Evenimentul Zilei: Elena Udrea a venit cu NUP la audieri
Elena Udrea „i-a convins” pe parlamentari că e „curată”, iar Gabriel Oprea - că armata se poate lupta cu zăpada. Toţi cei 15 miniştri din guvernul Boc au primit, ieri, avizul consultativ al comisiilor parlamentare, fără mari emoţii, deşi majoritatea PDL-UDMR- independenţi este, pe hârtie, una la limită.Parlamentarii PNL şi PSD au ales fie să îi voteze pe unii miniştri, fie să absenteze. Au trecut atât candidaţii respinşi de aceleaşi comisii în urmă cu o lună, ca Adriean Videanu sau Radu Berceanu, cât şi cei care au generat cele mai mari controverse, Elena Udrea şi Gabriel Oprea. A fost şi o validare în unanimitate, Cseke Attila (UDMR), pentru portofoliul Sănătăţii.
Coadă la pupături
Elena Udrea a fost la cinci voturi de unanimitate, în condiţiile în care majoritatea parlamentarilor PNL şi PSD din comisiile care au audiat-o au lipsit. Scutită de întrebări incomode, principala controversă a fost legată de faptul că a fluturat un document de neîncepere a urmăririi penale din partea Parchetului General, care ar fi “respins punct cu punct acuzaţiile aberante ale comisiei Orban”.
Aura Vasile (PSD) a reclamat că Parchetul nu avea cum să răspundă unui raport care trebuia votat de Comisia juridică şi de plen înainte de a fi trimis Parchetului. La finalul audierilor, Udrea a fost felicitată de parlamentari, care au făcut rând să-i pupe mâinile.
Oprea se oferă la deszăpezit
Independentul de la Apărare, Gabriel Oprea, a contabilizat doar 2 voturi împotrivă şi o abţinere, dar i-a surprins pe parlamentari prin disponibilitatea de a scoate armata la deszăpezire. Cum Teodor Meleşcanu şi Eugen Bădălăn comentau că nu este cazul, Oprea s-a grăbit să adauge că o va face doar dacă va fi vorba de “o catastrofă” provocată de zăpadă, adică dacă “se pune în pericol vieţile oamenilor” (sic!).
La finalul audierilor, şeful comisiei din Cameră, Costică Canacheu (PDL), a încercat, fără succes, să obţină vot secret. În aceste condiţii, liberalul Meleşcanu i-a şoptit lui Canacheu “trece-mă şi pe mine la voturi pentru”.
Marţi, fără flacăra violetă
De la audieri nu au lipsit momentele inedite. PSD-istul Viorel Hrebenciuc a vrut să ştie de la Teodor Baconschi (Externe) de ce Papa Ioan Paul al II-lea a folosit sintagma “România - Grădina Maicii Domnului”.
Răspunsul: “Întrucât s-a evocat cu atâta largheţe un referenţial ezoteric, supranatural, mistic şi paranormal, sincer, cred că Papa ne-a făcut un compliment mariologic, pur şi simplu”.
AUDIERI CU PROTESTE
Miniştrii au un ţap ispăşitor: „bugetul auster”
Înainte de a fi validaţi definitiv în funcţii, miniştrii lui Emil Boc au găsit ieri, la audieri, principalul vinovat pentru ce nu vor face în guvern - criza.
„La Mediu este foarte mic bugetul, la nivelul a 96% din bugetul din acest an”, a dat tonul Laszlo Borbely, cu gândul la o primă rectificare în martie-aprilie. La Externe, “ne lipsesc 12 milioane de euro pentru facilitatea Schengen”, s-a plâns şi Teodor Baconschi.
Cu un miliard în minus la Transporturi faţă de 2009, Radu Berceanu a cerut „o corectură” la capitolul cupoane de transport. „Eventual să le dăm banii la veterani”, a propus Berceanu, rezervat şi în privinţa autostrăzilor. În estimările postelectorale, în 2010 se va lucra pe 508 kilometri de autostradă, din care vor fi receptionaţi 101.
„De la Braşov la Târgu- Mureş n-avem nicio şansă în următorii 3-4 ani s-avem finanţare. De la Focşani la Albiţa nu ne înfierbântăm, că n-avem trafic”, s-a justificat ministrul. „Atunci mai bine investiţi în cercetare pentru a descoperi teleportarea”, l-a ironizat PSD-istul Dumitru Chiriţă.
În cazul lui Cătălin Predoiu, ţinta nu a fost bugetul CSM, acuzat de ministrul justiţiei de implicare politică şi manipulare. Întrebat de PDL-istul Mihai Boldea cum a votat în CSM la avizarea Lidiei Bărbulescu, Predoiu a fost oprit de preşedintele de şedinţă, Daniel Buda (PDL), să dea un răspuns public.
O audiere ca unsă a avut însă Gabriel Sandu (Comunicaţii), votat inclusiv de PSD, după promisiunea că nu va privatiza Poşta. Adriean Videanu, în schimb, a fost primit de câţiva ONG-işti de mediu cu pancarte inscipţionate cu mesajul “Roşia Montană nu e de Vi(n)deanu”.
GUVERN PÂNĂ ÎN IUNIE
Berceanu „proroceşte” moţiune în 6 luni
Noul guvern Boc este creditat cu o validare fără emoţii astăzi în parlament, dar nu şi cu o viaţă prea lungă. Inclusiv unul dintre miniştri, democrat- liberalul Radu Berceanu, a avansat ieri, ca „o prorocire personală”, ideea că guvernul va rezista, în formula sa actuală, în jur de şase luni, prima moţiune de cenzură fiind estimată în iunie.
„Cred că acum guvernul va trece. Nu cred că vrea cineva ca altcineva să se gândească la anticipate. Nici criza nu îndeamnă pe nimeni la un efort supraomenesc de a lua acum guvernarea. Dar probabil în vară, când vor veni şi semnele clare de relansare economică, vor fi unii care vor zice «oare n-ar fi bine să luăm noi guvernarea?»”, a comentat Berceanu după audieri.
Ideea guvernului de numai şase luni în varianta PDLUDMR- independenţi a fost vehiculată în ultimele două săptămâni şi în rândul parlamentarilor PNL şi PSD.
Pe de altă parte, în paralel cu formarea noului executiv, în conducerea PDL s-a vorbit deja de un prim val de remanieri într-un viitor foarte apropiat, simultan cu reînceperea negocierilor pentru o eventuală alianţă fie cu PNL, fie cu PSD.
Varianta renegocierii portofoliilor peste câteva luni a fost confirmată de Berceanu. „Dacă dânşii vor dori la un moment dat, cu mare plăcere”, a spus ministrul transporturilor.
În opinia sa, reconfigurarea alianţelor se va face însă după o moţiune de cenzură iniţiată de PSD şi PNL. „Cred mai degrabă că undeva prin iunie vor veni cu o moţiune de cenzură să dea jos acest guvern, ca după aceea să facem o discuţie şi, eventual, să intre la guvernare”, a adăugat Berceanu.
