteva zile se va da startul primului eveniment care va deschide seria din acest an a târgurilor internaţionale de carte. Este vorba despre Târgul de Carte Leipzig, unde România se va prezenta cu lansări de volume şi evenimente la care vor participa scriitorii invitaţi Ana Blandiana, Lucian Dan Teodorovici, Doina Ruşti, Ana Maria Sandu, Vasile Ernu, Răzvan Petrescu şi Adrian-Christian Kuciuk. Pentru această participare Ministerul Culturii va costa ministerul aproximativ 11.000 de euro.

În perioada 18-21 martie, România se va prezenta la Târgul de Carte Leipzig, al doilea astfel de eveniment ca mărime din Germania, după târgul de la Frankfurt. Ministerul Culturii şi Institutul Cultural Român – ICR vor organiza un stand naţional şi evenimente cu scriitorii români, în ideea de a familiariza publicul german cu arta românească.

La ediţia din 2009 au participat aproape 150.000 de vizitatori, care au vizitat standurile a 2.345 de editori din 38 de ţări. În acest an, Ministerul Culturii şi Patrimoniului Naţional va organiza un stand de 30 de metri pătraţi, unde vor fi expuse titluri româneşti. Tot aici vor fi organizate evenimente pentru scriitorii Ana Blandiana şi Lucian Dan Teodorovici, invitaţi ai ministerului, cărora li se vor adăuga, din partea ICR, Doina Ruşti, Ana Maria Sandu, Vasile Ernu, Răzvan Petrescu şi Adrian-Christian Kuciuk. Participarea la Târgul de Carte Leipzig va costa ministerul 44.000 de lei.

Promovare externă pentru scriitorii români

Printre titlurile Anei Blandiana, traduse în limba germană, se numără volumul de versuri “La cules de îngeri”, romanul “Sertarul cu aplauze” şi volumul de nuvele fantastice “Proiecte de trecut”. Lui Teodorovici i s-a publicat anul trecut, în Germania, volumul “Atunci i-am ars două palme”.

Scriitoarea Ana Maria Sandu va reprezenta ţara noastră în cadrul forumului “Limbi mici, literaturi mari”, organizat în cadrul târgului din Leipzig, pentru a creşte interesul pentru literatura scrisă în limbi de circulaţie restrânsă. Astfel, pe 18 martie, Ana Maria Sandu va participa la o dezbatere alături de Zhadan Serhiy, din Ucraina. Cu această ocazie va avea loc şi lectura romanului „Omoară-mă!”, tradus în limba germană de Iulia Dondorici. Pe 20 martie, scriitoarea româncă va citi dintr-un alt roman al său, “Fata din casa vagon”.

Scriitorul român Vasile Ernu se va afla, de asemenea, la târgul de carte din Leipzig, unde va prezenta, pe 18 martie, romanul “Născut în URSS”. În aceeaşi zi, Ion Vianu va vorbi despre “instrumentalizarea politică a psihiatriei, în perioada comunismului din România”.

În agenda evenimentului sunt incluşi Răzvan Petrescu şi Adrian-Christian Kuciuk, care, pe 19 martie, vor participa la întâlnirea “Romancieri din Serbia şi Romania şi poveştile lor (tragi)comice”.

În cele din urmă, pe 20 martie, Doina Rusti va fi prezentă la “Noaptea Balcanică”, o seară de lectură şi muzică. Tot pe 20 martie, în cadrul unui eveniment conex, Institutul va organiza, la Universitatea Leipzig, o prezentare a cărţii “Pătimiri şi iluminări din captivitatea sovietică”, volum semnat de Radu Marculescu şi publicat în 2009, la editura C&N Berlin. Cartea aduce cititorul în faţa experienţelor unui tânăr ofiţer, în timpul unui prizonierat de nouă ani în URSS.

11 târguri internaţionale în 2010

Pentru acest an sunt programate 11 astfel de participări internaţionale ale ţării noastre. Colaborarea celor două instituţii are loc în urma semnării unui protocol, în 2009, prin care acestea împart responsabilitatea privind reprezentarea României, cu un stand naţional, la târgurile de carte din străinătate.

Exceptând târgul din luna martie, din Leipzig, Ministerul Culturii va asigura participarea la alte cinci evenimente, la Bologna (Italia, 23-29 martie), Budapesta (Ungaria, 22-25 aprilie), Praga (Cehia, 13-16 mai), Frankfurt (Germania, 6-10 octombrie) şi Istanbul (Turcia, 30 octombrie-3 noiembrie). Pentru aceste evenimente ministerul dispune de un buget de 400.000 de lei.

