Evenimentul Zilei: „Micuţa Picasso”: „Uneori, sumele care mi se oferă sunt absurde”

Alexandra Nechita, ale cărei tablouri se află în colecţiile private ale unor celebrităţi ca Oprah Winfrey sau Calvin Klein, a primit şi 400.000 de dolari pentru o lucrare. Alexandra Nechita e mixul rar de frumuseţe şi talent care pare aproape neverosimil. Picasso, cel de la care a împrumutat involuntar un supranume, în copilărie, („ar trebui să se piardă!”, spune ea într-o combinaţie dulce de moldovenească şi engleză), probabil ar fi adorat-o.

La 24 de ani, e subiectul a opt cărţi şi autoarea uneia autobiografice, „Hands and Dove”, ambasador al păcii pentru ONU şi, speculează presa americană, milionară în dolari.

Cât a fost copilul minune al picturii, criticii au răsfăţat-o fără rezerve. În Los Angeles şi nu numai, a avea un tablou de Nechita devenise un „must-have”, prin urmare, Oprah Winfrey, Larry King, Whoopi Goldberg, Phil Collins, Calvin Klein sau Lionel Ritchie au cel puţin unul în colecţiile lor private. Când a crescut, au crescut şi pretenţiile criticilor. Arta creată în cantităţi considerabile, de la o vârstă foarte fragedă, apariţiile în talk-show-uri, pe afişele galei Grammy, în lumea mondenă i-au erodat creativitatea, reclamau dezamăgiţi unii critici de peste Ocean. Acum, proaspătă absolventă a Facultăţii de Arte la Universitatea din Los Angeles (UCLA), Alexandra s-a apucat de experimente. „Am ajuns la un stadiu de confort şi lux în care pot să creez doar ce vreau”, spune pictoriţa într-un interviu acordat EVZ.

Astăzi, la Centrul Naţional al Dansului, în cadrul conferinţelor TEDxBucharest, artista va vorbi despre drumul său de la „micuţa Picasso” la Alexandra Nechita.

Ţi se mai potriveşte titulatura de „micuţa Picasso”?
Alexandra Nechita: Micuţă nu mai sunt, deci adjectivul ăsta ar trebui scos complet (râde). În nici un caz nu arăt ca el, aşa că eu zic să se piardă.

Dar te mai inspiră Picasso?
Eu lucrez foarte mult în sculptură acum. În bronz, aluminiu pictat, sticlă, tablourile pe care le pictez sunt mult mai diferite… Am ajuns la un stadiu în care, dacă nu pictam până acum cât am pictat, nu-mi cream nivelul ăsta de confort şi lux în care pot într-adevăr să creez ce vreau. Ăsta este adevărul. Mi-am creat o situaţie destul de extraordinară şi de aceea pot să fac statui de bronz de 5 metri şi să plătesc eu costurile sau să fac sute de tablouri pe care niciodată n-o să le vând. De aceea nu-mi pare rău pentru nimic din trecut, ba chiar sunt superb de mândră. În continuare, aştept să văd ce mai iese din mâinile astea şi din mintea asta. (râde)

Acum creezi de plăcere, înainte aveai însă multe contracte, obligaţii. Cum ai împăcat şcoala şi liceul cu expoziţiile, lansările, apariţiile în presă?
Destul de greu, din cauza asta am transformat patru ani în cinci ani. Călătoream destul de des, aveam serii de lucrări pe care trebuia să le termin pe contract, expoziţii. Au fost 4-5 ani destul de dificili, eram atât de ocupată cu evenimente şi contracte, încât nu aveam timp să mai fac lucrări pur şi simplu din plăcerea de a le face. Acum recuperez şi stau, pictez, sculptez, scriu ce vreau, doar pentru că aşa am chef. Fără restricţii, termene limită, fără griji dacă se încadrează sau nu în tema aia.

„De contracte se ocupă cei în costume”

Care e cea mai mare sumă primită pentru un tablou?
Uneori, ofertele sunt destul de absurde (râde). Cea mai scumpă, în jur de 400.000 de dolari.

Participi de-acum la negocieri?
Nu, niciodată. De asta se ocupă cei în costume. Eu nu port cravată (râde). Depinde de artist, dar pe mine personal nu mă interesează deloc. Mă încântă să aud că au succes tablourile, dar am încredere eternă în părinţii mei şi ei ştiu cu cine să „dealuiască”.

Ai vreun tablou la care nu ai renunţa niciodată?
Am de fapt multe pe care le ţin în colecţia mea privată. Devin însă o problemă, pentru că nu mai am unde să le pun. Le ţin, le tot ţin că-mi sunt dragi şi le rotesc prin toată casa

, dar nu prea mai au loc. La câteva luni, tot chemăm nişte băieţi şi schimbăm sculpturile, schimbăm picturile, ca măcar noi să ne bucurăm de ele. Le iubesc pentru că au o estetică pe care nu am mai obţinut-o până atunci, le iubesc pentru un mov care mi-a reuşit, pentru că-mi amintesc de ceva anume… Depinde, astea sunt hotărâri luate impulsiv, când sunt în atelier şi zic: „Pe asta vreau s-o ţin şi gata”.

Citisem despre o pictură pentru care ţi s-au oferit 350.000 de dolari şi ai refuzat…
Da, „Vara în Europa”, după ce am fost la bunicii mei la Vaslui. Mi s-a oferit foarte mult, dar încă o am, pentru că banii n-au fost niciodată o motivaţie pentru ce am făcut. Am sentimentul că de aceea am şi menţinut o relaţie atât de bună cu colecţionarii mei. Pur şi simplu este o pasiune pentru care nu există cuvinte, în română sau în engleză, pe care s-o exprime. Să exprime nevoia pe care o simt să pictez şi atât.

Ai colecţionari fideli?
Colecţionarii mei au de obicei mai mult de 2-3 lucrări. Dacă au un tablou, de obicei, au şi o sculputră, o schiţă. Sunt destul de prezenţi, ştiu ce se întâmplă în atelierul meu.

Oprah are lucrări de ale tale. Ce alte celebrităţi ţi-au cumpărat tablourile?
Andre Agassi, Charlize Theron, Larry King, Calvin Klein, baschetbalişti, fotbalişti, o listă întreagă, nici nu-i mai ştiu.

Ai avut o apariţie într-un serial TV. Alte oferte de la Hollywood?
Da, un show TV. Eram mai mică… Am şi acum diverse oferte, dar niciodată n-am fost înclinată spre actorie. Doar de fun, în rest nu cred. Mă fac că nu le aud.