Evenimentul Zilei: Cum vă petreceaţi nopţile în comunism?
Petreceri cu lăutari, jocuri de cărţi, prostituate, străzi rău-famate şi bişniţă cu ţigări: deşi mai puţin frământată decât astăzi, viaţa de noapte a Bucureştiului de dinainte de revoluţie nu era tocmai searbădă. Dacă studenţii se duceau la casele de cultură gen Preoteasa, românii cu bani şi străinii se îndreptau spre marile restaurante centrale Lido, Ambasador, Intercontinental sau Doina.
“Era Perla din Dorobanţi; prin Berceni, Aluniş era un restaurant frumos. Dar pe la 12 cel târziu se închideau”, îşi aminteşte Vasile Bănică, un taximetrist în vârstă de 62 de ani, care a petrecut jumătate din viaţă plimbându-şi clienţii prin toate colţurile oraşului de pe Dâmboviţa. “Era un program
şi te avertiza dinainte când închide”.
Însă petrecerile se prelungeau în spaţiul privat, condimentate de jocuri de cărţi, ilegale la acea vreme: „Şi noi mergeam cu studenţii, mai ales cu grecii. Ăia ziua se duceau la şcoală şi circulau toată noaptea: mergeau ba la unii, ba la alţii”.
Melody Bar şi Atlantic Bar erau alte două localuri faimoase pentru viaţa de noapte, frecventate şi de Nicu Ceauşescu, în vremea în care o întâlnea acolo pe cântăreaţa Jeanina Matei, relatează Bănică din cele auzite de la lume.
Fane Spoitoru petrecea cu lăutarii şi cu poliţiştii
“Fane Spoitoru mergea la restuarant la Aluniş. Eu aveam unu’ care era la Bellu, acolo, şi întâmplarea a făcut să mă duc şi şedeam cu ei. Când colo, era Fane Spoitoru. A venit cu lăutari, cu astea, că erau şi poliţişti d-ăştia care îl cunoşteau. Ăsta lucra acolo, era şeful la cimitirele astea. Era cu lăutari, se jucau cărţi”, povesteşte el.
Iubirile de o oră se legau pe străzile din preajma Gării de Nord : „Era renumită Ştefan Furtună, de la Gară”. Unii clienţi apelau la cunoştinţele taximetriştilor pentru a-i ghida în Bucureştiul întortochiat: „Trebuie să caut să-mi iau şi eu o fetiţă”. Bine domne’, nu mă băgam. Eu ştiam unde e, îl duceam”, rememorează Bănică. Alţii aveau ţinta deja în minte: “”Du-mă pe Ştefan Furtună”, plătea şi spunea: „Vino să mă iei după o oră””. În afară de casele de la Gara de Nord unde se aranjau întâlnirile cu prostituatele, fete se mai găseau şi pe Văcăreşti sau pe Plevnei.
„Umblau cu străini, dar şi cu d-ăştia d-ai noştri. Erau studenţii ăştia… Aoleu, parcă mi-aduc aminte. Am luat pe unu’ şi era client d-al meu, un grec, şi a pupat-o pe una d-asta, dar erau frumuşele. Şi mi-a zis, ştii, că-i aşa. Păi atunci de ce o pupi dacă ştii că e d-asta”, povesteşte el amuzat.
Cei care rămâneau fără ţigări ştiau unde să caute: „Ţigările se găseau în Tei, d-asta îi zicea strada Kent”. Însă sursa primară erau shop-urile: “La shop eu nu puteam să intru, intrau străinii, diplomaţii, că intrau cu legitimaţii. Probabil că le luau în dolari sau franci francezi. Înainte era unul chiar aici, lângă Athenee Palace, expre pentru ei, pentru străini”. De acolo, ţigările erau revândute în Tei, pe Ardeleni sau pe Moşilor, cu 15-20 de lei pachetul, chiar şi în toiul nopţii.
Evenimentul Zilei: Calvar pentru victime, prosperitate pentru călăi
DECEMBRIE 1989. Când avea 12 ani, Ioana Bărbat a asistat neputincioasă la uciderea propriei mame. Povestea ei tragică, cu personaje şi pariuri criminale, trezeşte frisoane. DECEMBRIE 2009. Securistul şi miliţienii implicaţi în uciderea Lepei Bărbat şi în muşamalizarea crimei sunt prosperi oameni de afaceri. Vasile Joiţoiu, în decembrie 1989 căpitan de contrainformaţii, Eugen Peptan, Tiberiu Grui şi Valentin Ciucă trăiesc în tihnă capitalismul şi mimează uitarea. Într-o altă realitate, Ioana Bărbat se întreabă, de două decenii, de ce i-a fost ucisă mama. Ştie doar atât: “Totul a fost un pariu, că ne omoară dintr-o singură rafală”.
Rafala de gloanţe zboară fulgerător deasupra Pieţei Libertăţii, sfâşiind aerul cu un sunet ascuţit. Un chioşc de ziare arde mocnit pe linia de tramvai. Decor suprarealist, închis ermetic de clădiri şi de unitatea militară 01185. În diagonala pieţei, moartea loveşte instantaneu. Fragmente de craniu se împrăştie pe asfaltul rece.
Noaptea nu s-a lăsat încă peste Timişoara, e 17 decembrie 1989 şi în aer miroase a fum şi a sânge. Mitraliera care a scuipat moarte din interiorul garnizoanei tace. Şi în liniştea care cuprinde piaţa, doar un copil rămâne în picioare. O cheamă Ioana, are 12 ani şi ţine în mână o căciulă făcută sită de gloanţe. Haina de pe ea e la fel, plină de găuri.
Ricoşeurile infernale nu i-au lăsat decât o arsură mică pe mâna dreaptă, între inelar şi degetul mic
. Fetiţa a avut noroc. Părinţii ei, nu. Lepa Bărbat, 43 de ani, zace într- o baltă de sânge, cu faţa lipită de pavaj. Are fruntea decupată de un cartuş ucigaş. Vasile Bărbat, 52 de ani, e ghemuit la pământ. Geme. Un glonţ i-a pătruns prin spate, deasupra rinichiului drept. Altul i-a atins razant piciorul.
Curajul
Noiembrie 2009. Pe Calea Şagului din Timişoara, primele raze de soare ridică zorii reci. Cafeneaua gălăgioasă se umple, dintr-o dată, de lumină. Ioana Bărbat a mai crescut puţin, iar tragedia a urmat-o îndeaproape, ca o fantomă credincioasă. Ultimele două decenii au lăsat în Ioana urme adânci: o copilărie traumatizată, un tată bolnav încercând să repare nedreptatea, o soră transformată în părinte şi, mai presus de toate, o mamă care a plecat brusc şi nu s-a mai întors.
