Evenimentul Zilei: Rezultate Liga Campionilor

Evz v-a prezentat desfăşurarea primelor patru partide din faza optimilor de finală ale Ligii Campionilor. Citiţi, mai jos, “radiografia” partidelor: Olympique Lyon - FC Barcelona, Arsenal Londra - AS Roma, Inter Milano - Manchester United şi Atletico Madrid - FC Porto.

OL. LYON – FC BARCELONA 1-1
Au marcat: Juninho ‘7 / Henry ‘67

Olympique Lyon: Loris - Cris, Boumsong, Mensah, Grosso - Ederson (Delgado ‘65), Juninho (Kallstrom ‘79), Makoun, Keita (Pjanic ‘89), Toulalan - Benzema. Antrenor - Claude Puel

FC Barcelona: Valdes - Daniel Alves, Pique, Puyol, Marquez - Xavi, Toure, Busquets (Keita ‘77) - Eto’o, Messi, Henry . Antrenor - Josep Guardiola

Arbitru: Wolfgang Stark (Germania)

Stadion: Stade de Gerland

COMETARIU LIVE:

min. 90		-	Lyon şi Barcelona încheie la egalitate, scor 1-1, manşa tur a partidei din optimile de finală. Golul francezului Henry îi plasează pe catalani în poziţia de favoriţi la calificarea în faza următoare.
min. 81		-	Acelaşi Henry trece aproape de al doilea gol al oaspeţilor, însă şutul său din afara careului de 16 metri trece alături de poarta francezilor.
min. 67		-	1-1! Goool Barcelona! Henry înscrie din apropierea porţii lui Loris, în urma unui corner executat de argentinianul Lionel Messi.
min. 63		-	Partidă spectaculoasă la Lyon. Atât oaspeţii cât şi gazdele mizează pe cartea atacului, însă golul doi întârzie să apară.
min. 55		-	Francezii nu mai atacă în forţă, însă Barcelona nu reuşeşte să pună presiune pe defensiva gazdelor.
min. 46		-	Start al reprizei secunde de la Lyon.
min. 45		-	Pauză pe Stade Gerland. Lyon conduce FC Barcelona cu 1-0, după golul brazilianului Juninho din lovitură liberă.
min. 40		-	Vedeta gazelor, Karim Benzema, a lovit bara porţii lui Valdes, iar catalanii par să nu aibă forţa de a riposta periculos.
min. 28		-	După un start mai slab, FC Barcelona a început să îşi creeze ocazii la poarta lui Loris, însă şuturile lui Messi şi Daniel Alves nu au modificat scorul de pe tabela de marcaj.
min. 20		-	Francezii domină jocul, Makoun şi Juninho trimiţând mai multe şuturi periculoase spre poarta lui Valdes, însă portarul catalan a reuşit să evite un nou gol al lyonezilor.
min. 7		-	1-0! Goool Olympique Lyon! Se deschide scorul şi pe Stade Gerland. Brazilianul Juninho îşi aduce echipa în avantaj, după ce a executat perfect o lovitură liberă.
min. 1		-	A început partida de la Lyon.

ARSENAL LONDRA - AS ROMA 1-0
A marcat: Van Persie (pen) ‘37

Arsenal Londra: Almunia - Sagna, Tore, Gallas, Clichy - Nasri, Diaby, Denilson, Ebue (Ramsey ‘82) - Van Persie, Bendtner. Antrenor - Arsene Wenger

AS Roma: Doni - Mexes, Loria (Diamoutene ‘71), Motta, Riise - Brighi (Pizzaro ‘57), De Rossi, Taddei - Perotta, Totti, Baptista (Vucinici ‘81). Antrenor - Luciano Spaletti

Arbitru: Claus Bo Larsen (Danemarca)

Stadion: Emirates

COMENTARIU LIVE:

min. 90		-	Arsenal câştigă, la limită, 1-0, primul meci al duelului cu AS Roma, după o partidă spectaculoasă pe care au controlat-o în cea mai mare parte timpului.
min. 85		-	Aslat la poarta lui Doni: Nasri, Ramsey şi Song au fost foarte aproape de majorarea avantajului gazdelor, însă apărătorii italieni şi imprecizia şuturilor nu au modificat scorul.
min. 75		-	De Rossi şi Riise irosesc cele mai mari şanse de gol ale oaspeţilor din a doua parte a jocului cu Arsenal.
min. 62		-	Presiunea gazdelor a scăzut, după ce antrenorul oaspeţilor, Luciano Spaletti, l-a înlocuit pe Brighi cu Pizzaro.
min. 53		-	Bendtner, Nasri şi van Persie au trimis fiecare câte un şut puţin alături de poarta lui Doni.
min. 46		-	A început partea a doua a meciului de pe Emirates Stadium.
min. 45		-	Arsenal conduce, după primele 45 de minute, echipa italiană AS Roma. Olandezul van Persie a marcat singurul gol al meciului din lovitură de pedeapsă.
min. 37		-	1-0! Goool Arsenal! “Tunarii” deschid scorul prin olandezul van Persie, care a transformat o lovitură de pedeapsă acordată de arbitrul Larsen pentru un fault al lui Mexes asupra aceluiaşi van Persie.
min. 30		-	AS Roma a reuşit să tempereze avântul ofensiv al gazdelor, însă ocaziile de poartă lipsesc.
min. 25		-	Partidă echilibrată pe Emirates Stadium. Arsenal este la conducerea jocului, însă AS Roma şi-a creat două bune ocazii de gol, prin Motta şi Loria.
min. 15		-	Arsenal nu reuşeşte să se apropie periculos de poarta lui Doni. Singura şansă de gol a “tunarilor” i-a aparţinut lui Nasri, însă şutul francezului a ocolit poarta italienilor.
min. 1		-	Start al meciului de pe Emirates Stadium. Golgeterii celor două echipe în Liga Campionilor, Adebayor, respectiv Vucinici, lipsesc din formaţiile lor.