„Am doar 24 de ani şi tot timpul din lume să experimentez”

Care e relaţia ta cu criticii acum? Mulţi declarau recent că te repeţi în lucrări şi că viaţa mondenă ţi-a eclipsat-o puţin pe cea artistică…
Cred că fiecare om are dreptul să aibă opinia lui. Şi mai cred că am doar 24 de ani şi tot timpul din lume să experimentez! Rămân datoare mie însămi, nimănui altcuiva. Dacă totuşi există lucrări în care m-am repetat, o perioadă de timp, asta e, o iau ca pe un exerciţiu prin care mă îmbunătăţesc.

Mai am o grămadă de timp să învăţ despre mine, că asta e ideea. Lucrările mele sunt o extensie a ceea ce sunt eu, deci am mult de explorat. O să fie serii de lucrări pe care lumea le va asocia imediat cu numele meu – cred că e o speranţă normală pentru oricine, vrei să fii recunoscut pentru ce faci -  dar eu vreau să fiu mai recunoscută în continuare pentru că experimentez. Asta e agenda mea pe viaţă.

Ai terminat anul trecut facultatea de arte la UCLA. Cât de tare ţi-a schimbat viziunea despre arta ta?
Cred că o şcoală e o experienţă „priceless” pentru oricine. M-a ajutat să-mi deschid mintea puţin la alte interese, alte concepte. Din punct de vedere artistic şi critic, m-a învăţat extraordinar de mult să articulez pe un alt ton ideile despre lucrările mele. Pe cât sunt de bucuroasă că am terminat, pe atât sunt de nostalgică.

Stau aproape de UCLA şi câteodată trec pe acolo şi îmi amintesc cum a fost la şcoală, parcă am 50 de ani! E drept, n-am trăit în campus, weekend-urile le petreceam în altă parte, la expoziţii, dar cât am stat acolo, a fost minunat. Pe lângă faptul că m-a ajutat să mă dezvolt intelectual, m-a ajutat să învăţ multe despre mine. Mai ales când împarţi spaţiul şi materialele cu alţi artişti, asta a fost partea favorită.

Unii critici americani scriau că asta îţi lipsea ţie ca să evoluezi de la „micuţa Picasso” la Alexandra Nechita, un mediu de artişti.
E o atmosferă foarte competitivă, cine spune că suntem toţi prieteni e un mincinos şi jumate. Mai prinzi câte unul că se uită la tine, mai tragi şi tu un ochi la altul, cam ca în orice domeniu

. Şi nimănui nu-i este ruşine să-ţi spună că ce ai făcut e „a piece of crap”, că ideea e o prostie, compoziţia este oribilă. Felul ăsta aşa de crud şi de dur de a spune lucrurile a fost foarte bun pentru mine. Înainte de asta, relaţia mea cu criticii era extrem de formală, vedeam ce scriu în ziare sau ce spun la TV.

Faptul că aveai deja un renume te-a ajutat în vreun fel sau dimpotrivă la UCLA?
E foarte greu să ai o experienţă „cinstită” la şcoală, pentru că lumea e invidioasă. E deja destul de greu să faci tot ce ai de făcut pentru şcoală, dar şi ceva pe deasupra, „the cherry on top”… Eu când eram la UCLA am menţinut un „very low profile”. Nu am avut expoziţii în Los Angeles deloc, anumite lucruri le-am luat de la capăt. N-am refuzat să iau ore de desen, deşi mă descurcam mai bine decât toţi cei din clasă, sau să amestec culori, când eu amestecam culori de la 3 ani. Cu atitudinea asta, am vrut să am o experienţă adevărată, şi să nu-mi pară rău că am fost deschisă.

Majoritatea colegilor mei care au terminat facultatea sunt profesori de artă la grădiniţă, fac web design, e foarte greu să aibă o carieră. E un mediu care a rămas undeva jos şi restul lumii e acolo sus. Înţeleg ironia când cineva îmi reproşează că spun toate astea în timp ce lucrările mele se vând la nu ştiu ce preţ, dar am avut şi noroc. Părinţii mei nu s-au trezit când aveam eu 8 ani şi au zis:„Uite la ea! Hai s-o facem artistă”. E şi multă muncă în spate.

„Nu ştiu dacă aveam cum să-mi cultiv pasiunea aici”

Mulţi dintre „copiii-minune” din artă sau din alte domenii mărturisesc la maturitate că au pierdut din copilăria lor lucrând. Tu resimţi asta?
Eu m-aş contrazice cu ideea asta. De multe ori, din păcate, nu este o hotărâre pe care o iei tu însuţi, e una influenţată de circumstanţe, de părinţi care-şi doresc ca cei mici să reuşească, să aibă succes. Făcând asta, îi privezi pe copiii tăi de o copilărie fericită. Dacă aveam alţi părinţi, cred că făceam şi eu medicină, ceva „safe”, pentru că nici un părinte nu visează să devină artist copilul lui, ăsta e adevărul. Din punctul ăsta de vedere, eu am avut un noroc extraordinar, pentru că ai mei m-au sprijinit. La 3-4 ani, nu se gândeau ce-o să facă eu la 30 de ani. Ci au văzut că-mi place să desenez, că stau preocupată acolo, că mă ajută să-mi comunic emoţiile, de ce nu? Şi uite cum a evoluat. Asta e vieţişoara mea.

Ţi-ai imaginat vreodată cum ar fi fost viaţa ta dacă ai fi rămas aici?
Adevărul este că totul s-a întâmplat cu un motiv. Nu ştiu dacă aveam cum să-mi cultiv pasiunea aici, să lucrez cu atâta convingere şi să am receptarea aceea. Poate de aici înainte da, s-ar fi putut, dar atunci, înainte de Revoluţie şi imediat după, nu cred. Bunicii mei din partea tatălui meu nu mai sunt, mai trăiesc însă bunicii din partea mamei, la Vaslui. Indiferent de legătura de sânge, va exista întotdeauna şi una afectivă cu ţara asta. Am plecat la 1 an jumate în State şi vorbesc eu un pic stricat româneşte, dar cred că mă descurc destul de bine! Acasă se vorbeşte numai româneşte, se menţine identitatea noastră, deşi viaţa noastră a evoluat puţin altfel.

Fratele meu, de pildă, s-a născut acolo şi ştie mai bine româneşte decât engleză. Părinţii nu ne-au pus nici o clipă în poziţia de a alege şi poate când eram mai mică nu-mi convenea, dar acum n-aş schimba un lucru din ce a fost, sunt extraordinar de mândră de istoria familiei mele. Totul s-a întâmplat datorită unei munci şi unei determinări extraordinare din partea părinţilor mei. La opt ani, înainte de a se naşte fratele meu, situaţia noastră financiară era destul de dezastruoasă şi am fost puşi în situaţia să venim înapoi sau… să venim înapoi. Şi uite că a fost să rămânem acolo.