Cuvintele cad greu: „Lumea nu ştie prin ce am trecut. Am refuzat să mai povestesc în momentul în care, venind într-o vară de la Mamaia, controlorul de tren mi-a cerut certificatul de revoluţionar şi mi-a zis: «Ia să văd ce ai făcut şi tu în 1989, că nu aveai nici paişpe’ ani!». Şi atunci i-am spus să vorbească aşa doar când o să o vadă pe maicăsa cu creierii întinşi pe asfalt”.
În ziua aceea de 17 decembrie, Ioana se întoarcea acasă, alături de părinţi. Era o după-amiază de duminică care nu anunţa nimic, deşi o tensiune ciudată plutea pe străzile Timişoarei. Începuse revoluţia, iar Lepa Bărbat nu voia să stea deoparte. „Mama tot zicea că vrea să vadă ce se întâmplă, ea a fost întotdeauna foarte implicată. Sora mea mai mare era la serviciu. Lucra la casieria colectoare din Piaţa Unirii. Cunoscând situaţia din oraş, am decis să trecem să o luăm şi pe ea”, povesteşte Ioana. În oraşul crepuscular, sunete ciudate, ca de petarde, începuseră să spargă liniştea dictaturii.
“Hai să plecăm că mama e moartă”
Pe sora Ioanei n-au mai găsit-o la serviciu. Plecase de câteva ore acasă. Regimul acţiona deja sub imperativul forţei majore. În incinta casieriei-colectoare se organizase un depozit de armament. „Mama a insistat să mergem în centru, se vedem ce se întâmplă. Vedeam nişte oameni venind dinspre Piaţa Vasile Alecsandri şi neam dus. Când am intrat în Piaţa Libertăţii, am văzut că ardea chioşcul de ziare, pe linia de tramvai. Piaţa era goală. Doar noi trei. Mai erau nişte militari în faţa garnizoanei”, îşi aminteşte Ioana.
Familia Bărbat a încercat iniţial să intre pe strada Karl Marx. Lepa voia cu orice preţ să ajungă în Piaţa Operei. Fidelii lui Ceauşescu ridicaseră însă deja barierele ameninţătoare. Au mai făcut doar câţiva paşi spre strada Alba Iulia, înainte ca totul să se spulbere cu viteza unui glonţ de kalaşnikov.
Ochii Ioanei se transformă instantaneu, inundaţi de lacrimi: „Au început să tragă. O singură rafală. Vă daţi seama, eram doar noi trei în toată Piaţa Libertăţii? Şi au tras. Când s-a liniştit zgomotul mitralierei, m-am întors. Mama era întinsă pe jos, cu faţa întoarsă, iar tata ghemuit la pământ, în stânga mea. Eu, în picioare, singură, cu haina găurită peste tot. M-am uitat în jos şi am strigat-o pe mama. N-a răspuns. Atunci m-am dus la tata. «Hai să plecăm că mama e moartă! » Şi el mi-a spus: «Nu pot! Sunt rănit şi nu mă pot mişca!»”.
Coşmarul
Coşmarul copilului de 12 ani abia începuse. Un bărbat îmbrăcat într-un parpalac negru de piele a răsărit de niciunde, a evaluat „situaţia” şi s-a întors cu încă trei oameni. Familia Bărbat a fost luată pe sus şi dusă într-o încăpere, lângă restaurantul militar. „Acolo a venit un militar, tata se văita, şi a zis «Taci, futu-ţi gura mă-tii, că atunci când ai ieşit pe stradă nu te-ai văitat aşa!».
Mie mi-a zis să nu mai plâng, că ne omoară şi pe noi. Pe mama o puseseră pe nişte trepte, cu o mână prinsă la spate. Bărbatul în parpalac negru i-a ordonat unui militar să o întoarcă, să nu rămână înţepenită aşa”, retrăieşte Ioana scena-coşmar. Filmul se derulează parcă în slow-motion. Au trecut 20 de ani, dar Ioana este încă acolo, un copil de 12 ani obligat să suporte, fără anestezie, inciziile chirurgicale ale felcerilor dictaturii.
Timpul nu mai are substanţă. E noiembrie 2009 şi Ioana Bărbat îşi priveşte mama împuşcată în cap: “În momentul în care au întors-o, m-am uitat fix la ea. Era plină de sânge şi avea o gaură mare în cap, de câţiva centimetri. Glonţul i-a intrat prin spate şi i-a ieşit prin tâmplă. Când a ieşit, i-a spart fruntea”
MITRALIERA DEMENŢILOR
Securistul care a pierdut pariul
Tragedia uluitoare a familiei Bărbat e singulară în peisajul macabru al lui 17 decembrie 1989. În acea zi, armata a primit ordin să folosească muniţie de război în Timişoara, pentru a reprima revolta din stradă. Primele focuri de armă s-au tras spre seară, în mulţimile strânse în Piaţa Operei, pe Calea Girocului sau pe Lipovei.
În Piaţa Libertăţii însă nu erau manifestanţi la momentul tirului ucigaş. Doar Lepa, Ioana şi Vasile traversau un loc părăsit, dar vegheat strategic de o garnizoană militară. “Ştim vinovatul: Vasile Joiţoiu. El a fost condamnat la 18 ani de închisoare şi achitat de tribunalul militar. Ştim că a luat arma de la un militar şi a tras. Ulterior am aflat că totul a fost un pariu. El a pariat cu ceilalţi că, dintr-o rafală, ne omoară pe toţi. A pierdut! Eu şi tata nu am murit”, dezvăluie Ioana Bărbat detaliile sordide ale dramei.
Vasile Joiţoiu era, în decembrie 1989, căpitanul de contrainformaţii al unităţii militare 01185. Unul dintre braţele armate ale Securităţii.
CE RĂMÂNE ÎN URMĂ
Fetiţa care strânge în braţe hainele mamei sale
Fetiţa de 12 ani priveşte cu disperare spre medicul înalt. Bărbatul poartă ecusonul Spitalului Militar din Timişoara şi se pregăteşte pentru cele mai grele zile din viaţa sa. Ochii Ioanei îl imploră stăruitor să o ajute. În încăperea de lângă restaurantul garnizoanei, noaptea, sângele şi moartea sunt proaspete.
Lepa Bărbat a intrat deja în statistica primilor martiri ai Revoluţiei române. Ioana nu înţelege ce se întâmplă în jurul său. Ştie doar că tatăl său are nevoie urgentă de asistenţă medicală. Medicul de la Militar decide scurt ca bărbatul rănit să fie transportat la spital, iar cadavrul dus la morgă. Ioana îşi va mai vedea mama, pentru ultima oară, două ore mai târziu, adusă cu o Dacie combi la spitalul judeţean.
Vasile Bărbat a fost transportat iniţial la Militar, urcat pe masa de operaţie, dat jos şi trimis la spitalul judeţean. Personalul medical a motivat decizia prin lipsa instrumentarului de specialitate. După 1990, s-a aflat că nici un civil nu avea voie să intre în fortăreaţa Militarului, în zilele fierbinţi ale Revoluţiei.