INTER MILANO - MANCHESTER UNITED 0-0

Internazionale Milano: Julio Cesar - Santon, Chivu, Rivas (Cordoba ‘46), Maicon - Zanetti, Muntari (Cruz ‘76), Cambiasso - Stankovici,  Adriano (Balotelli ‘76), Ibrahimovici. Antrenor - Jose Mourinho

Manchester United: Van der Sar - Evra, Ferdinand, Evans, O’Shea - Park (Rooney ‘84), Giggs, Carrick, Fletcher - C. Ronaldo, Berbatov. Antrenor - Sir Alex Ferguson

Arbitru: Luis Medina Cantalejo (Spania)

Stadion: Giuseppe Meazza

COMENTARIU LIVE:

min. 90		-	Final al partidei dintre Inter şi Manchester United. În urma remizei anoste, fără goluri, din această seară, Manchester devine echipa cu cele mai multe partide consecutive fără înfrângere în Liga Campionilor.
min. 83		-	Sârbul Stankovici ratează cea mai mare ocazie a gazdelor din această seară, şutul său fiind reţinut cu noroc de portarul olandez al lui Manchester United.
min. 74		-	Giggs driblează doi apărători ai Interului, însă şutul spre poartă este blocat în ultima clipă de Cordoba.
min. 64		-	Partidei de pe Giuseppe Meazza îi lipseşte spectaculozitatea. Ocaziile de poartă lipsesc, iar intervenţiile neregulamentare sunt tot mai dese.
min. 58		-	Manchester United nu se mai apropie de poarta italienilor, care au mărit ritmul şi presiunea asupra echipei antrenate de Sir Alex Ferguson.
min. 46		-	Inter începe în forţă repriza a doua a partidei cu Manchester United şi Adriano trimite, în două rânduri, puţin pe lângă poarta lui van der Sar.
min. 45		-	Duelul dintre campioana Italiei şi cea a Angliei îşi încheie primul episod din această seară la egalitate şi fără gol.
min. 42		-	Odată cu trecerea timpului şi apropierea pauzei, echipa lui Jose Mourinho a echilibrat jocul, însă Inter nu a ameninţat mai deloc poarta lui van der Sar.
min. 25		-	Cel mai activ jucător de pe teren, portughezul Cristiano Ronaldo, a trecut de două ori pe lângă deschiderea scorului, însă bara laterală şi portarul italienilor s-au opus.
min. 18		-	Giggs rămâne, în urma unor greşeli ale apărătorilor lui Inter, singur cu portarul Julio Cesar, însă mijlocaşul galez iroseşte şansa de a deschide scorul.
min. 10		-	Manchester United domină la Milano. Cristiano Ronaldo şi Giggs fiind la originea ocaziilor periculoase de gol la poarta italienilor.
min. 1		-	A început partida de pe Giuseppe Meazza. Englezii sunt imediat periculoşi, însă şutul lui Ronaldo este reţinut de portarul celor de la Inter, Julio Cesar.

ATLETICO MADRID - FC PORTO 2-2
Au marcat: Maxi Rodriguez ‘3, Forlan ‘45+2 / Lisandro ‘22, ‘72

Atletico Madrid: Leo Franco - Seitaridis, Antonio Lopez, Ibanez, Ujfalusi - Simao, Raul Garcia (Maniche ‘67), Assuncao, Maxi Rodriguez (Miguel ‘80) - Forlan, Sergio Aguero (Sinama Pongolle ‘56). Antrenor: Abel Resino

FC Porto: Helton - Bruno Alves, Săpunaru (Pedro Emanuel ‘79), Ronaldo, Cissokho - Lucho, Fernando, Raul Meireles (Tomas Costa ‘90) - Rodriguez, Hulk, Lisandro (Sektioui ‘90). Antrenor: Jesualdo Fereira

Arbitru: Howard Webb (Anglia)

Stadion: Vicente Calderon

COMENTARIU LIVE:

min. 90		-	După ce s-a văzut egalată în două rânduri de atacantul Lisandro Lopez, Atletico Madrid este obligată să înscrie la Porto, însă lusitanii au arătat, în această seară, că formează o echipă puternică.
min. 86		-	Simao şi Sinama Pongolle nu reuşesc, din poziţii foarte bune, să înscrie în poarta oaspeţilor. Maniche îşi încearcă şi el norocul, însă şutul său trece pe lângă parta lui Helton.
min. 77		-	Forlan trage puternic spre poarta lusitanilor, însă portarul Helton respinge în corner.
min. 72		-	2-2! Goool Porto! Lisandro egalează încă o dată pentru portughezi.
min. 54		-	Raul Garcia şi Forlan, pentru gazde, şi Lisandro, pentru FC Porto, au fost aproape de gol, însă şuturile lor nu au nimerit spaţiul porţii.
min. 46		-	S-a reluat jocul şi la Madrid.
min. 45+2		-	2-1! Goool Atletico! Uruguayanul Forlan îşi aduce, oarecum contrar cursului jocului, echipa în avantaj, după o acţiune individuală de toată frumuseţea. Astfel, la pauză, pe Vicente Calderon: Atletico - FC Porto 2-1.
min. 41		-	Hulk şi Raul Meireles au fost aproape de un nou gol pentru oaspeţi, însă Leo Franco a reţinut de fiecare dată cu siguranţă.
min. 30		-	Golul egalizator le-a dat aripi lusitanilor, care, prin acelaşi Lisandro, au fost foarte aproapre de golul doi.
min. 22		-	1-1! Goool Porto! Golgeterul portughezilor în Liga Campionilor, Lisandro, egalează pe Vicente Calderon. Lisandro a fructificat din apropierea porţii madrilene o pasă excelentă a lui Raul Meireles.
min. 3		-	1-0! Goool Atletico! Argentinianul Maxi Rodriguez deschide scorul pentru gazde, după o combinaţie spectaculoasă la care au mai participat Sergio Aguerro şi Cissokho.
min. 1		-	Start al meciului de pe stadionul Vicente Calderon.