Evenimentul Zilei: Familia îl retrage pe Mutu de la naţională

Mama fotbalistului de la Fiorentina susţine că va insista ca „Briliantul” să nu mai dea curs eventualelor convocări sub tricolor.

România a încheiat, miercuri seară, cea mai neagră campanie de calificare din istoria naţionalei de fotbal, terminând Grupa 7 pe un ruşinos loc cinci (după Serbia, Franţa, Austria, Lituania, dar îna intea „pescarilor” din Insulele Feroe, pe care i-am şi învins, acum două zile, la Piatra Neamţ, cu 3-1). Dincolo de o ratare lamentabilă a calificării la Mondiale, prima reprezentativă l-a pierdut şi pe cel mai valoros fotbalist al ei: Adrian Mutu, aflat în conflict cu Răzvan Lucescu şi cu oficialii FRF, după ce a petrecut înainte şi după meciul cu Serbia.

Sandu, solidar cu Gheară

În ceea ce-l priveşte pe selecţioner, decizia în privinţa lui Mutu a fost deja luată, chiar dacă ea nu este încă făcută publică: jucătorul, aflat oricum la apusul carierei (în ianuarie, va împlini 31 de ani), nu va mai fi convocat pentru preliminariilor Europenelor din 2012. Iniţiativa antrenorului este susţinută puternic de federali.

„Nu-i obligatoriu să-l iertăm pe Mutu. Nu-i poate fi trecut chiar orice cu vederea. Răzvan poate renunţa la el. Indiferent ce valoare ai, nu poţi destabiliza echipa”, s-a pronunat, miercuri seară, preşedintele FRF Mircea Sandu, care îi face astfel jocurile lui Nicu Gheară, naşul fotbalistului. Gheară şi Mutu s-au certat, jucătorul reproşându-i controversatului om de afaceri că a pus la cale discreditarea lui prin chemarea a două fete şi a paparazzilor în localul în care jucătorul s-a aflat, marţi seară, împreună cu prietenii săi.

Adrian Mutu stă, deocamdată, la cutie, în războiul cu Răzvan Lucescu. În numele vedetei au vorbit, ieri, rudele sale, care au o problemă cu presa. „Dacă vreţi să-l ajutaţi, trebuie să retractaţi tot ceea ce s-a scris despre el! Voi sta de vorbă cu fiul meu, pentru a-l convinge să renunţe la naţională. N-a fost doar Adi pe teren cu Serbia, au fost 11 jucători. El a ieşit la scorul de 0-3. Adi e atacant, nu apărător, ca să scoată goluri”, ne-a declarat Rodica Mutu, mama fotbalistului. „După ce s-a scris în presă, nu cred că mai avem nimic de spus. Ani la rând, Adrian a respectat tricoul naţionalei. Voi n-aţi făcut altceva decât să-l terfeliţi. Părinţii săi sunt supăraţi pe fiica lor, Laura, care este jurnalistă la «Libertatea» (n.r. - ziarul care a publicat pozele cu Mutu în bar alături de cele două fete)”, adaugă Maria, mătuşa lui Adi.

A mai fost sfătuit să renunţe

Nu e prima oară când Mutu este îndemnat să renunţe la naţională, chiar da că situaţia de-acum este mult diferită, el fiind mai aproape de o excludere decât în poziţia de a pune condiţii. În decembrie 2008, Spiridon Mutu, tatăl jucătorului, i-a cerut „Briliantului” să nu mai dea curs convocărilor, după ce fanii Stelei l-au numit „drogat”, la un meci disputat în Ghencea cu Fiorentina. „În troaca din Ghencea, lăturile au fost la ele acasă. Adi să vină la naţională, dar pe oricare alt stadion în afara celui din Ghencea”, a răbufnit Spiridon Mutu.

NEDUMERIT

Mutu: „Nu ştiu ce are toată lumea cu mine”

Contactat ieri de EVZ, Adrian Mutu a refuzat să facă declaraţii, argumentând că nu este momentul potrivit pentru a vorbi despre situaţia de la naţională. Cu presa din Italia, atacantul Fiorentinei este însă deosebit de comunicativ, exprimându-şi nemulţumirea vizavi de felul în care este tratat în România.

„Nu ştiu ce are toată lumea cu mine. Eu nu am făcut nimic rău şi m-am comportat ca un profesionist, dar în România totul este posibil. Bine că soţia mea este o femeie inteligentă şi înţelege că nu tot ceea ce se scrie despre mine este adevărat”, a declarat Mutu pentru cotidianul peninsular „La Repubblica”. „Briliantul” s-a disculpat în faţa jurnaliştilor din „Cizmă” şi pentru înfrângerea ruşinoasă (0-5) de la Belgrad.

„Sunt un jucător important în România, la fel ca şi Chivu, iar de la noi toată lumea are aşteptări foarte mari. Contra Serbiei, am dezamăgit, dar nu este numai vina noastră că am pierdut”, a mai spus piteşteanul. Mutu a comentat şi situaţia de la echipa sa de club, considerând că evoluţiile pe care le-a avut în ultima vreme nu au fost apreciate la justa lor valoare: „Prestaţiile mele din teren au fost judecate mai mult pentru ceea ce nu am făcut decât pentru ceea ce am făcut. Lumea nu e mulţumită că mă sacrific, trebuie să dau şi goluri”. (Mihai Voinea)

PREL. CM 2010

ROMÂNIA - FEROE …………… 3-1

Marcatori: I. Apostol (16), G. Bucur (65), Mazilu (88) / Bo (83)

ROMÂNIA: Pantilimon 5 - Panin 5, M. Rădoi 5, D. Goian 5 (24, Galamaz 5), Raţ 5 - Mara 5, N. Grigore 5, I. Apostol 6, D. Varga 6 - G. Bucur 6 (76, A. Cristea), Marica 4 (82, I. Mazilu). Antrenor: Răzvan Lucescu

FEROE: Mikklesen 6 - Nes 5, Danielsen 5, Gregersen 6, Bo 6 - Borg 5, Benjaminsen 5 (81, C. Jacobsen), R. Jacobsen 5 (74, Hansen 4), Samuelsen 6 - Holst 5 (70, Lokin 4), S. Olsen 4.
Antrenor: Brian Kerr

Stadion: „Ceahlăul” - Piatra Neamţ;
Spectatori: 10.000;
Arbitri: A. Gvardis 6 - T. Kalughin 6, M. Erovenko 6 (toţi din Rusia)

GRUPA 7

Rezultatele de miercuri

România - Feroe …………………….. 3-1
Marcatori: I. Apostol (16), G. Bucur (65), Mazilu (88) / Bo (83)

Lituania - Serbia ……………………… 2-1
Kalonas (20 - penalty), Stankevicius (68 - penalty) / Tosici (60)

Franţa - Austria ………………………3-1
Benzema (18), Henry (26 - penalty), Gignac (66) / Janko (49)

RĂZVAN SE LAUDĂ SINGUR

„Mi-am îndeplinit primul obiectiv”

La Piatra Neamţ, România a învins, după un meci modest, reprezentativa Insulelor Feroe, scor 3-1, în ultimul joc din preliminariile Cupei Mondiale de anul viitor. Cu toate că naţionala n-a rupt gura târgului în mandatul său, ruşinea suferită în Serbia fiind greu de şters din memoria suporterilor, Răzvan Lucescu consideră că a încheiat în mod onorabil campania de calificare.