La Bologna, cu ocazia Târgului de Carte pentru Copii, Ministerul Culturii a stabilit un buget de 44.000 de lei. Invitată va fi Silvia Kerim, autoare de cărţi pentru cei mici, Valentin Tănase, ilustrator şi Claudiu Istrate, directorul executiv al Uniunii Editorilor din România.

Între timp, ICR se va ocupa de participarea României la Salon du Livre de la Paris (Franţa, 26-31 martie), târgurile de carte de la Londra (Marea Britanie, 19-21 aprilie), Torino (Canada, 13-17 mai), Varşovia (Polonia, 20-23 mai), Göteborg (Suedia, 23-26 septembrie), Târgul Liber de la Barcelona (Spania, 29 septembrie-1 octombrie) şi Festivalul Internaţional de Carte şi Lectură de la Viena (Austria, 18-21 noiembrie).

Finanţarea Institutului Cultural Român la aceste evenimente va ajunge la aproximativ 1.574.000 de lei.

Institutul va organiza, în premieră, standul României la cea de-a 30-a ediţie a Salonului de Carte de la Paris, unul dintre cele mai cunoscute târguri de carte din lume. Standul va avea o suprafaţă de 72 de metri pătraţi, unde vor fi organizate evenimente la care vor participa scriitorii Florina Ilis, Ana Maria Sandu, Ioan Groşan, Marius Ghica, alături de criticii Livius Ciocârlie şi Ştefan Borbely.

La acest salon, desfăşurat în perioada 26-31 martie, vor mai fi prezenţi artiştii Ada Milea şi Devis Grebu (plastician). Bugetul de care ICR dispune pentru eveniment ajunge la 300.000 de lei.

Evenimentul Zilei: Bebeluşii albi, minoritari în SUA anul acesta

Pentru prima oară în istorie, numărul nou-născuţilor afro-americani, hispanici sau asiatici ar fi mai mare decât cel al albilor în 2010, în Statele Unite, potrivit sociologului american Kenneth Johnson, scrie Le Figaro.

Încă din 2008, 48 la sută dintre bebeluşi proveneau din rândul minorităţilor în America, faţă de 37 de procente cât erau în 1990. Acum, americanii se apropie de un prag simbolic şi de o revoluţie demografică.

Motivul – migraţia tinerelor mame spre tărâmul făgăduinţei, dar şi faptul că femeile de origine hispanică fac mai mulţi copii, în medie câte 3.

15 la sută din populaţia din SUA este hispanică. Iar în perioada 2000-2008 femeile de această origine au contribuit serios la creşterea natalităţii.

De partea cealaltă, femeile albe se decid să aducă un copil pe lume din ce în ce mai târziu.

Dacă predicţia se adevereşte, în 40 de ani, minorităţile ar putea să devină majoritari în sânul populaţiei americane, e de părere Kenneth Johnson.

Sociologul se bazează pe datele ultimului recensământ din 2000. Aşa că în 2042, minorităţile vor fi la putere. Iar în 2050, 54 la sută din populaţie adică 235,7 milioane de persoane vor fi din rândul minorităţilor. Ca să aveţi o comparaţie, acum albii reprezintă două treimi din populaţia americană.

Albii îmbătrâniţi vs. etnicii tineri şi dinamici

Progresia demografică a minorităţilor este un fenomen important în centrul dezbaterilor politice actuale legate de reforma imigraţiei ori a sistemului de sănătate. E cert că vocea autorităţilor e importantă în acest context.

„Puterile publice trebuie să se gândească la modalităţi de a include aceste populaţii, de exemplu să pună în practică programe şcolare specifice având ca ţintă copiii pentru care engleza nu este limba maternă”, spune Kenneth Johnson.

Rămâne de văzut însă cum vor răspunde contribuabilii americani, în majoritate albi, la necesităţile tinerilor care au o cultură diferită de a lor.

„Vor accepta oare să plătească impozite pentru şcoli în care învaţă copii care nu sunt ai lor?”, se întreabă sociologul american.