INFO

Olympique Lyon - FC Barcelona

Este a şasea prezenţă consecutivă în optimile de finală ale Ligii Campionilor pentru Olympique Lyon şi a cincia pentru catalani. Dacă pentru francezi cea mai mare performanţă în Liga Campionilor o reprezintă cele două sferturi de finală consecutive (2005 şi 2006), FC Barcelona se poate lăuda cu triumful din 2006, când a câştigat trofeul.

Olympique Lyon nu a câştigat niciodată în faţa echipei din Spania în Liga Campionilor. Sezonul trecut, cele două echipe s-au întâlnit în faza grupelor, catalanii câştigând clar pe teren propriu (3-0) şi remizând în deplasare, pe Stade de Gerland, scor 2-2. Mai mult, în sezonul 2001-02, Lyon, aflată la a doua participare în Liga Campionilor, a pierdut ambele partide din grupă împotriva catalanilor (0-2 şi 2-3).

Benzema vs. Messi

Vedetele celor două echipe Karim Benzema şi Lionel Messi au reuşit să înscrie de câte cinci ori în partidele din faza grupelor şi împart poziţia de golgeter al competiţiei din acest an cu alţi doi atacanţi de clasă: Dimitar Berbatov (Manchester United) şi Miroslav Klose (Bayern Munchen).

Dacă Messi are o medie de un gol la aproape o oră de joc, argentinianul fiind folosit de antrenorul Jopsep Guardiola doar 297 de minute în primele şase jocuri ale sezonului european, francezul Benzema are o medie mai slabă (un gol la peste 100 de minute), el fiind pe teren în toate partidele disputate de Lyon.

CITIŢI ŞI: Liga Campionilor se scutură de zăpadă | VIDEO

STATISTICI

• Lyon a câştigat doar de două ori în ultimele nouă jocuri de Liga Campionilor jucate pe teren propri, însă este neînvinsă în ultimele patru partide jucate împotriva echipelor din Spania.
• FC Barcelona a câştigat toate cele trei partide jucate în deplasare în acest sezon al Ligii Campionilor, marcând, în ultimele două (FC Basel şi Sporting Lisabona), de câte cinci ori.
• Catalanii au câştigat trei din ultimele cinci deplasări în Franţa şi au pierdut o singură dată pe teren francez în Liga Campionilor.

Arsenal Londra - As Roma

Este a treia prezenţă consecutivă în faza eliminatorie a Ligii Campionilor pentru AS Roma, care a reuşit, în precedentele două ocazii, să depăşească “optimile”, însă s-a oprit de fiecare dată în sferturi, în faţa unei alte echipe din Anglia - Manchester United.

De cealaltă parte, Arsenal va juca, în această seară, pentru a şasea oară la rând în optimile de finală ale Ligii Campionilor. “Tunarii” au reuşit să treacă de trei ori mai departe, iar în sezonul 2005-06 s-au oprit în finală, unde au fost învinşi de FC Barcelona.

Arsenal şi AS Roma s-au mai întâlnit o singură dată în Liga Campionilor - în sezonul 2002-03, în a doua fază a grupelor. Londonezii au câştigat la Roma, scor 3-1, şi au remizat pe teren propriu (1-1), rezultat care i-a costat calificarea în sferturile de finală.

STATISTICI

• Arsenal Londra nu a mai pierdut pe teren propriu în competiţiile europene de 25 de meciuri, toate disputate în Liga Campionilor sau în tururile preliminare ale competiţiei.
• “Tunarii” au primit diar două goluri în ultimele zece jocuri de pe teren propriu. Arsenal a pierdut doar de trei ori în ultimele 14 confruntări cu echipele din Italia.
• Roma a câştigat patru din ultimele şase deplasări în Liga Campionilor, însă înfrângerile au venit împotriva a două echipe englezeşti, 0-1 cu Chelsea şi Manchester United.

Inter Milano - Manchester United

Deţinătoarea trofeului, Manchester United, joacă, în această seară, pentru a 12-a oară în faza eliminatorie a Ligii Campionilor, în timp ce echipa italiană bifează a şaptea prezenţă în “primăvara” europeană. Dacă “diavolii roşii” au reuşit să câştige de două ori competiţia în ultimii zece ani, Inter se poate lăuda doar cu o semifinală, pierdută, în 2003, în faţa rivalilor locali de la AC Milan.

Cele două echipe au jucat o singură dată împreună în Liga Campionilor - în urmă cu zece ani, în sferturile de finală. Internazionale Milano, atunci antrenată de Mircea Lucescu, a fost eliminată din competiţie de Manchester United, după 1-1 în Italia şi 0-2 pe Old Trafford.