„Dacă înaintea meciului cu Lituania ne aflam în urna a treia

, acum, la finalul campaniei, am urcat în urna a doua valorică. Mi-am îndeplinit primul obiectiv, acum mai rămâne să-l îndeplinesc şi pe cel de-al doilea, calificarea la Campionatul European din 2012. Fotbalul românesc nu are nişte valori tehnice deosebite. Poate în anii următori vor apărea alţi jucători, dar, momentan, asta e valoarea noastră”, a declarat selecţionerul la finalul meciului de miercuri.

Partida cu Insulele Feroe nu a fost complet lipsită de incidente. Un suporter al tricolorilor a primit interdicţie de a intra pe stadioanele din România timp de 12 luni, deoarece, în momentul în care a încercat să pătrundă în stadion, se afla într-o avansată stare de ebrietate.

Elevii lui Lucescu junior au fost totuşi încântaţi de primirea avută la Piatra Neamţ. „Nu mă aşteptam la un public atât de călduros, după ce am pierdut la un asemenea scor la Belgrad. Această victorie ne-a mai şters puţin din amărăciune, dar Feroe e mult sub Serbia”, a declarat mijlocaşul Dacian Varga. (Mihai Voinea)

Evenimentul Zilei: Premierul desemnat, singur cu PDL

Premierul desemnat, Lucian Croitoru, nu se poate baza în formarea echipei sale decât pe democrat-liberali. Croitoru a anunţat că preferă o echipă de specalişti angajaţi politic, însă singurul partid dispus să guverneze este PDL. PSD şi PNL anunţau încă de ieri că nu îl susţin pe Croitoru, iar UDMR în urma discuţiilor cu premierul desemnat de astăzi declină propunere de a face parte din Executiv.

În aceste condiţii, misiunea premierului desemnat ieri de Traian Băsescu devine şi mai grea. Ajunsă în faţa parlamentarilor, echipa lui Croitoru are şanse minime să fie validată.

FILMUL EVENIMENTELOR

14.40 Gheorghe Flutur, vicepreşedintele PDL, spune că partidul pe care îl reprezintă e gata să intre la guvernare într-un Executiv de uniune naţională.

“Îl susţinem total pe Lucian Croitoru. Sperăm ca şi celelalte partide vor veni în jurul lui pentru a forma un guvern de uniune naţională”, a precizat Flutur.

12:43. Viorel Hrebenciuc, liderul deputaţilor PSD, despre o posibilă negociere cu premierul desemnat, Lucian Croitoru: “Şi-a bătut Băsescu joc de el, că umblă prin oraş să ceară voturi. Să vină Croitoru la PSD să discutăm, dacă vrea votul nostru”. Hrebenciuc a precizat că Lucian Croitoru ştie deja răspunsul PSD, reiterând ideea că social-democraţii nu îl vor susţine la vot în Parlament.

12.10 Liderul UDMR a cerut formarea unui Guvern de uniune naţională, dar condus de Klaus Johannis. Porpunerea a fost formulată la  discuţiile pe care Marko Bela le-a avut astăzi dimineaţă cu Lucian Croitoru, premierul desemnat, şi Emil Boc, preşedintele PDL. UDMR îl susţine în continuare pe primarul Sibiului pentru

funcţia de premier. Marko Bela a exclus posibilitatea formării unei alianţe cu alte partide înainte de alegeri.

11.13 Marko Bela a ajuns la sediul Executivului. La fel şi Emil Boc. Preşedintele UDMR a fost singurul lider politic din opoziţie venit la Guvern. De altfel, încă de ieri membrii Uniunii s-au arătat interesaţi să negocieze cu premierul desemnat. PNL şi PSD nu îl susţin pe Lucian Croitoru, anunţând chiar că nu vor acorda votul de încredere noului Guvern.

10.50 Crin Antonescu a anunţat că nu participă la întâlnirea cu Lucian Croitoru. Lliberalii au propriul candidat la conducerea Executivului: Klaus Johannis. Liderul liberal a susţinut că partidul său nu va acorda votul în Parlament echipei lui Croitoru.

9.50 Lucian Croitoru a ajuns la sediul Guvernului, unde i s-a amenajat deja un birou. Aici urmează să aibă întrevederi cu reprezentanţii partidelor politice. Premierul desemnat a venit primul la sediul Guvernului, înaintea interimarului Emil Boc. Croitoru va invita la discuţii reprezentanţii partidelor politice, de la care aşteaptă nume de specialişti care să facă parte din echipa Executivului, o lună şi jumătate.

Croitoru are la dispoziţie 10 zile, începând de ieri, pentru a-şi forma echipa. Termenul expiră pe 24 octombrie, atunci când ar trebui să vină în faţa Parlamentului pentru votul de încredere.

PNL şi PSD îl susţin în continuare pe Klaus Johannis pentru funcţia de premier. UDMR anunţa ieri că este dispus să meargă la discuţii cu premierul desemnat. La validarea în Parlament, noul Guvern ar putea avea probleme nefiind susţinut politic. Pentru ca noua echipă din Executiv să fie învestită de Parlament este nevoie de 236 de voturi. UDMR, social democraţii şi liberalii au împreună 280 de voturi, ceea ce ar fi mai mult decât suficient pentru respingerea Guvernului Croitoru.

Băsescu pregăteşte un al doilea premier din PDL

În ziua în care Lucian Croitoru începe negocierile pentru un nou Guvern, preşedintele Traian Băsescu declară, pentru postul public de televiziune, că este pregătit să desemneze un alt premier. Aceasta, în cazul cel desemnat ieri nu va trece de Parlament. Preşedintele a declarat că dacă va fi nevoit să desemneze un al doilea premier, acesta va fi politic: Şeful statului a spus clar că noul premier va fi de la PDL, care are cele mai multe locuri în Parlament.