„Ne-au trimis la judeţean cu o salvare în care au mai urcat un bărbat rănit. A trebuit să îl susţin pe tata tot drumul pentru că îmi spunea «Nu îl lăsa să cadă pe mine, că mă doare!». Erau două banchete şi în mijloc o targă”, îşi aminteşte Ioana.
Viaţa şi moartea, dans în holul spitalului
La o oră după ce l-au băgat în operaţie pe Vasile Bărbat, o Dacie a sosit la spital. Înăuntru era cadavrul Lepei. Ioana a avut câteva zeci de secunde să-şi privească mama purtată pe targă, spre morgă. Era ultima oară. Lepa Bărbat urma să intre, peste doar câteva ore, în malaxorul dement al „Operaţiunii Trandafirul”, alături de alte 42 de cadavre de martiri ai Timişoarei.
Pentru a şterge urmele masacrului, regimul luase decizia ca trupurile lipsite de viaţă să fie sustrase, transportate la Bucureşti şi arse la crematoriul Cenuşa. Aşezată pe un scaun, în sala de aşteptare a spitalului, Ioana a măsurat în acea seară întreaga tragedie a revoltei timişorene. Morţii şi răniţii soseau necontenit, înghesuiţi în spitalul devenit neîncăpător, înecaţi în sânge.
Peste tot, o spaimă teribilă. Amintirile Ioanei sunt brutale: „După ce au dus-o pe mama la morgă, mi-au pus în braţe o plasă cu hainele şi bijuteriile ei. Şi m-au lăsat acolo, un copil de 12 ani, cu ce mai rămăsese de la mama, în braţe. În sala de operaţie, tata lupta pentru viaţă. În rest, plin de morţi. Plin de morţi. Atât era în jurul meu”.
INFORMATORUL
Nume de cod: „Georgescu”
Un paradox tragic a făcut ca viaţa lui Vasile Bărbat să fie în permanenţă bântuită de braţele lungi ale regimului comunist. În anii ’60, a intrat chiar în rândul celor care vegheau la buna lui aplicare. O notă de constatare emisă în 2008 de CNSAS arată că în 1962, când lucra la Combinatul Chimic Târnăveni, a fost recrutat de Securitate, sub numele conspirativ „Georgescu”.
Timp de cinci ani, a trimis câteva note despre modul în care colegii săi foloseau „bunul obştesc”. În 1967, Securitatea a considerat însă că informaţiile pe care le dădea Bărbat nu erau importante şi l-au trecut pe linie moartă.
DUPĂ 20 DE ANI
“Nu vreau să trăiesc departe. Mama e aici”
Vasile Bărbat a ajuns, astăzi, la 72 de ani, un supravieţuitor. Gloanţele şuierătoare din Piaţa Libertăţii i-au lăsat răni cumplite, dar a trăit. O operaţie în Belgia şi un noroc inexplicabil l-au salvat. În primii doi ani de după Revoluţie a fost deputat în Parlamentul României, iar astăzi trăieşte retras la Sovata şi încearcă să uite. Altă opţiune nu i-a mai rămas: justiţia română a fost incapabilă să stabilească un vinovat în cazul uciderii soţiei sale.
În dosar, a fost acuzat fostul securist Vasile Joiţoiu, dar, după un traseu juridic sinuos, învinuitul a fost scos basma curată din lipsă de probe. Ioana Bărbat şi-a trăit ultimele două decenii imaginându-şi cum ar fi să ai o mamă alături. A trecut printr-un cancer, care a obligat-o să aleagă între viaţă şi posibilitatea de a avea copii, şi a învăţat că, pentru a merge mai departe, trebuie să ierte.
„Şi mie mi-a venit să îl strâng de gât pe Joiţoiu. L-am văzut la proces la Bucureşti şi atât de rău am făcut, încât judecătorul a zis că mă dă afară din sală. El tot zicea că nu e vinovat, deşi erau martori. Un militar a spus clar «Mi-a luat arma! Că el nu avea, era CI-ist. Mi-a luat arma şi a tras». A tras în plin, fără somaţie, fără nimic. Am realizat însă că e greşit să-ţi faci singur dreptate. Dumnezeu are grijă de toate!”.
În cafeneaua gălăgioasă, inundată de fumul greu şi de libertate, finalul sună simplu: „Am vrut să plec din România, văzând că nu ni se face dreptate, că primim ameninţări, că suntem forţaţi să uităm. Nu vreau însă să trăiesc departe de ai mei. Şi nici de mama. Ea e aici”.
DECEMBRIE 2009. Securistul şi miliţienii implicaţi în uciderea Lepei Bărbat şi în muşamalizarea crimei trăiesc în tihnă şi sunt prosperi oameni de afaceri
Sfidând parcă zecile de morminte din Cimitirul Eroilor din Timişoara, justiţia română nu a găsit vinovaţi. Nici un judecător nu i-a spus Ioanei Bărbat: „El este cel care a ucis-o pe mama ta!”.
În paralel, o altă realitate se derulează: Vasile Joiţoiu, fost căpitan de contrainformaţii la unitatea 01185, pus sub urmărire penală în cazul Lepa Bărbat, trăieşte liniştit, alături de soţia şi fiul său, într-un cartier mărginaş al Timişoarei, la ieşirea spre Lugoj. E încă în putere, dar atitudinea lui trădează o oarecare teamă. Merge cu capul în jos, întotdeauna grăbit şi evită să intre în dialog cu cei din jurul său.
După 1989, s-a învăluit în mister. Nici măcar victimele lui nu-şi amintesc cum arată. „Nu m-a interesat cum a trăit omul ăsta. Dacă îl văd pe stradă nu l-aş recunoaşte. Ştiu doar ce ne-a făcut acum 20 de ani, ştiu că nu a plătit în niciun fel pentru că eu a trebuit să îmi cresc singur copii. Mai mult nu contează!”, spune Vasile Bărbat, soţul femeii ucise în Piaţa Libertăţii.
De la afaceri la agent de pază
În capitalism, fostul căpitan de contrainformaţii s-a adaptat fără probleme. La mijlocul anilor ’90, a intrat în afaceri împreună cu foştii ofiţeri de miliţie Eugen Peptan, Tiberiu Grui şi Valentin Ciucă. Ca într-o glumă macabră a istoriei, în zilele Revoluţiei, cei trei asociaţi ai lui Joiţoiu au scos cadavrul Lepei Bărbat de la morgă pentru a fi incinerat în secret.
În martie 1995, ei au fondat compania Notabil P.E.P. Joiţoiu a rămas în firmă până în iulie 2003. Apoi a încercat să se angajeze la Casa
de Pensii din Timişoara. Nu a reuşit şi s-a reorientat. În prezent lucrează la firma de pază şi securitate Total West Protecting & Security (TWS), deţinută de Corneliu Popa - fost director al Agenţiei Domeniilor Statului.