CITŢI ŞI: Inter - Manchester, războiul antrenorilor

STATISTICI

• Inter a marcat doar două goluri în ultimele patru jocuri de Liga Campionilor de pe teren propriu, câştigând un singur meci, 1-0 cu Anorthosis Famagusta.
• Inter nu a câştigat niciodată pe teren propriu în cele patru întâlniri din Liga Campionilor cu echipe din Anglia, pierzându-le pe ultimele două, 0-1 cu Liverpool şi 1-5 cu Arsenal.
• Dacă nu pierde la Milano, Manchester United va stabili un nou record de meciuri fără înfrângere în Liga Campionilor - 20 de partide, şi ar egala recordul de invincibilitate în toate competiţiile europene.
• United, care vor juca, în această seară, partida cu numărul 200 în Liga Campionilor, nu au mai pierdut în deplasare de nouă partide şi au primit un singur gol în ultimele cinci.

Atletico Madrid - FC Porto

Câştigătoarea ultimelor trei ediţii ale campionatului portughez şi echipa victorioasă în Liga Campionilor, în urmă cu cinci sezoane, FC Porto este o obişnuită a fazelor superioare în cea mai importantă competiţie europeană intercluburi. Este a treia calificare a echipei lusitane în optimile de filnală ale Ligii Campionilor sub comanda lui Jesualdo Fereira, însă Porto nu a depăşit niciodată această fază de la succesul din 2004.

Pentru Atletico Madrid este a doua prezenţă din istorie în Liga Campionilor, după experienţa din sezonul 1996-97, când a pierdut în sferturile de finală în faţa echipei olandeze Ajax Amsterdam.

Cele două echipe s-au mai întâlnit o singură dată într-o competiţie europeană, în primul tur al Cupei UEFA din sezonul 1963-64, spaniolii trecând mai departe atunci, după 2-1 pe teren propriu şi 0-0 la Porto.

STATISTICI

• Atletico este neînvinsă pe teren propriu de 13 meciuri în competiţiile europene, câştigând 10 dintre acestea. De asemenea, Atletico a câştigat ultimele trei jocuri de pe teren propriu în compania echipelor portugheze.
• Madrilenii nu au pierdut niciun joc în faza grupelor şi au pierdut doar de două ori în ultimele 18 partide disputate în Europa.
• FC Porto, care a câştigat ultimele trei partide din Liga Campionilor, a pierdut nouă din ultimele 13 întălniri cu echipe din Spania şi a triumfat doar în două rânduri. “Dragonii” au triumfat în cinci din ultimele zece deplasări din Liga Campionilor.

Evenimentul Zilei: „Holocaustul românilor”, cerut la Roma

O svastică lângă care stătea scris „Holocaustul românilor”a fost descoperită ieri pe un zid din apropierea Parcului Caffarella.

Un mesaj care cerea „Holocaustul românilor” a apărut ieridimineaţă, alături de o svastică, pe un zid din Roma, în apropiere de Parcul Caffarella, unde pe 14 februarie a avut loc un viol pentru care sunt suspectaţi doi cetăţeni români.

Inscripţia a apărut în aceeaşi zi în care ministrul italian de externe, Franco Frattini, a anunţat că nu va tolera actele de represalii împotriva cetăţenilor români. Mesajul, acoperit de poliţie după sesizările localnicilor, a oferit un nou semn al tensiunilor dintre italieni şi comunitatea românească, după o serie de violuri comise de români şi mediatizate de presa din Peninsulă.

Ieri, statisticile oferite de Ministerul de Interne din Italia, şi citate de agenţia Ansa, au arătat că românii sunt responsabili pentru 7,8% din violurile comise în Italia, marea majoritate a agresorilor fiind italieni, şi pentru 24% dintre cele comise la Roma. În acelaşi timp, un alt incident a venit să completeze tabloul infrac ţi unilor. Un român, căutat pentru in fracţiuni comise în Elveţia, a fost arestat la Milano de poliţiştii italieni care au descoperit că acesta ar avea în proprietate 660 de maşini, potrivit Mediafax.

Cooperare cu rezerve

Intervenţia lui Franco Frattini în apărarea comunităţii româneşti a avut loc după ce, luni seară, Cristian Diaconescu a subliniat, într-o conferinţă comună, că este profund preocupat de siguranţa cetăţenilor români din Italia. Ministrul român de externe a mai declarat că România nu va limita dreptul la liberă circulaţie a cetăţenilor români şi a precizat că repatrierea infractorilor condamnaţi definitiv va fi făcută pe baza unei analize de la caz la caz.

Diaconescu i-a răspuns astfel lui Frattini, care a cerut României să comunice poliţiei italiene identitatea persoanelor care au comis delicte, în momentul în care acestea intră în Italia. Oficialul italian a solicitat totodată suplimentarea numărului de poliţişti români din Italia, precum şi simplificarea acordului care permite repatrierea infractorilor condamnaţi în Peninsulă.

Evenimentul Zilei: BACĂU: Nepotism la Poştă

Cei doi copii ai Olguţei Cocrea, consilierul directorului general al companiei Poşta Română, ocupă funcţii de conducere la diverse oficii poştale din judeţ.

Mai multe rude ale fostei deputate PRM Olguţa Cocrea, în prezent consilier al directorului general al Companiei Naţionale Poşta Română, ocupă diferite funcţii de conducere la diverse oficii poştale din judeţul Bacău.