“Nu am nicio altă soluţie decât să respect votul din noiembrie 2008 şi să desemnez un al doilea premier, de data aceasta politic. Va fi din partidul cu cele mai multe mandate”, a spus şeful statului.

Evenimentul Zilei: Guvernul-mamut Roman I, primul copil al haosului

Criza politică de azi aminteşte de frământările din decembrie 1989: atunci se forma un cabinet provizoriu de „tehnocraţi”, menit să aducă ţara pe linia de plutire.

Pe 26 decembrie 1989, focurile Revoluţiei nu se potoliseră cu totul. Câteva zeci de bărbaţi în costume după moda vremii se adunau însă pentru o fotografie de grup. Generalul Victor Atanasie Stănculescu zâmbea liniştit din primul rând, iar filosoful Andrei Pleşu - absolut sobru - se aşezase undeva în spate.

Petre Roman conducea primul guvern al României democratice, unul provizoriu, care avea să facă legile ţării până după alegerile din mai 1990. Poate de asta primul-ministru afişa cel mai larg zâmbet dintre toţi membrii proaspătului cabinet. Azi, el admite asemănarea dintre haosul acelor zile şi frământările acestor ore.

Reţeta: 74,2% comunişti

„Toate instituţiile se prăbuşiseră. Principala mea sarcină era să le redau autoritatea. Cauzele situaţiei de acum sunt similare - pierderea gravă a autorităţii instituţiilor. Guvernul Boc 2 a dat peste cap ierarhiile, aşa că este nevoie de un guvern legitim care să readucă ţara pe linia de plutire. Reabilitarea acestor instituţii nu se poate face decât de la capul guvernului”, consideră Petre Roman. Cercetătorul Raluca Grosescu, de la Institutul pentru Investigarea Crimelor Comunismului în România (IICCR), publică, în cartea „De ce trebuie condamnat comunismul”, o caracterizare a guvernului născut în haosul din 1989. Într-un procent matematic, la rece, reiese că 74,2% din componenţa noului executiv era „colorată” de foşti membri ai nomenclaturii. Sunt identificate patru categorii de personaje care-şi împărţeau scaunele.

„Din 31 de miniştri, 23 ocupaseră înainte de 1989 posturi de responsabilitate în structurile partidului sau ale statului comunist. 7 din 31 de miniştri ai guvernului provizoriu făcuseră parte din Comitetul Central al PCR, în timp

ce 8 fuseseră deputaţi în Marea Adunare Naţională”, scrie Grosescu.

Roman spune însă că, în afară de conducerile ministerelor militare - Apărare şi Interne -, „numite politic”, grosul guvernului era format din specialişti respectaţi pe care i-a găsit după ce-a întrebat în stânga şi-n dreapta.

DISTRIBUŢIA

Tehnocraţi smulşi din frontul luptei socialiste

Se pare că soluţia „tehnocraţilor pe timp de criză” era la modă şi în perioada

Revoluţiei. Nu fără a lăsa loc de interpretare, însă. Cei mai numeroşi în guvernul nou format erau „tehnocraţii celei de-a doua generaţii de elite comuniste”, după cum îi identifică Raluca Grosescu. Aceştia avuseseră roluri de decizie în comunism, însă nu fuseseră activişti. Printre ei se numărau Nicolae Ştefan, Adrian Georgescu, Gheorghe Caranfil, Ioan Cheşa, Victor Murea, Nicolae M. Nicolae, Corneliu Burada, Dan Enăchescu sau Sergiu Celac. Acesta din urmă nu ocupase niciodată până atunci vreo funcţie executivă. Fusese însă traducătorul oficial al preşedinţiei şi, în noul guvern, a fost numit la Afaceri Externe.

O a doua categorie de miniştri era cea a tehnocraţilor care urmaseră şi o carieră în partid şi care îşi păstraseră aceste funcţii până în 1989: Teofil Pop, Nicolae Dicu, Stelian Pintilie sau Ioan Folea. În cea de-a treia categorie identificată de cercetătorul IICCR erau comuniştii „proscrişi” din perioada optzecistă, cadre de partid marginalizate de Nicolae Ceauşescu. Printre ei, Nicolae Militaru, Constantin Popescu, Mircea Angelescu sau Mihail Drăgănescu. Militaru şi Drăgănescu avuseseră şi funcţii înalte în aparatul dictatorului, ceilalţi fiind cunoscuţi mai degrabă pentru rolurile avute în organizaţii de tineret comuniste. Numele unui Victor Atanasie Stănculescu, la Apărare, sau al unui Mihai Chiţac, la Interne, se regăsesc în ultima categorie a guvernului-mamut. Aceasta este reprezentată de cei care au avut o implicare directă în represaliile din decembrie 1989.

Mai rămăsese loc şi de câţiva opozanţi recunoscuţi ai fostului regim. „Ei erau însă puţin numeroşi, iar ministerele pe care le conduceau nu aveau importanţă strategică sau economică. Toate ministerele-cheie ale statului erau concentrate sub direcţia foştilor membri ai nomenclaturii : Interne, Apărare, Afaceri Externe, Economie, Justiţie, Petrol, Industrie Grea, Transporturi, Poştă şi Telecomunicaţii. Bazându-se oficial pe reputaţia de tehnocrat, aceste numiri au ajutat fosta nomenclatură să recupereze un anumit capital politic şi să evite o schimbare radicală la nivelul compoziţiei elitelor executive ale statului”, mai notează Raluca Grosescu.

Evenimentul Zilei: CRIZA 3 ÎN 1

După criza economică şi cea politică, România riscă să se confrunte şi cu una instituţională. La două zile de la căderea cabinetului Boc 2, preşedintele Traian Băsescu a anunţat ieri numele premierului desemnat să formeze, în zece zile, un nou guvern: Lucian Croitoru. El ţinteşte la formarea unui guvern politic, de uniune naţională, neavând însă, concret, decât susţinerea PDL.

Croitoru a fost însă prezentat public de şeful statului ca „independent”. Băsescu a încercat să-l delimiteze inclusiv de PDL, care l-a susţinut recent pentru Consiliul de Administraţie al BNR. Şansele ca un guvern al său să primească votul în parlament sunt destul de mici şi depind, în primul rând, de rezultatele discuţiilor începute de PDL cu UDMR.

De cealaltă parte a baricadei, contestarea refuzului preşedintelui Traian Băsescu de a-l nominaliza drept premier pe Klaus Johannis, susţinut de o majoritate parlamentară PSD-PNL-UDMR, depinde de liderul PSD Mircea Geoană.

El poate sesiza Curtea Constituţională în legătură cu un conflict între preşedinţie şi parlament, în calitate de preşedinte al Senatului. Liderul PSD este îngrijorat de faptul că un eventual succes l-ar avantaja pe Crin Antonescu.