Evenimentul Zilei: Cu 500 € pe o insulă pustie

Dacă vă doriţi o vacanţă specială, puteţi închiria o insulă. Preţurile sunt în funcţie de pretenţii. O insulă cu plajă pustie, o umbrelă, un cocktail şi apă limpede este tot ce-şi poate dori un om într-un concediu de odihnă. Iar ceea ce pare

doar un vis pe care şi-l împlinesc numai cei bogaţi poate deveni realitate şi pentru oamenii mai puţin înstăriţi. Există câteva zeci de insule private, de închiriat, unde doritorii pot să petreacă vacanţe de vis, teambulidinguri sau luni de miere. În funcţie de pretenţii, proprietarii vă pot pune la dispoziţie tot ce aveţi nevoie sau vă lasă posibilitatea să vă autogospodăriţi. Însă atenţie pentru ce optaţi, fiindcă multe dintre insule sunt izolate, iar distanţa până la următoarea aşezare umană este destul de mare.

Pentru amatorii de aventură există insule unde pot încerca experienţe gen Robinson Crusoe sau cu buget redus.

Europa - cele mai bune oferte

Preţurile unor asemenea experienţe variază între 80 şi câteva mii de euro, în funcţie de mai mulţi factori: de la condiţiile oferite şi accesibilitatea locului, la clima şi ambianţa insulei.

Mai accesibile pentru români pot fi insulele din Croaţia, Grecia, Franţa, Italia şi Spania, la polul opus aflându-se locuri precum Fiji, Seychelles, Bahamas sau Oceania. Paşii pentru a închiria, fie şi pentru un weekend sau o săptămână, o insulă sunt similari cu cei care sa fac pentru orice rezervare turistică.

Cel mai uşor se rezolvă prin intermediul site-ului specializat privateislandsonline. com. Aici, după ce îţi laşi datele de contact eşti căutat de un agent, care îţi găseşte o insulă în funcţie de opţiuni şi de buget. După ce îţi vezi insula în imagini foto şi video

, achiţi un avans şi… te pregăteşti pentru călătorie. Detaliile tranzacţiei se pun la punct telefonic sau pe e-mail.

Pe insulă se pot caza de la un singur om până la 200. Pentru comparaţie, vă prezentăm câteva oferte ale agenţiilor pentru turism de masă în contrapartidă cu ofertele pentru insulele private.

GRECIA

Turism de masă: insule pentru toate buzunarele

KOS

Preţ: de la 349 de euro/pers., transferuri, 7 nopţi cazare

cu demipensiune (www.christiantour. ro).

Cum ajungeţi: charter direct Bucureşti – Kos – Bucureşti, iar turiştii care vor să călătorească cu maşina personală pot lua feribotul din porturile de la Marea Egee: Piraeus, Rhodos, Kalimnos, Bodrum, Leros şi Patmos.

Preţuri: o masă de două persoane costă aproximativ 25-30 de euro. Cafeaua - 1-2 euro, o bere sau un suc - 2 şi 2,5 euro.

De văzut: Castelul regilor, Arborele lui Hipocrate, Asklepieion-ul din Kos.

RHODOS

Preţ: de la 379 de euro/pers., transport cu avionul, transferuri, 7 nopţi cazare cu all inclusive (www.christiantour.ro).

Cum ajungeţi: charter direct Bucureşti – Rhodos, care durează aproximativ o oră şi 40 de minute, sau cu maşina până în Bodrum şi apoi luaţi feribotul, costă 48 de euro/pers.

Preţuri: la restaurant, apa minerală de 0,5 costă 1 euro (0,4 euro în magazin), berea Mythos - 0,5 l costă 3 euro (0,96 euro în magazin). Turul insulei costă 40 de euro, croazieră în 3 golfuri de 3 ore – 20 de euro, croazieră 5 golfuri – 37 de euro şi barbeque pe navă.

De văzut: Templul Afroditei, Palatul Cavalerilor, Biserica gotică şi Parcul Rodini.

CRETA

Preţ: de la 349 de euro/pers., transport cu avionul, transferuri, 4 nopţi cazare cu demipensiune, asistenţă turistică (Cocktail Holidays, www.cocktailholidays.ro).

Cum ajungeţi: charter direct Bucureşti – Heraklion sau cu maşina până la Atena şi cu feribotul din Portul Pireus până în Chania.

Preţuri: apa minerală plată 1,5 l: 0,45 euro; Coca-Cola 0,5 l: 0,70-0,90 euro; bere doză 0,33 l: 0,90 euro.