Fiica sa, Alina Cocrea, este de aproape un an inspector de exploatare şi responsabil de grupă operativă în cadrul Direc ţiei Regionale de Poştă Bacău. Alina Cocrea ocupă postul respectiv printr-o de ro gare de la Bucureşti, deoarece abia anul acesta îşi va finaliza studiile universitare.

În octombrie 2008, fiul consilierei, George Claudiu Cocrea, a fost numit şef al Centrului de Tranzit Regional Bacău de însuşi directorul general al Poştei Române. „Postul s-a vacantat şi pe acea funcţie a venit fiul doamnei Cocrea. Numirea a fost făcută de către Dan Mihai Toader, la acea vreme director general al Companiei Naţionale. Nu ştiu care a fost criteriul de ocupare a postului. Habar nu am dacă a dat examen sau nu”, susţine Simona Miron, directoare a Direcţiei Regionale de Poştă Bacău.

Decizii luate la Bucureşti

Tot într-o funcţie de conducere a fost numită şi Andreea Chiriac, viitoarea noră a Olguţei Cocrea, ea ocupând postul de inspector de exploatare în cadrul Inspectoratului de Control Regional Bacău. „Şi acest post a fost ocupat tot prin numire de la Bucureşti. Nici ea nu este salariatul direcţiei noastre, ci al companiei mari. Cei de la Bucureşti şi-au recrutat personalul în funcţie de criteriile lor. Nici în acest caz nu ştiu dacă pentru ocuparea funcţiei a dat examen sau nu”, afirmă directoarea regională, Simona Miron.

De altfel, se pare că ar mai exista şi alte rude ale consilierei Olguţa Cocrea angajate în cadrul Direcţiei Regionale de Poştă Bacău. „Nu ştiu exact câţi sunt, dar cu siguranţă mai sunt câţiva nepoţi şi verişori ai doamnei Cocrea care lucrează pe la noi, mai ales la «Tranzit». Dacă ai pe cineva în funcţie, e uşor să pătrunzi în acest sistem, la noi se scot mereu posturi la concurs. Dacă ai făcut Liceul de Telecomunicaţii şi mai ai pe cineva în funcţie de conducere prin poştă, atunci ajungi rapid în vârf”, consideră Simona Miron.

„Sunt copiii mei, normal că lucrează la poştă”

În replică, Olguţa Cocrea recunoaşte că mai mulţi membri ai familiei sale ocupă funcţii-cheie în cadrul direcţiei regionale, dar nu consideră că la mijloc ar fi vorba de nepotism. „Suntem o ţară democrată. Fiecare are dreptul să lucreze acolo unde vrea şi unde îi place. Dacă sunt copiii mei, normal că lucrează la poştă. Doar eu i-am crescut şi i-am format. De la mine au învăţat meseria asta. Au ocupat posturi vacante, pe care se putea înscrie oricine din ţara asta”, conchide Olguţa Cocrea.

PROFIT

Afaceri cu oficiile poştale din judeţ

Pe de altă parte, soţii Gheorghe şi Olguţa Cocrea sunt asociaţi ai firmei Claudiu&Jimmy Entreprises, cu sediul în comuna Răcăciuni. Societatea respectivă are ca obiect de activitate fabricarea şi distribuirea de hârtie igienică la mai toate oficiile poştale din ţară, mai ales la cele din mediul rural. „Contractul a fost încheiat la nivelul companiei. Ştiu că distribuţia se face în toată ţara, dar cele mai mari vânzări sunt în Bacău, Iaşi, Prahova şi Galaţi”, spune directoarea Simona Miron.

Evenimentul Zilei: PSD şi PDL renunţă la legea prefecţilor politici

Coaliţia de guvernământ s-a răzgândit după ce a fost criticată de Comisia Europeană.

Comisia Europeană i-a semnalat cabinetului Boc să lase Legea prefecţilor aşa cum este. Şi anume, reprezentanţii guvernului în judeţe să rămână înalţi funcţionari publici şi, în niciun caz, să se revină la vechiul statut în care puteau fi membri de partid.

După ce, în urmă cu câteva săptămâni, PDL şi PSD au decis să schimbe Legea prefecţilor, în numele coaliţiei de guvernământ, doi deputaţi, Mircea Duşa (PSD) şi Petru Călian (PDL), au depus săptămâna trecută o iniţiativă legislativă în acest sens. Aceasta prevede ca prefecţii şi subprefecţii să redevină funcţii politice, astfel încât cei care le ocupă să poată fi şi membri de partid. Propunerea tocmai fusese înregistrată la parlament şi urma să intre în discuţia Senatului. Din cauza opoziţiei Comisiei Europene, liderii PSD şi PDL au decis să o stopeze.

Hrebenciuc: „Ar da rău la Comisia Europeană”

Decizia de a renunţa la schimbarea legii a fost luată luni dimineaţă, la şedinţa coaliţiei. Mesajul a fost transmis ulterior de Mircea Geoană şi Viorel Hrebenciuc senatorilor, respectiv deputaţilor PSD. „Renunţăm la schimbarea Legii prefecţilor. Ar da rău la Comisia Europeană”, a explicat, succint, Viorel Hrebenciuc luni după-amiază la şedinţa deputaţilor social-democraţi. Un alt argument adus de acesta pentru inoportunitatea politizării făţişe a prefecţilor a fost acela că ar conduce la rivalităţi în partid. Unii prefecţi, prin puterea dată de funcţie, ar revendica şi conducerea filialei judeţene a partidului şi atunci ar intra în competiţie cu actualii şefi de organizaţii, care, de regulă, sunt şi preşedinţi ai consiliului judeţean. Acelaşi mesaj, că legea nu se mai modifică, a fost transmis de Mircea Geoană şi senatorilor PSD. Scurt şi fără explicaţii.