Citiţi mai mult Preşedintele Băsescu şi-a comandat guvern la Croitoru

Lucian Croitoru, consilierul guvernatorului BNR, a fost nominalizat premier de către şeful statului. El ţinteşte la formarea unui guvern de uniune naţională.

La două zile de la căderea cabinetului Boc, preşedintele Traian Băsescu a anunţat ieri numele premierului desemnat să formeze în zece zile un nou guvern: Lucian Croitoru. Economistul preluat din garnitura de consilieri ai guvernatorului BNR, Mugur Isărescu, ţinteşte la formarea unui guvern politic, de uniune naţională, neavând însă, concret, decât susţi ne rea PDL.

Citiţi mai mult Contestaţia „Johannis”, la mâna lui Geoană

Contestarea refuzului preşedintelui Traian Băsescu de a-l nominaliza drept premier pe Klaus Johannis, susţinut de o majoritate parlamentară, depinde liderul PSD Mircea Geoană.

În calitate de preşedinte al Senatului, el are acest drept, dar este prins între dorinţa sa de a se afişa ca adversar al lui Traian Băsescu şi îngrijorarea că un eventual succes l-ar avanataja pe Crin Antonescu.

Citiţi mai mult UDMR îşi cere preţul stabilităţii politice

Criza guvernamentală se poate rezolva odată cu învestirea în parlament a cabinetului format de noul premier desemnat, Lucian Croitoru.

O majoritate pentru acest guvern s-ar putea forma dacă UDMR şi grupul minorităţilor naţionale ar accepta să se alăture PDL pentru a-l sprijini pe noul premier.

Citiţi mai mult Agent electoral pentru Crin

Klaus Johannis este văzut de analişti drept un ajutor

pentru Crin Antonescu.

Dezbaterea publică în jurul candidaturii lui Klaus Johannis îl avantajează pe Crin Antonescu, susţin analiştii politici contactaţi de EVZ.

Ei spun că acest lucru se va vedea în competiţia cu Mircea Geoană (PSD), pentru intrarea în turul al doilea al alegerilor prezidenţiale. Specialiştii au indicat şi un perdant cert al evoluţiilor din ultima vreme, de pe scena politică: Sorin Oprescu.

Citiţi mai mult Analiştii economici îl creditează pe Croitoru

Lucian Croitoru, propus pentru funcţia de premier al României, are, în opinia analiştilor economici chestionaţi de EVZ, câteva avantaje.

Experienţa acestuia de patru ani cu FMI este considerată benefică, mai ales în aceste momente când România este legată de acordul stand-by. Totodată, nominalizarea unui finanţist la şefia guvernului oferă un plus de încredere investitorilor, care în prezent lipsesc cu desăvârşire.

Citiţi mai mult Carmen Johannis, sfetnicul din umbră

Carmen Johannis este întâiul consilier al primarului Sibiului, alegerea PNL, PSD şi UDMR pentru postul de prim-ministru.

Cel puţin aşa a declarat Klaus Johannis: că nu s-a consultat cu niciun politician înainte de a accepta oferta, ci doar cu soţia. „M-am consultat doar cu ea. Vă daţi seama că nu a fost fericită, dar nu s-a opus deciziei de a accepta propunerea partidelor politice”, a sintetizat Johannis „negocierile” casnice dinaintea tumultului din ultimele zile.

Citiţi mai mult Guvernul-mamut Roman I, primul copil al haosului

Criza politică de azi aminteşte de frământările din decembrie 1989: atunci se forma un cabinet provizoriu de „tehnocraţi”, menit să aducă ţara pe linia de plutire.

Pe 26 decembrie 1989, focurile Revoluţiei nu se potoliseră cu totul. Câteva zeci de bărbaţi în costume după moda vremii se adunau însă pentru o fotografie de grup. Generalul Victor Atanasie Stănculescu zâmbea liniştit din primul rând, iar filosoful Andrei Pleşu - absolut sobru - se aşezase undeva în spate.

Citiţi mai mult EDITORIALUL EVZ: Antipoliticianul

Ioana Lupea: „Mircea Geoană a răsuflat uşurat. Dacă şeful statului l-ar fi nominalizat pe Klaus Johannis ca premier, candidatul PSD şi-ar fi asigurat locul al treilea în cursa prezidenţială”.

Evenimentul Zilei: Mutu s-a accidentat

Fotbalistul român al echipei Fiorentina e incert pentru

meciul cu Juventus Torino, care se va disputa în acest sfârşit de săptămână.

Chiar dacă în ultimele două săptămâni nu a jucat decât o singură partidă, Serbia - România de la Belgrad, Adrian Mutu e accidentat.

Internaţionalul român al echipei Fiorentina s-a pregătit separat în ultimele zile şi a devenit incert pentru meciul cu Juventus Torino, din etapa a 8-a a campionatului italian de fotbal.

Nopţi albe

“Nu vom putea conta

, probabil, pe Mutu mâine. El s-a antrenat doar ieri, are ceva probleme. Să vedem ce va fi şi ne vom decide în privinţa lui”, a declarat Cesare Prandelli, antrenorul echipei Fiorentina, în “Corriere dello Sport

“.

În ultima săptămână, Mutu a fost protagonistul mai multor evadări din cantonamentul echipei naţionale, atât înaintea, cât şi după disputarea partidei Serbia - România. La întoarcerea în Italia

, Mutu a declarat jurnaliştilor din Peninsulă: “M-am comportat ca un profesionist”.

“Diego e un mare jucător”

Referitor la meciul cu Juve, Prandelli a recunoscut că se teme de brazilianul Diego. “E un mare jucător”, a spus tehnicianul italian, care a continuat: “Suntem la egalitate cu Juve, dar de multe ori standardele tehnice

nu sunt suficiente pentru a face o diferenţă. Sper că acelaşi lucru se va întâmpla mâine la Torino”.

În clasamentul din Serie A, după şapte etape, Firorentina se află pe locul patru, cu 14 puncte, tot atâtea cât a contabilizat şi Juve.

Evenimentul Zilei: Vântul schimbării bate dinspre Dobrogea

Piaţa energiei electrice

din România va fi nevoită să se adapteze odată cu punerea în funcţiune a parcului eolian de 600 de MW din Dobrogea, atrage atenţia Martin Pacovsky, Chief Operations Officer CEZ România.

În opinia sa, crearea unui „ghişeu unic” şi scurtarea termenelor de obţinere a autorizaţiilor pentru proiecte ar convinge băncile şi companiile

să investească mai mult în energia

regenerabila din România.

Citiţi întregul interviu pe green-report.ro.