De văzut: oraşul Chania, cu vechiul port veneţian. Cheile Samariei, cel mai lung defileu din Europa

SPANIA

Castillo del Burguillo

Preţ: aproximativ 2.800 euro/săptămână/ 10

persoane

Cum se ajunge: insula Castillo del Burguillo se află la o oră şi 15 minute de Madrid, iar cele mai apropiate sate sunt El Tiemblo (6 km) şi El Barraco. Se poate ajunge cu o barcă sau cu o şalupă. Evident, în schimbul unei taxe.

Cazare: castelul de pe insulă este construit în secolul al XVII-lea, are cinci dormitoare (două mari şi trei mai mici), iar cu două canapele suplimentare pot fi cazate zece persoane. Are terasă, două şeminee şi barbeque.

Vegetaţie: există pe insulă plantaţii de viţă de- vie şi grădini de pin, dar şi plante specifice zonei marine.

Activităţi: turiştii care vin pe insula Castillo del Burguillo pot să practice canoe, trekking, înot, pescuit şi rowing.

Condiţii de plată: pe lângă suma necesară cazării, se cere un depozit suplimentar de 1.000 de euro, bani care sunt returnaţi în termen de două luni, dacă insula este lăsată în condiţii bune şi nu există pagube sau facturi telefonice mari.

Aprovizionare: se poate face din timp, din satele aflate în apropiere. Dacă nu aveţi chef să mergeţi încărcaţi de bagaje, la cerere, proprietarii pot să aducă cele necesare în bucătăria castelului.

Sursa: www.privateislandsonline.com

FRANŢA

Ile Patiras

Preţ: de 620 euro/săptămână

Cum se ajunge: cu avionul până la Bordeaux, maşina până la Pauillac, apoi cu un vapor privat până la insulă.

Cazare: Gite d’Ile Trompeloup dispune de 4 dormitoare, cu 8 sau 10 paturi, şeminee originale, ziduri de piatră şi teracotă podele din lemn. Este o casă de vacanţă ideală pentru familii mai mari sau pentru grupuri. Gite d’Ile Cazea are 2 dormitoare cu 5 paturi, fiind amenajată într-un fost hambar. Fiecare casă are piscină, grădină şi loc pentru grătar, precum şi o cameră specială, transformată în spălătorie. Electricitatea, gazele naturale

sunt incluse în preţ.

Vegetaţie: zone împădurite, culturi de viţăde- vie şi porumb. Câmpurile din jur sunt perfecte pentru un meci de fotbal. Există, de asemenea, un râu în care se pot pescui somoni şi creveţi.

Aprovizionare: din magazine sau restaurantele din Pauillac. Pentru o mică taxă suplimentară se pot oferi servicii, precum baby-sitting, pâine sau de băcănie livrări şi o masă pe noapte la sosire. Relaxare: În vile se găsesc TV&DVD player şi cărţi. Plajele Atlanticului sunt la aproximativ 30 de minute de Pauillac. Pentru cei care sosesc cu maşina, Pauillac este de aproximativ 6 ore de la Caen sau St. Malo. Există mai multe puncte de trecere cu vaporul. Taxa este de 35 de euro. Sursa: www.privateislandsonline.com

CROAŢIA

Farul Susac

Preţ: de la 163 euro/săptămână Cum se ajunge: o oră şi 45 de minute, cu o barcă cu motor, din Vela Luka. Costul este de 220 de euro/apartament.

Cazare: Farul Susac a fost construit în 1878, în partea de sud a insulei. Are două apartamente de câte patru paturi. Fiecare apartament este dotat cu televizor, şezlonguri, umbrele de soare şi bucătărie utilată. Animalele de casă nu sunt permise. Apa este în cantitate limitată, astfel încât oaspeţii trebuie s-o folosească cu prudenţă.

Relaxare: între stâncile din nordul insulei este un lac cu apă de mare, la care se poate ajunge după traversarea unei peşteri subacvatice la circa 15 metri adâncime. Traseele sunt foarte bine stabilite, însă nu sunt recomandate pentru familii cu copii, pentru că insula este complet izolată.

Transfer: pe ruta Vela luka - Susac - Vela luka se face cu barca. Durează aproape două ore. Numărul de contact poate fi găsit pe buletinul pe care îl primiţi după ce aţi plătit suma totală de rezervare.

Aprovizionare: din cauza distanţei mari, aprovizionarea se poate face doar în Vela Luka. Pe insulă vin doar proprietarii şi din când în când un cioban cu oi. Puteţi cumpăra de la ei vin, calamari, homari şi chiar miei.