Apreciat de şefii lui, Joiţoiu are la dispoziţie o maşină de serviciu. “Din punct de vedere profesional sunt foarte mulţumit de el”, susţine patronul Popa. Joiţoiu lucrează doar câteva ore pe zi la firmă, având ca sarcină monitorizarea unui singur obiectiv. TWS asigură şi paza stadionului Dan Păltinişanu. Nu de puţine ori, Joiţoiu a fost văzut la treabă, atunci când echipa FC Timişoara avea meciuri importante.
„Nu vorbesc cu voi!”
Contactat de EVZ în repetate rânduri, Vasile Joiţoiu a refuzat dialogul. Când a aflat că întrebările vizează activitatea sa din timpul Revoluţiei a devenit nervos.
“Nu, nu, nu, nu. Nu vorbesc cu voi!”, a spus răspicat, după care a închis telefonul. La fel a reacţionat şi când patronul firmei la care lucrează i-a comunicat că presa îl caută. „Viaţa mea privată nu îi priveşte pe alţii”, a fost argumentul lui Joiţoiu.
Două procese, două uşi spre libertate
Procesul în care Joiţoiu a fost acuzat de crimă e tărăgănat în justiţie de 20 de ani. Imediat după căderea comunismului, fostul căpitan de contrainformaţii militare a fost arestat pentru scurt timp. Pe 15 februarie 1991, judecătorii Tribunalului Militar Extraordinar Timiş - instanţă care a adunat toate procesele Revoluţiei de la Timişoara - l-au condamnat la 18 ani de închisoare pentru uciderea Lepei Bărbat şi pentru rănirea gravă a soţului ei.
Joiţoiu a contestat sentinţa. Pe 21 mai 1991, Tribunalul Militar Bucureşti a dispus achitarea lui, din lipsă de probe, şi punerea în libertate. În 1997, procesul a fost reluat la Tribunalul Militar Teritorial Bucureşti, sub acuzaţiile de omor şi tentativă de omor.
După doi ani de cercetări, rezultatul a fost acelaşi: Joiţoiu a fost achitat din nou. Motivul: procurorii nu au reuşit să strângă suficiente probe împotriva lui. Hotărârea nu este însă definitivă şi, în prezent, dosarul a fost restituit la Parchetul Militar, care continuă urmărirea penală.
Deznodământ
În cei 20 de ani în care Ioana Bărbat s-a întrebat de ce a fost nevoie ca mama ei să moară, iar justiţia s-a bâlbâit, fostul securist a trăit în tihnă.
MARTORI LA CRIMĂ
„Joiţoiu e cel care a apăsat pe trăgaci”
Doi dintre militarii care, în decembrie 1989, erau în unitatea militară de unde a plecat glonţul care a ucis-o pe Lepa Bărbat susţin că Joiţoiu este cel care a tras.
Nicolae Durac, ofiţer care a refuzat să lupte împotriva manifestanţilor de pe străzile Timişoarei, susţine: „Ştiu că acest Joiţoiu a făcut un pariu cu militarii din unitate că îi doboară atât pe părinţi, cât şi pe fetiţă, dintr-o singură rafală de mitralieră”. Informaţia e confirmată şi de locotenent-colonelul (r) Ştefan Balasz, citat ca martor în dosarul generalilor Stănculescu - Chiţac.
Vasile Joiţoiu, acuzat de uciderea Lepei Bărbat
LA VREMURI NOI, TOT NOI
Cu mâinile pătate şi buzunarele pline
În august 2009, maşinile IPJ Timiş s-au încolonat în faţa unei benzinării pentru a-şi umple rezervoarele. A doua zi, oamenii legii îi mulţumeau în ziarele locale lui Eugen Peptan, cel care a donat combustibil poliţiei. Afaceristul nu a făcut acest gest întâmplător. Până să conducă, în capitalism, un grup de companii strânse în jurul firmei-mamă Notabil P.E.P, Eugen Peptan a fost poliţist. Miliţian, de fapt, în comunism.
În urmă cu 20 de ani, era locotenet- major la Secţia Judiciară a Inspectoratului Judeţean de Miliţie Timiş. Printre colegii săi era şi căpitanul Tiberiu Grui. Atunci, numele Lepa Bărbat nu le spunea nimic celor doi. Era doar unul dintre cadavrele „fără identitate” ridicate din morga Spitalului Judeţean şi duse, în taină, la un crematoriu din Bucureşti, unde au fost incinerate.
Peptan refuză astăzi să vorbească despre planul terifiant la care a pus umărul. E un întreprinzător „prea ocupat”. Fiul său de 24 de ani, Mircea Adrian Peptan, îi calcă pe urme în afaceri. Împreună cu un prieten, Paul Cornel Tudor, a deschis un casinou - „Bastion” - într-o clădire-monument istoric. După ce primăria le-a intentat mai multe procese, juniorul şi-a mutat casinoul în Hotelul Milenium 2000.
„Nu am de ce să vă dau explicaţii!”
Peptan-tatăl a înfiinţat Notabil P.E.P în martie 1995, comercializând produse de feronerie. Spiritul antreprenorial pe care îl înfiera în comunism a dat roade: azi, firma are două depozite, în Timişoara şi în Ulicu, şi două magazine de prezentare. Profitul din 2007 sărea de şapte miliarde de lei vechi.
La data înfiinţării firmei, i-a avut parteneri pe doi foşti colegi din Miliţie, Tiberiu Grui şi Valentin Ciucă, dar şi pe fostul căpitan de contrainformaţii, Vasile Joiţoiu. Cu timpul, interesele financiare ale celor patru s-au despărţit. Îi leagă însă pentru totdeauna tragedia familiei Bărbat.
După ce a ieşit din firma Notabil P.E.P, Tiberiu Grui s-a reorientat. Acum, are o societate de transport şi o companie de detectivi particulari, Discret Corps. Întrebat de EVZ care e povestea firmei în care a intrat alături de colegii săi din perioada comunistă, fostul căpitan a răspuns răstit: „Eu nu am funcţie publică, nu vă dau vouă explicaţii. Nu am ce să vă spun, s-a făcut firma asta, eu până la urmă nu am mai vrut să continui cu ei şi gata! Nu ştiu nimic nici de Joiţoiu, nici de Peptan! La revedere!”.
Un securist şi un contrabandist
Fostul căpitan Valentin Ciucă era, în decembrie ’89, şeful Serviciului Asigurare Tehnico-Materială şi Financiară din Inspectoratul Judeţean de Miliţie Timiş. În anii ’90, a pus pe picioare o reţea de business coordonată prin firma Tival SRL. A fost asociat cu nume grele: Radu Tinu, fostul adjunct al Securităţii Timiş, şi Ahmad Jabri Tabrizi, sirian controversat, conectat la contrabanda din perioada embargoului impus Iugoslaviei.
OPERAŢIUNEA „TRANDAFIRUL”
Miliţienii au şters urmele crimelor
Cu 20 de ani în urmă, în decembrie 1989, morţii din Timişoara, printre care şi Lepa Bărbat, dovedeau crimele regimului. Urmele trebuiau şterse.