Evenimentul Zilei: Scandal rasist la Vogue

Ediţia franceză a publicaţiei Vogue a stârnit un nou

val de revoltă printre cititori, după ce a publicat fotografii ale unor modele presupus însărcinate care fumau şi erau îmbrăcate în haine de piele, iar, în timp ce se sărutau, le curgea sânge din gură.

De data aceasta s-a mers pe departe, spun criticii care nu au uitat că în numărul din octombrie au apărut alte imagini extrem de controversate cu modelul

Lara Stone a cărei piele, în realitate albă, a fost vopsită în negru. Imaginile realizate la ideea editorului de succes

Carine Roitfeld, au făcut imediat înconjurul internetului

şi au fost aspru dezbătute pe bloguri. Atât jurnalista, cât şi fotograful Steven Klein au fost acuzaţi de “insensibilitate culturală”.

“Ce ar trebui să ştie  Klein şi Roitfeld este că, vopsind oameni în negru doar pentru distracţia altor albi, este un act extrem de jignitor, care nu are nicio legătură cu contextul cultural. Franţa şi Australia nu au tradiţia spectacolelor cu menestreli, însă vopsirea unei femei albe în negru ar trebui să fie un real semnal de alarmă”.

Dominique Sopo, preşedinte al organizaţiei franceze “SOS Racisme” a spus, citat de “The Guardian” că, deşi pictorialul nu s-a dorit a fi unul rasist, intenţia acestuia a fost, fără îndoială, “lipsită de tact”.

Ecouri ale prejudecăţilor

“Dacă scopul a fost unul pur artistic, şi nu acela de a transforma un model într-o fată de culoare, faptul că el produce astfel de reacţii dovedeşte că lumea imaginilor - publicitate, modă, etc. - resimte efectele lungilor ani de tradiţie care nu permitea persoanelor de culoare să-şi expună trupurile în public”, spune Sopo.

Reprezentanţii ediţiei franceze a Vogue au spus că nu sunt la curent cu nicio controversă, iar atât reprezentanţii lui Roitfeld şi Stone, cât şi agenţiile IMG din New York şi Paris nu au dorit să facă nicio declaraţie pe marginea acestui subiect.

Săptămâna trecută, realizatorii unui spectacol de varietăţi din Australia au fost nevoiţi să îşi ceară scuze pentru un schetch în care artiştii cu feţele pictate în negru îi parodiau pe Jackson Five.

Evenimentul Zilei: „Concertul” unui român a stârnit lacrimi la Strasbourg

Regizorul de origine română, Radu Mihăileanu, a prezentat, miercuri, la Strasbourg,avanpremiera ultimului său film, „Concertul ”, care va avea premiera în Franţa pe 4 noiembrie.

Publicul francez a fost cucerit de „sufletul slav” al personajelor din filmul lui regizorului, în care joacă şi Vlad Ivanov.

Turneul lui Radu Mihăileanu, început în urmă cu aproximativ zece zile în Franţa, cu ultimul său se film, se bucură de succes. La Strasbourg, ca şi în celelalte oraşe, reacţia publicului şi a presei a fost unanimă: „emoţionant, impresionant, magnific”.

„Concertul” este povestea unor oameni simpli, care închid însă înlăuntrul lor o lume întreagă de vise şi speranţe, oameni al căror destin este frânt în mod violent de un sistem dictatorial paranoic, dar care, în ciuda tuturor suferinţelor, nu încetează să viseze.

Este povestea lui Andrei Filipov, fost mare dirijor la Balşoi, ajuns, între timp, un simplu îngrijitor de curăţenie în renumitul teatru moscovit. Un îngrijitor umil, dar care asistă cu încăpăţânare la repetiţiile noii orchestre a Balşoi, cu un amestec de nostalgie, frustrare şi revoltă.

Prin ochii minţii sale îl vedem în urmă cu 30 de ani, în plină glorie, susţinând un concert cu o alta orchestră, concert întrerupt brusc de două cuvinte reci care-i sunt şuierate pe scenă – „duşmanul poporului”, urmate de zgomotul unei baghete de dirijor ruptă în bucăţi. Un gest care distruge un om, un artist, o carieră şi o mulţime de vise.

După 30 de ani de umilinţă

Pentru simplul motiv că nu a acceptat să se despartă de muzicienii săi evrei, dirijorul rus Andrei Filipov, interpretat de Alexei Guskov, va plăti cu propria carieră şi îşi va pierde colegii de orchestră, care, ca şi el, vor fi obligaţi să trăiască în marginea societăţii, striviţi de atotputernicul sistem totalitar. Însă personajele lui Radu Mihăileanu au în ele forţa de a se ridica, chiar şi după 30 de ani de umilinţă, pentru a provoca încă o dată

destinul, de data aceasta debarasaţi de Brejnev şi de comunism.

Un vis dus

până la capăt

Posibilitatea de a susţine un concert la celebrul teatru Châtelet, din Paris, îi aduce din nou la un loc – toţi foştii colegi de orchestră pe care îi leagă nu doar muzica, ci şi o prietenie extraordinară, între care cea dintre Andrei Filipov şi Sasa ocupă un loc important. Dar mai ales dorinţa de a duce visul până la capat, chiar şi pentru numai câteva minute.

Graţie unui fax interceptat de fostul dirijor, fosta orchestră, formată din muzicieni ruşi, evrei şi ţigani, ajunge să susţină un concert pe scena pariziană, în compania unei violoniste pe cât de tânară pe atât de talentată, căreia îi dă viaţă actriţa franceză Mélanie Laurent (cunoscută pe plan internaţional mai ales după rolul din “Inglourious Basterds” al lui Tarantino).

O „jelanie atât de slavă”

Personajele sunt de origini şi de culturi diferite (ca şi actorii, de altfel), însă diferenţele dintre ei nu împiedică cu nimic dialogul. Ruşii vorbesc franceza prost, dând naştere unor situaţii extrem de hilare, francezii sunt mai întâi oripilaţi de “faimosul temperament slav” – altfel spus, de apucăturile bizare şi lipsa oricărui simt de organizare care îi caracterizează pe ruşi -, ţiganii cântă şi fac tam-tam pe unde ajung, însă, in final, toate aceste diferente dispar, sub puterea magica a Concertului pentru vioara al lui Ceaikovski.

Din nou vioara (cine nu-si aminteşte “duelul” muzical între evrei şi ţigani din „Train de vie”?), acest instrument despre care Radu Mihăileanu spune că are o  „jelanie atât de slavă”, vioara e din nou prezentă pentru a da un singur glas tristeţii şi bucuriei. De altfel, „Concertul” este un film în care, aşa cum spunea compozitorul Armand Amar, „muzica constituie motorul intrigii care îi dirijează pe actori”.