Alte faruri din zonă: St Ivan Pucini: 134 euro, Prisnjak: 153 euro, Porer: 124 euro, Plocica: 108 euro, Palagruza: 162 euro.

Sursa: www.privateislandsonline.com

SUEDIA

Ragskar Island

Preţ: pleacă de la 1.050 de dolari/săptămână, în funcţie de numărul de participanţi.

Cum se ajunge: chiar dacă este o insulă relativ izolată, Ragskar Island este uşor accesibilă din Stockholm. Cu elicopterul faci aproximativ 15 minute, însă din Stockholm, Saltsjöbaden ori Dalarö se poate ajunge cu o barcă într-un timp relativ scurt.

Cazare: insula are o suprafaţă de 11 acri şi poate fi închiriată chiar de la proprietarul ei, Björn Åkerlund. Ragskar Island oferă companiilor individuale o experienţă exclusivă în arhipelagul Stockholm cu saună, unelte de pescuit şi un joc de „Varpa”. Întrunirile gen teambuilding pot fi organizate afară, pe stânci, sau în interiorul casei principale.

Aprovizionare şi hrană: mesele principale sunt compuse de obicei din fructe de mare proaspete, capturate din apele care înconjoară locul. Fileuri proaspete şi preparate din biban sunt servite direct de la grătar sau tigaie. Oaspeţii pot opta pentru a lua cina fie pe faleză, fie în hangar, printre bărcile pescarilor.

Faună: cel mai apropiat „vecin” este o rezervaţie pentru păsări. Aici îşi face cuib vulturul de mare, fără a fi deranjat. Există o varietate bogată de păsări, care pot fi fotografiate.

Sursa: www.privateislandsonline.com

„INSULARII”

Crusoe miliardarul

Foşti preşedinţi, vedete de cinema, sportivi, oligarhi, magnaţi şi muzicieni sunt personaje care deţin insule private, unde accesul persoanelor străine este, fireşte, interzis. Printre cei care şi-au permis asemenea „locuinţe” se numără: Roman Abramovici, Johnny Depp, Faith Hill, Leonardo DiCaprio, Kylie Minogue, David Beckham sau actorul şi regizorul Mel Gibson.

Abramovici a achiziţionat în insula St. Barts din Marea Caraibelor un teren de 70 de acri, pe care se află numeroase vile cu vedere la mare, terenuri de tenis, cluburi şi restaurante.

Superstarul Kylie Minogue a cumpărat împreună cu sora ei, Dannii, o insulă într-un golf de lângă oraşul australian Melbourne. Paradisul tropical are 20 de hectare şi adăposteşte peste 3.000 de urşi koala. Cele două australience au cumpărat insula, numită French Island, prin intermediul companiei de imobiliare a familiei, KDB Holdings.

Actorul Nicholas Cage s-a alăturat colegilor Johnny Depp şi Leonardo DiCaprio în clubul starurilor de la Hollywood care deţin insule în Caraibe. Nepotul lui Francis Ford Coppola a cumpărat o insulă cu o suprafaţă de peste 16 hectare, Leaf Cay, situată în arhipelagul Exuma, Bahamas. Domeniul a fost achiziţionat cu trei milioane de dolari.

Sursa: www.privateislandsonline.com

VARIANTE

Între lux şi pustiu

Dacă optaţi pentru o vacanţă pe o insulă privată şi doriţi să închiriaţi una, există mai multe variante, în funcţie de necesităţi şi, nu în ultimul rând, de buget. Cele mai ieftine asemenea închirieri sunt pe insule care au de obicei un far şi unde condiţiile de cazare sunt spartane. Aici, preţurile ajung la maximum 150 de euro pe weekend sau 200 de euro pe săptămână.

La polul opus, se găsesc insule care au vile de lux, spa-uri, piscine, terenuri de tenis, cluburi, porturi cu iaht tras la chei şi pistă pentru elicopter. Aici, preţurile pleacă de la 10.000 de dolari pe săptămână şi ajung chia r la 325.000 de dolari (Musha Cay, Bahamas).

Pentru doritorii de aventură există şi insule de tipul experienţei lui Robinson Crusoe, însă, din păcate, acestea se găsesc în America Centrală sau în Oceania. Preţul unei asemenea experienţe este între 175 şi 2.500 de dolari pe săptămână.

Există numeroase agenţii de turism care vă pot aranjna un asemenea sejur, iar cele mai multe informaţii se găsesc pe privateislandsonline.com

« Previous Page — Next Page »