Pentru a nu se face de râs prin retragerea iniţiativei legislative, aceasta îşi va urma cursul în mecanismul parlamentar, dar atunci când va fi dezbătută va fi amendată, scoţându-se tocmai prevederile referitoare la prefecţi şi subprefecţi.

„Nu retragem iniţiativa, dar eliminăm din ea prevederile referitoare la politizarea prefecţilor şi subprefecţilor”, ne-a declarat deputatul Mircea Duşa, unul dintre iniţiatori. Din iniţiativa legislativă nu vor dispărea însă prevederile referitoare la politizarea serviciilor deconcentrate. Directorii acestora vor putea fi membri de partid.

SUBORDONARE POLITICĂ

Înalţi funcţionari publici, dar numiţi de baronii locali

Faptul că prefecţii rămân înalţi funcţionari publici nu garantează nici pe departe că vor fi apolitici. Conform deciziei coaliţiei de guvernământ, PSD şi PDL şi-au împărţit în mod egal cele 42 de funcţii de prefecţi şi cele 84 de subprefecţi. Deja în mai multe judeţe s-a trecut la schimbarea liberalilor cu oamenii noii puteri. Mai mult, regula stabilită în coaliţie a fost aceea a administraţiei monocolore. Mai precis, PSD şi PDL îşi vor numi fiecare prefecţii în judeţele unde deţin şi funcţiile de preşedinţi de consilii judeţene, care, de regulă, sunt şi şefii filialelor celor două partide. Astfel, deşi au statut de înalţi funcţionari publici, reprezentanţii guvernului în teritoriu nu sunt propuşi de premierul Emil Boc, ci de baronii locali. Aceştia selectează pentru funcţia de prefect persoane din anturajul lor care, chiar dacă renunţă formal la apartenenţa politică, nu renunţă şi la subordonarea faţă de şeful de partid.

Evenimentul Zilei: Peste 11.000 de joburi în sistemul bugetar

Cele mai importante ministere angajatoare sunt Internele, Sănătatea şi Justiţia.

Sistemul bugetar este cel mai mare angajator din această perioadă. Statul scoate pe piaţă peste 11.000 de locuri de muncă, mai mult de jumătate dintre acestea fiind în structurile poliţiei, conform revistei „Capital”. Toate acestea au fost obţinute de diferite ministere prin derogări de la ordonanţa de urgenţă prin care guvernul Boc a decis, chiar la început de mandat, blocarea posturilor vacante din sistemul bugetar.

Se caută poliţişti

Ministerul Administraţiei şi Internelor (MAI) va beneficia de cea mai mare creştere de personal - instituţia a primit bani de la buget pentru a plăti salariile a încă 6.200 de poliţişti. Potrivit secretarului de stat în Ministerul Finanţelor, Gheorghe Gheorghina, MAI va primi 180 de milioane de lei în plus pentru salarii. Ministrul sănătăţii, Ion Balzac, se pregăteşte şi el de angajări. În sistem vor intra 1.500 de medici specialişti, tot atâţia rezidenţi şi 130 de medici primari, asistente, îngrijitoare şi infirmiere.

Conducerea ministerului spune că, de fapt, numărul de posturi vacante din sistem ajunge la 24.000, multe spitale din ţară lucrând fără medici specialişti. Un alt domeniu care-şi întăreşte forţele anul acesta este justiţia. Cătălin Predoiu a obţinut derogare pentru câteva sute de posturi pentru judecători, cât şi pentru angajaţi în Administraţia Naţională a Penitenciarelor, personal auxiliar de specialitate şi 11 posturi pentru experţi care vor lucra în minister pe proiecte finanţate din împrumuturi externe.

De lucrători au nevoie şi ministerele proaspăt înfiinţate - Ministerul Turismului şi cel al Tineretului şi Sportului. Aici vor putea fi angajate aproape 600 de persoane, exclusiv demnitarii şi posturile aferente pentru cabinetele miniştrilor. Bugetul e pregătit să plătească salarii şi pentru câteva noi posturi de la Curtea de Conturi, precum şi la Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură.

Evenimentul Zilei: Armata rusă nu mai e cu Putin

Planurile de reformare a forţelor militare au stârnit nemulţumirea ofiţerilor superiori, care contestă autoritatea premierului.

Premierul rus, Vladimir Putin, se confruntă în premieră cu opoziţia manifestată de ofiţeri de rang înalt din armată, din cauza condiţiilor improprii în care aceştia îşi desfăşoară activitatea şi a planurilor de reducere semnificativă a personalului militar.

Potrivit cotidianului britanic „The Daily Telegraph”, un număr tot mai mare de ofiţeri din eşalonul superior al armatei ruse iau deja legătura cu partidele de opoziţie pentru prima dată din anul 2000, când a debutat primul mandat prezidenţial al lui Putin. Perspectiva pierderii sprijinului necondiţionat al forţelor armate ruse, care numără 1,2 milioane de angajaţi, a provocat panică în rândul consilierilor premierului, într-un moment în care poziţia sa pare deja destul de vulnerabilă. Aceştia se tem că astfel de dezvăluiri despre proteste în rândul unei instituţii cu un rol major în societatea rusă ar putea încuraja starea de nemulţumire generală resimţită la nivelul populaţiei în contextul crizei economice.