Elena Ceauşescu personal a dat indicaţiile pentru Operaţiunea „Trandafirul”: cadavrele din morga Spitalului Judeţean Timişoara trebuiau duse la Bucureşti şi incinerate la Crematoriul Cenuşa, iar rămăşiţele aruncate într-un canal de la periferia Capitalei. Potrivit planului, la final, morţii ar fi fost etichetaţi ca trădători fugiţi peste graniţă.
Eroii ajung cenuşă
În noaptea de 18 spre 19 decembrie, Lepa Bărbat a intrat pe lista „cadavrelor neidentificate”, alături de alte 42 de persoane. Şase miliţieni au înfăşurat morţii în cearşafuri albe şi i-au încărcat într-o maşină. Rechizitoriul făcut în 1991 de procurori consemnează rece: „În dimineaţa zilei de 19 decembrie, între orele 1.30 şi 4.15, Eugen Peptan, Tiberiu Grui, Eugen Mişea, Laurenţiu Preda, Iosif Veverca şi Avram Gheorghe au ridicat din morgă cadavrele şi le-au încărcat într-o autoizotermă condusă de Valentin Ciucă”.
După o oră, maşina pleca din Timişoara. În apropiere de Bucureşti, cadavrele au fost predate unei echipe conduse de colonelul Ion Baciu, şeful Direcţiei Economice din Inspectoratul General de Miliţie. După incinerare, rămăşiţele victimelor din Ţimişoara au fost aruncate într-un canal din Popeşti-Leordeni.
Dacă regimul ceauşist nu ar fi căzut, Lepa Bărbat s-ar fi aflat printre cele 43 de victime care nu mai intrau în istorie ca „eroi ai Revoluţiei”, ci erau înscrise pe lista „dezertorilor” care au fugit în Iugoslavia.
Decretul lui Iliescu aduce libertatea
Pe 11 ianuarie 1990, Eugen Peptan, Tiberiu Grui şi Vasile Ciucă au fost arestaţi sub acuzaţia de „favorizare la genocid” şi cercetaţi în dosarul “Timişoara”. În decembrie 1991, magistraţii de la Tribunalul Militar Timiş, în frunte cu preşedintele completului de judecată, Cornel Bădoiu, au dispus schimbarea încadrării juridice, formulând acuzaţia de „favorizare a infractorului”.
Această infracţiune fusese însă amnistiată de Ion Iliescu prin Decretul 3 din 1990 al CFSN. Astfel, cei care au făcut ca mama Ioanei Bărbat să ajungă cenuşă aruncată într-un canal au fost eliberaţi. Dumitru Sorescu, fost maior de Miliţie, s-a numărat printre cei care au preluat cadavrele de la intrarea în Bucureşti şi a supravegheat escortarea lor la crematoriu.
După căderea comunismului, Sorescu a fost înaintat la gradul de general şi, în 2002, a devenit şeful Poliţiei Române. În 2007, Sorescu a fost schimbat din funcţie şi s-a retras în afaceri.
Evenimentul Zilei: SUA are un nou şef al securităţii informatice
Howard Schimdt, fost director executiv al eBay şi al companiei Microsoft, a preluat funcţia de coordonator al securităţii sistemelor informatice guvernamentale din SUA.
La şapte luni de la momentul în care preşedintele Barack Obama şi-a luat angajamentul de a numi
personal un conducător pentru sistemul
de securitate informatică al SUA, Howard Schimdt a acceptat misiunea de a coordona resursele mai multor agenţii şi organizaţii guvernamentale care au misiunea de a proteja reţelele informatice de un eventual atac cibernetic.
Noul şef al securităţii informatice va trebui să creeze o nouă strategie de protecţie a reţelelor vitale guvernului american, să asigure o bună coordonare între diversele organisme
însărcinate cu securitatea sistemelor IT şi să lanseze o campanie naţională de informare şi educare în acest domeniu.
Schmidt va avea o misiune greu de îndeplinit, sunt de părere responsabilii marilor companii de software din SUA. John N. stewart, ofiţerul de securitate al Cisco Systems, a apreciat că noul coordonator al diverselor organe de stat cu rol în protejarea sistemelor informatice are nevoie de o dezvoltare
a relaţiilor cu structurile asemănătoare din interiorul companiilor
private.
Conducătoarea interimară a departamentului de protecţie împotriva terorismului cibernetic s-a retras din funcţie în luna august, după ce s-a plâns că nu poate implementa modificările necesare în sistem.
Evenimentul Zilei: Băsescu nu îi graţiază pe criminalii de la Revoluţie
Preşedintele României, Traian Băsescu, a declarat că doreşte pedepsirea tuturor persoanelor care vor fi găsite vinovate pentru împuşcarea unor participanţi la Revoluţie şi a promis că va face presiuni pe lângă instituţiile statului în scopul de a elucida neconcordanţele evenimentelor din decembrie 1989.
Invitat la B1TV, preşedintele Traian
Băsescu a precizat că nu îi va graţia pe cei care au dat ordin să se tragă în populaţie acum 20 de ani.
“Nu o să fac acest lucru. Nu o să-l fac pentru că Armatei şi înainte îi scria în Constituţie că este a poporului, iar Armata trebuie să ştie că un singur ordin nu trebuie executat niciodată: atunci când primeşte ordin să tragă în popor. Acest ordin nu se execută”, a explicat Băsescu, care a apreciat că românii nu trebuie să piardă “şansa de a afla adevărul”.
Traian Băsescu a ezitat să îşi exprime opinia cu privire la întâmplările din timpul Revoluţiei, deoarece a văzut totul la televizor. Şeful statului a susţinut că schimbarea
de regim din România se putea face în mod non-violent, la fel ca în celelalte state din spatele Cortinei de Fier şi şi-a exprimat regretul că atât oamenii care şi-au riscta viaţa în decembrie 1989, cât şi agresorii acestora îşi revendică statutul de revoluţionar.
Nu mai vrea la TVR
Traian Băsescu a afirmat aseară că nu va mai da curs niciunei invitaţii din partea televiziunii publice atâta vreme cât Alexandru Sassu va ocupa funcţia de director al TVR, în semn de protest pentru modul în care a fost tratat în campania electorală.
Şeful statului s-a declarat deranjat că TVR a adoptat o poziţie anti-Băsescu în timpul campaniei electorale şi a promis că va participa la emisiuni lunare produse de alte posturi de televiziune, dar nu va mai călca în studiourile televiziunii publice câtă vreme Alexandru Sassu va fi directorul acesteia.
“Sassu, din păcate, a fost extrem de incorect, iar eu nu voi mai merge la televiziunea naţională atât timp cât acest om este preşedintele televiziunii. Această televiziune pe timpul campaniei nu a avut calitatea de televiziune publică, ci s-a pus în remorca televiziunilor lui Vântu şi a lui Voiculescu. Acelea erau televiziuni private. Ei aveau obligaţia să mă trateze ca pe un candidat egal”, a susţinut preşedintele Băsescu.
Preşedintele a ţinut să precizeze că protestul său nu impune vreo restricţie Televiziunii Române de a mai participa la acţiunile Preşedinţiei.