Şi, în final, şi pe spectatori. Emoţiile sunt multe şi diferite, pe parcursul filmului, umorul se schimbă în ironie, ironia în tristeţe şi mai apoi în suferinţă pură, apoi din nou umor şi, în final, bucurie… La conferinţa de presă de ieri, Radu Mihăileanu sublinia preferinţa pe care o are pentru umorul folosit ca răspuns la suferinţă şi greutăţi:

Vlad Ivanov, „un oligarh” care vorbeşte rusa

Umorul străbate din dialoguri, din unele gesturi, din „ciocnirea” celor două culturi - slavă şi cea occidentală - , prima expansivă, impresionabilă, a doua rece, rezervată, carteziană, dar şi din trăsăturile unora dintre protagonişti.

De notat aici interpretarea extraordinară a lui Vlad Ivanov, care nu doar intră perfect în pielea unui oligarh rus – un soi de Mister Gazprom -, dar care vorbeşte şi o rusă excelentă. De altfel, întrebat de ce l-a ales tocmai pe Vlad Ivanov pentru acest rol, Radu Mihăileanu a răspuns, zâmbind: „Pentru ca mi-e prieten şi pentru că vorbeşte foarte bine rusa”.

La finalul proiecţiei, nu puţini au fost cei care au măturisit că nu şi-au putut reţine lacrimile, că emotia a fost imposibil de controlat.
“Concertul”, de Radu Mihăileanu, va fi prezentat la Festivalul Internaţional de Film de la Roma, pe 20 octombrie, într-o proiecţie de gală. Premiera în România va fi pe 20 noiembrie.

Evenimentul Zilei: LIGA I: Etapa a X-a - Rezultate

În acest sfârşit de săptămână se dispută etapa a X-a a Ligii I la fotbal.

Runda debutează cu un duel al echipelor nou-promovate, Unirea Alba Iulia întâlnind Internaţional Curtea de Argeş, formaţie care a strâns 9 puncte din 12 posibile pe terenurile străine. Tot astăzi, Unirea Urziceni îşi poate prelungi seria de partide

fără eşec pe teren propriu în faţa lui FC Vaslui.

Capul de afiş al etapei este partida din Giuleşti, unde liderul Rapid întâlneşte, mâine, ocupanta locului secund, CFR Cluj. Pandurii Târgu Jiu - Gaz Metan Mediaş şi FC Timişoara - Ceahlăul Piatra Neamţ fiind celelalte meciuri programate mâine.

Runda a X-a a Ligii I se va încheia duminică, Steaua şi Dinamo având două deplasări foarte dificile, la Iaşi, respectiv Braşov, în timp ce Gloria Bistriţa are şansa de a obţine prima victorie stagională în partida de pe teren propriu cu Oţelul Galaţi, iar antrenorul Astrei Ploieşti, Nicolo Napoli, îşi poate lua revanşa în faţa fostei sale echipe Universitatea Craiova.

ETAPA A X-A

Gazde				Oaspeţi		Data	Ora
Unirea Alba Iulia	1	-	2	Internaţional		16.10.2009	15.00	detalii
Unirea Urziceni		-		FC Vaslui		16.10.2009	18.30	detalii
Pandurii		-		Gaz Metan		17.10.2009	15.00
Rapid		-		CFR Cluj		17.10.2009	18.00
FC Timişoara		-		Ceahlăul		17.10.2009	21.00
Gloria Bistriţa		-		Oţelul Galaţi		18.10.2009	14.00
Astra Ploieşti		-		U Craiova		18.10.2009	16.00
FC Braşov		-		Dinamo		18.10.2009	18.00
Poli Iaşi		-		Steaua		18.10.2009	20.00

CLASAMENT:

Loc		Echipă		J		V	E	Î		GM	-	GP		P
1.		Rapid		9		6	0	3		22	-	11		18
2-3.		Unirea Urziceni		9		5	2	2		12	-	6		17
2-3.		CFR Cluj		9		5	2	2		12	-	6		17
4.		FC Timişoara		9		4	5	0		11	-	5		17
5.		FC Braşov		9		4	4	1		11	-	5		16
6.		Steaua		9		4	3	2		11	-	7		15
7.		Dinamo Bucureşti		9		4	2	3		9	-	5		14
8.		Poli Iaşi		9		4	2	3		12	-	10		14
9.		FC Vaslui		9		4	1	4		14	-	13		13
10.		Pandurii		9		4	1	4		10	-	11		13
11.		Gaz Metan		9		4	1	4		11	-	13		13
12.		Internaţional		10		4	0	6		9	-	20		12
13.		U Craiova		9		3	2	4		15	-	12		11
14.		Oţelul Galaţi		9		3	2	4		7	-	10		11
15.		Astra Ploieşti		9		2	3	4		9	-	13		9
16.		Unirea Alba Iulia		10		2	2	6		12	-	18		8
17.		Ceahlăul		9		2	1	5		5	-	16		7
18.		Gloria		9		0	3	6		5	-	16		3

** Liga Campionilor (grupe)
** Liga Campionilor (turul trei

preliminar)
** Liga Europa
** Retrogradează

ETAPA I

ETAPA A II-A

ETAPA A III-A

ETAPA A IV-A

ETAPA A V-A

ETAPA A VI-A

ETAPA A VII-A

ETAPA A VIII-A

ETAPA A IX-A

ETAPA VIITOARE (24 OCTOMBRIE)

• Internaţional - Astra Ploieşti
• Ceahlăul - Unirea Alba Iulia
• CFR Cluj - FC Timişoara
• Universitatea Craiova - FC Vaslui
• Oţelul Galaţi - Politehnica Iaşi
• Steaua Bucureşti - Rapid Bucureşti
• Pandurii Târgu Jiu - Unirea Urziceni
• Gaz Metan Mediaş - FC Braşov
• Dinamo Bucureşti - Gloria Bistriţa

CLASAMENT GOLGHETERI

Nr. goluri		Jucători
6	-	Buga (Rapid)
5	-	Fl. Costea (Craiova)
4	-	Păcurar (Pandurii), Herea (Rapid)
3	-	Bud (Gaz Metan Mediaş), Bujor (Poli Iaşi), Fl. Dan (Unirea Alba Iulia), Djokici (Astra Ploieşti), L. Ganea (Astra Ploieşti), N. Jovanovici (FC Vaslui), Kapetanos (Steaua), R. Miclea (Poli Iaşi), G. Paraschiv (Oţelul Galaţi), Răduţ (Curtea de Argeş), Traore (CFR Cluj), Wesley (FC Vaslui)

Next Page »