200.000 de ofiţeri mai puţin

Opoziţia manifestată la nivelul armatei ar putea avea efecte mult mai puternice pe fondul luptei pentru putere de la Kremlin şi al disensiunilor tot mai evidente dintre Putin şi preşedintele Dmitri Medvedev. Nemulţumirea în rândul forţelor armate, deja la un nivel ridicat din cauza condiţiilor precare de lucru, s-a intensificat după anunţul guvernului de la Moscova privind intenţia de a disponibiliza 200.000 de ofiţeri, dintre care peste 200 de generali şi 15.000 de colonei. În mod cu totul ne şteptat pentru premierul rus, cei care contestă acum autoritatea sa sunt sprijiniţi de diferite facţiuni de la Kremlin controlate de foşti ofiţeri care au activat în armată şi în serviciile secrete. Conştient de posibilele efecte ale rebeliunii din armată, Putin încearcă să paseze responsabilitatea pentru reformele din armată ministrului apărării, Anatoli Serdiukov, deşi strategia sa nu pare să funcţioneze.

„Zilele în care Putin putea scăpa pentru orice mergea prost sunt pe sfârşite”, a declarat un colonel din armata rusă sub protecţia anonimatului. „Oamenii sunt furioşi pe Serdiukov, dar şi pe Putin”, a adăugat acesta.

Timp de nouă ani, Putin s-a bucurat de sprijinul loial al armatei ruse după ce a majorat gradual de patru ori bugetul alocat apărării, ajuns în 2009 la cifra de 25 de miliarde de euro.

Tensiuni în creştere

Opozanţii lui Putin par să nu se regăsească doar la nivelul armatei. Preşedintele Dmitri Medvedev, cândva un protejat al actualului premier, a apreciat săptămâna trecută drept „inacceptabilă” lentoarea cu care executivul de la Moscova aplică măsurile anticriză.

În acest context, purtătorul de cuvânt al şefului statului a anunţat ieri că minimum 100 dintre cei 1.500 de angajaţi ai administraţiei prezidenţiale vor fi disponibilizaţi, iar cheltuielile Kremlinului se vor reduce până în 2011 din cauza crizei financiare.

Evenimentul Zilei: Boc şi-a angajat nepoata consilier la Palatul Victoria

Mihaela Eugenia Boc, nepoata actualului premier, a fost cooptată în echipa de consilieri personali ai şefului guvernului.

Adusă de la Cluj, unde a lucrat în cadrul primăriei la Serviciul de Protocol, ea a fost angajată acum în Cancelaria Primului-Ministru, condusă tot de un clujean, Cătălin Baba.

Mihaela Boc este fata vărului primar al premierului, Todorel Boc, preotul paroh din satul Răchiţele. Ea este membru PDL ca şi tatăl său, de altfel, care-i reprezintă pe democrat-liberali în consiliul local al comunei Margău, de care aparţine satul în care s-a născut primul-ministru. Toate acestea au fost confirmate chiar de mama actualului şef al guvernului, Ana Boc.

Explicaţiile executivului

Deşi este angajată ca şi consilier personal la Cancelaria Primului- Ministru, aşa cum reiese chiar din declaraţia de avere completată de Mihaela Boc, decizia nu a fost publicată în Monitorul Oficial, cum s-a întâmplat în alte cazuri.

Un exemplu ar fi Cătălin Vătafu, numit într-o funcţie similară, pe 6 ianuarie, şi cu decizia publicată în MO pe 7 ianuarie. Guvernul are însă o explicaţie. Mihaela Boc e angajată la cabinetul secretarului de stat Ştefania Ferencz, din Cancelaria premierului, drept urmare decizia de numire nu trebuia să apară în Monitorul Oficial.

„Mihaela Boc este angajată la cabinetul secretarului de stat Ştefania Ferencz, din Cancelaria Primului-Ministru. Mihaela Boc nu este consilier personal al primului-ministru, aşa cum greşit a apărut în mass-media, orice numire a consilierilor personali, respectiv a consilierilor de stat ai primului-ministru fiind publicată în Monitorul Oficial.

Mihaela Boc este rudă de gradul V, în linie colaterală, a şefului executivului”, se precizează într-un comunicat al guvernului.

SCHIMBARE

Cumnatul lui Geoană, şef peste EximBank

În fruntea EximBank a fost uns, la începutul acestei săptămâni, cumnatul lui Mircea Geoană, astfel că preşedinta Carmen Radu a fost înlocuită cu Ionuţ Costea. Schimbarea vine ca o „completare” după ce AVAS i-a schimbat pe toţi cei şase membri ai Consiliului de Administraţie EximBank. Ionuţ Costea a fost preşedintele Emporiki Bank România până în toamna anului trecut, anterior acesta ocupând postul de preşedinte al Băncii pentru Locuinţe Raiffeisen. Mihai Ionescu, preşedintele ANEIR, consideră că această schimbare la EximBank nu va afecta sub nicio formă protocoalele de colaborare cu exportatorii. Totodată, acesta a cerut AVAS o perioadă de tranziţie de 20 de zile pentru ca noua conducere să prindă „firul afacerilor” pentru a nu putea fi întârziate proiectele în derulare.

Evenimentul Zilei: Interlopi periculoși, liberi să facă legea în Capitală

Lăsat în libertate de magistrați după ce a rănit doi polițiști, Eugen Preda a provocat un nou scandal, „asezonat” cu bâte și cuțite, în Plaza România.