Evenimentul Zilei: Furtul de la Auschwitz, comandat din străinătate
Un procuror polonez a dezvăluit ieri că furtul inscripţiei “Arbeit macht frei” (”Munca te eliberează”) a fost comandat de persoane din străinătate.
Artur Wrona, un procuror polonez care face parte din echipa care investighează circumstanţele în care a fost demontată inscipţia de la intrarea în lagărul de la Auschwitz, a declarat că furtul acesteia a fost ordonat de un cetăţean străin. În acelaşi timp, Wrona a cerut ajutor din partea lucrătorilor de la Interpol, pentru a-l localiza şi a-l captura pe cel care a comandat infracţiunea.
Investigatorul polonez a refuzat să comenteze speculaţiile presei cu privire la originea persoanei care a cerut ca inscripţia din fier forjat să fie furată. Jurnaliştii au presuspus că
vinovatul moral ar putea proveni din Suedia, deoarece doi dintre presupuşii hoţi au fost reţinuşi în portul Gdynia, de unde pleacă feriboturi cu destinaţia Suedia.
Reconstituirea
Duminică, poliţia poloneză a reţinut cinci suspecţi, după ce a descoperit inscripţia tăiată în trei bucăţi. Ieri, trei dintre cei arestaţi au fost transportaţi la Auschwitz pentru
a reconstitui modul în care au comis delictul.
Potrivit procurorului Artur Wrona, reconstituirea a relevat numeroase defecte ale sistemului de securitate din cadrul fostului lagăr nazist. Suspecţii au descris modul în care s-au întors de mai multe ori la intrarea în lagăr şi nu au fost detectaţi de paznici.
Cele trei persoane reţinute care au descris modul în care s-a desfăşurat furtul susţin că au fost nevoite să meargă la un magazin din apropiere pentru a cumpăra o unealtă cu care să demonteze frontonul pe care stă scrisă celebra expresie. Inscripţia din fier forjat, cu o masă de 40 de kilograme
, a fost pe jumătate deşurubată şi pe jumătate tăiată, apoi secţionată în trei bucăţi.
Autorităţile poloneze susţin că suspecţii nu au nicio legătură cu vreo mişcare neonazistă, dar este posibil ca persoana care a ordonat furtul să simpatizeze cu o asemenea organizaţie. Dacă vor fi găsiţi vinovaţi, cei cinci riscă o pedeapsă cu închisoarea de până la 10 ani.
Evenimentul Zilei: Seceta de bani mută Pipera în zona low cost
După ce vânzările au stagnat peste şase luni anul acesta, proprietarii încep să vândă la 30% din preţurile practicate în 2007.
Seceta de cumpărători din Pipera îi forţează pe proprietarii care vor neapărat să vândă să taie drastic din preţuri. Cei care au bani pentru o astfel de investiţie ar putea profita de ocazie.
După mai bine de şase luni în care tranzacţiile puteau fi numărate pe degete, nordul Capitalei a devenit interesant pentru vânătorii de „chilipiruri”.
„O persoană cu un teren de 1.000 mp, pe care în 2007 putea să ceară 700-800 de euro/mp sau chiar mai mult, azi poate să primească 300 de euro/mp. Depinde ce decide, să vândă la acest preţ sau să mai aştepte”, spune Mădălina Manoilă, de la Re/max Magnum.
Nici vilele nu au mai mult succes, deşi preţurile sunt în jurul a 150.000 de euro, cu 200 mp construiţi plus curte.
O cauză pierdută par a fi deocamdată apartamentele noi, în blocuri de mai multe etaje finalizate în ultimul an, dar locuite în foarte mică măsură. Asta pentru că majoritatea clienţilor au fost investitori, încântaţi de povestea frumoasă pe care o zugrăvea Pipera acum doi-trei ani.
GLORIE ÎN DIZGRAŢIE
Infrastructura, condiţie obligatorie
Fostul paradis imobiliar
Pipera a fost lovit în plin de criză. Cartierul din nordul Capitalei a reprezentat, ani buni, un adevărat magnet pentru dezvoltatori şi specu latori, care au descoperit aici o mină de aur. Preţurile creşteau mai abitir ca gogoşile în uleiul încins, construcţiile creşteau rapid
unele lângă altele, fără să ţină cont cineva de infrastructură.
O casă modestă se vindea cu 300.000 de euro, în timp ce Gigi Becali se îmbogăţea vânzând terenuri cu peste 1.000 de euro/mp.
Cumpărătorii au descoperit că majoritatea străzilor au o singură bandă pe sens şi trotuarele sunt inexistente abia pe la mijlocul anului 2008, când balonul imobiliar a început să se dezumfle în vestul Europei. Interesul pentru achiziţii în zonă a scăzut subit, ajungând la zero în prima jumătate a lui 2009.
Clienţi cu pretenţii
„Se caută chilipiruri, oamenii nu mai aruncă cu banii pe geam
. Ei vor ca zona să fie accesibilă, cu drum
asfaltat, nu mai riscă să achiziţioneze case în câmp”, spune reprezentantul Re/max.
Potrivit acestuia, sunt interesaţi cei care şi-au dorit mereu o casă şi n-au putut-o avea pentru că preţurile erau foarte mari. O altă categorie de clienţi care preferă Pipera este formată din familiile care au co piii la Şcoala Americană şi cei care au joburi în zona de nord.
Ei preferă comunităţile mici şi medii, cu standard de viaţă peste medie, vor să aibă locuri de joacă pentru copii, piscine exterioare sau interioare şi săli de fitness. Prea puţini sunt atraşi de viaţa la bloc.
„Apartamentele în blocuri cu regim de înălţime mare au avut succes în primul rând la investitori, iar la cumpărătorii finali până la sfârşitul anului 2007”, spune Valentin Ilie, CEO al Coldwell Banker.
Potrivit acestuia, blocurile nu au ce căuta acolo. „Te muţi în afara Bucureştiului să ai o casă pe pământ, nu un apartament la etajul 8”, spune Ilie.
Evenimentul Zilei: Cele mai bune pârtii de schi
Doar 15 dintre judeţele României se pot lăuda cu pârtii de schi. Cele mai multe, 25, sunt în judeţul Prahova, următoarele în top fiind Maramureş (23) şi Braşov (20).
Pârtie olimpică în Maramureş
Directorul clubului Sportiv Todiral, din Baia Mare, recomandă celor care stăpânesc bine tainele schiului alpin pârtiile din Mogoşa şi “olimpica” din Borşa. “La pârtia olimpică, instalaţiile nu sunt încă gata, dar o firmă din Austria se ocupă de această problemă”, spune Gheorghe Todaşcă.
Pârtia olimpică se întinde pe 2.980 de metri şi are o diferenţă de nivel de 650 de metri. În ceea ce
priveşte diferenţa de nivel între punctele de plecare şi sosire, pârtia din Borşa este pe locul trei în ţară, după pârtiile Lupului (Poiana Braşov) şi Sub Teleschi (Muntele
Mic, Caraş Severin).
Pârtii care se potrivesc atât începătorilor, cât şi avanşaţilor sunt cele de la Cavnic (Icoană 1-4 şi Roată 1-4), precum şi cele de Baia Sprie (Şuior 1-3). La Borşa, pe lângă traseul olimpic, mai sunt cinci pârtii, pentru orice nivel de pregătire. O altă localitate maramureşeană care dispune de pârtii este Izvoare, cu cinci trasee.
Lupului, lunga aventură braşoveană
Ştefan Barbu, de la Direcţia Sport şi Tineret Braşov, recomandă începătorilor pârtia Bradul, din Poiană. Aceasta se întinde pe 500 de metri, cu o diferenţă de nivel de numai 80 de metri. “Pentru
avansaţi, sunt pârtiile Lupului, Postăvarul şi Kanzel. Seara, acestea sunt iluminate între 18 şi 20, iar de Crăciun sau Revelion, până spre orele 24 şi 1.
Pe lângă cele enumerate mai sus, Poiana dispune de alte cinci pârtii. Lupului este a doua cea mai lungă, după Drumul Roşu, care se întinde pe 4,6 kilometri.
Valea Prahovei, plină de pârtii
Predealul are parte de nouă pârtii, destinate atât amatorilor, cât şi avansaţilor. Clăbucet Sosire este destinată mai mult cursurilor pentru iniţiere. Pârtia Subteleferic pare cea mai dificilă (înclinaţie 31%), în timp ce Cocoşul este una de dificultate medie.
În judeţul Prahova, câteva pârtii uşoare sunt la Buşteni (Cabana Babele, Gura Diham, Piatra Arsă şi Silva), iar de dificultate medie găsim mai ales în Sinaia, unde şapte pârtii sunt incluse în această categorie. Pârtii cu grad ridicat de dificultate sunt Boncu, Cabana Omu, Costila Caraiman şi Valea Cerbului (Buşteni) şi Carp şi Papagal (Sinaia).
Pârtii în Munţii Parâng
Cei care locuiesc în sudul ţării pot practica sporturi de iarnă pe pârtiile din Rânca, Straja şi cele din apropierea oraşului Petroşani. La Rânca, staţiunea montană din judeţul Gorj, există o pârtie de nivel mediu şi instructori pentru cei care doresc să facă prima tură pe ski-uri.
În judeţul Hunedoara sunt 12 pârtii, dintre care şapte în Straja şi restul de cinci în localităţi aflate în imediata apropiere a Petroşaniului. Cea mai lungă şi mai dificilă dintre acestea este “Sub Telescaun”, cu o lungime de 2,5 kilometri şi o diferenţă de nivel de peste 600 de metri.
Alte recomandări
Alte pârtii bune se găsesc la Păltiniş şi Vatra Dornei, în judeţele Sibiu şi Suceava. La Vatra Dornei ai parte de o pârtie de trei kilometri şi alte două mai scurte, iar la Păltiniş sunt şapte pârtii, printre care şi imensa Onceşti-Păltiniş, de cinci kilometri.
O altă staţiune care merită atenţie este Văliug, din Caraş-Severin, care pune la dispoziţia turiştilor cinci pârtii. Altă staţiune din zonă este cea de la Muntele Mic, unde găsim trei trasee.
În Harghita sunt 11 pârtii, cele mai multe la Hargita-Băi şi Topliţa.
Cât costă să înveţi să schiezi
În cazul în care doreşti o pregătire temeinică, 30 de şedinţe, care au loc în weekend şi vacanţe, costă aproximativ 120 de euro (circa 550 de lei). Cursul poate fi comandat în special la cluburile sportive de schi din judeţ.
Pentru cei care nu dispun de prea mult timp, există varianta şedinţelor plătite cu ora, însă tarifele diferă enorm. Preţuri mari sunt pe Valea Prahovei, în timp ce pe pârtiile din Parâng sau Rodnei preţul unei ore de ski este în jur de zece euro
Evenimentul Zilei: Obama, povestitor de Crăciun
Preşedintele american, Barack Obama, a renunţat ieri, timp de o oră, la activităţile sale de la Casa Albă, pentru a se deplasa la un centru de recreere din Washington, unde le-a oferit copiilor biscuiţi şi le-a citit o poveste de Crăciun, relatează AFP.
Întâmpinat cu aplauze de 27 de copii cu vârste cuprinse între şase şi 11 ani la tabăra “Boys and Girls Club” din nord-estul Washingtonului, Barack Obama s-a aşezat lângă un brad de Crăciun, înainte de a citi o poveste clasică americană pentru
copii “The Polar Express”.
Preşedintele a adus de asememea un coş ce conţinea turtă dulce, tradiţională cu ocazia Crăciunului în Statele Unite, dintre care unele cu imaginea lui Bo, câinele familiei Obama de la Casa Albă
Evenimentul Zilei: Atentat sinucigaş în Pakistan
Un kamikaze a detonat, astăzi, încărcătura explozibilă pe care o avea asupra sa în faţa clubului de presă din Peshawar, în nord-vestul Pakistanului, provocând moartea a cel puţin trei persoane şi rănirea altor 17, potrivit poliţiei şi serviciilor
medicale locale, relatează AFP.
Peshawar, oraş cu circa 2,5 milioane de locuitori, situat la graniţa cu zonele tribale din nord-vest, aflat la frontiera cu Afganistanul şi considerate de Washington tv sanctuar al rebelilor talibani şi ai al-Qaida, este adesea ţinta atentatelor cu bombă. “A fost o explozie în faţa clubului
de presă din Peshawar. A fost un atentat sinucigaş. Atacatorul a vrut să intre în clădire, dar un poliţist l-a împiedicat şi atunci a detonat încăcătura”, a declarat un oficial de rang înalt al poliţiei locale, Karim Khan.
În afară de agresor, trei persoane au fost ucise, printre care
un poliţist şi un angajat al clubului de presă, a declarat medicul Zafar Iqbal, de la spitalul Lady Reading. “Am primit patru cadavre, printre care şi cel al atacatorului şi 17 răniţi, printre care o femeie”, a adăugat acesta.
Poliţia a declarat la rândul său că patru jurnalişti au fost răniţi.
Explozia a spart aproape toate geamurile clădirii din cărămidă roşie şi a avariat grav postul de securitate şi vehiculele din apropiere, a precizat Khan.
Majoritatea atentatelor care au ucis peste 2.700 de persoane în mai puţin de doi ani
şi jumătate au fost comise de kamikaze aparţinând Mişcării talibanilor din Pakistan (TTP), afiliată al-Qaida, sau de grupările aliate acesteia.Frecvenţa acestor atacuri s-a intensificat considerabil de o lună şi jumătate, după ce armata a lansat o vastă ofensivă în regiunea tribală Waziristanul de Sud (nord-vest), aflat la graniţa cu Afganistanul, şi principalul bastion al TTP.