La mai bine de un an după ce magistrații bucureșteni au decis că nu reprezintă un pericol social - deși a rănit doi polițiști, în timpul unui conflict pe care l-a provocat în fața clubului Maxx din Regie -, interlopul Eugen Preda și trei dintre „locotenenții” săi au fost reținuți din nou de oamenii legii.

Motivul: un nou scandal, „asezonat” cu panică, pumni, cuțite și bâte, pe care l-au provocat, sâmbătă-seară, în complexul comercial Plaza România

. Reprezentanții companiei Anchor Mall, care dețin Plaza, spun că incidentul a fost rezolvat în mai puțin de cinci minute datorită „profesionalismului firmei de pază” (BGS - n.r.). „Mallul a fost evacuat, conform procedurilor în astfel de situații, iar oamenii trebuie să rețină că Plaza e un loc sigur, acesta fiind un incident izolat”, a declarat Marilena Brînzan, PR manager al firmei.

În spital, sub pază

La baza conflictului ar sta - potrivit unor surse din rândul anchetatorilor - monopolul pe care clanul Preda ar vrea să-l impună pe „piața” colectării unor taxe de protecție de la comercianții din sectorul 6 al Capitalei.

„Eugen Preda - care a primit «o corecție» zdravănă din partea BGS - a fost internat, inițial, în spital, sub pază. În această seară (duminică - n.r.), alături de cei trei membri ai grupării sale a fost prezentat magistraților Judecătoriei sec torului 6, cu propunerea de arestare preventivă, sub acuzațiile de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii publice. Sperăm ca, de astă-dată, judecătorii să ne împăr tășească opinia, aceea că cei patru reprezintă un pericol social”, au precizat sursele citate.

Mercedesul, parcat neregulamentar

Oamenii legii susțin că aveau informații că frații Preda vor provoca un scandal la mall, deranjați de faptul că paza complexului comercial a fost întărită prin preluarea acestei misiuni de către firma BGS.

„Au simțit de ceva timp că pierd controlul. Drept urmare, aseară (sâmbătă - n.r.), Eugen Preda a blocat intrarea în complex cu un Mercedes pe care l-a parcat neregulamentar, evident cu intenție. (…) Considerăm însă că și intervenția reprezentanților firmei de pază e discutabilă, mai ales că au folosit spray-uri lacrimogene în interiorul complexului, accentuând panica printre clienți”, au adăugat anchetatorii. De altfel, oficialii Poliției Capitalei au precizat că verifică dacă intervenția angajaților BGS a fost legală.

În replică, patronul BGS, Bogdan Oprea, susține că, sâmbătă seară, a fost chemat la Plaza de unul dintre angajații săi, pe motiv că Preda vrea să stea de vorbă doar cu el. „L-a amenințat cu moartea pe agentul de pază, drept pentru care, inițial, l-am sunat pe Preda și i-am cerut să se potolească. (…) În momentul în care am ajuns acolo, cei care-l însoțeau ne-au amenințat cu cuțitele și am fost nevoiți să ripostăm. Ne-a luat flama și ne-am luat la bătaie. Unul dintre agenți a fost rănit”, a conchis Oprea.

Acesta a precizat că BGS nu a evacuat Plaza, lăsând la latitudinea clienților să rămână sau să plece. Mai mult, Oprea a declarat, pentru EVZ, că a informat în nenumărate rânduri poliția despre taxele de protecție pe care le pretinde clanul Preda.

RECIDIVIȘTI

Greu de arestat

Deși au mai fost implicați în conflicte armate în Capitală, Eugen Preda și fratele său, Adrian, au fost lăsați în libertate de judecători. Astfel, în ianuarie 2008, Eugen Preda a scăpat fără nicio oră de arest, după ce s-a luat la bătaie cu angajații unei firme de pază, în fața clubului Maxx, și a tras cu un pistol cu bile în polițiștii care au intervenit. În iulie 2008, Adrian Preda s-a ales cu dosar penal pentru tentativă de omor și ultraj, în urma unui scandal pe care l-a provocat în Plaza. După 30 de zile de arest preventiv, judecătorii au decis că poate fi cercetat în libertate.

Evenimentul Zilei: Cum au învins românii hidra sovietică

Evz încheie astăzi seria de articole dedicate „rezistenţei” româneşti din lagărele sovietice, oferindu-vă tuşele decisive ale unei istorii prea puţin cunoscute. Era în iarna 1945-1946 când la Oranki a ajuns un personaj care ar trebui pomenit în toate cărţile de istorie, şi nu este. Ionică Ciutea, învăţător de prin părţile Vrancei. Invocând prevederile Convenţiei de la Haga (care stipula neobligativitatea muncii pentru ofiţeri), document semnat de URSS şi prea puţin cunoscut printre deţinuţi, Ciutea a refuzat munca forţată. A intrat în greva foamei.

A fost un David autoînfometat pentru a învinge un Goliat nesătul, care ar fi vrut şi trupurile şi sufletele celor pe care şi-i făcuse sclavi. Ciutea a riscat să moară chinuit, fiind convins că nemţii sau austriecii, sau italienii, sau japonezii vor ajunge cândva acasă şi vor spune adevărul despre URSS, statul care pretindea că respectă în cel mai înalt grad drepturile omului.

Acest moldovean, nebun cum doar eroii sunt, a sfidat tot ce ştiau prizonierii despre rezistenţă în cazuri extreme. Ciutea a făcut greva foamei zece zile, ba mai mult, şi-a aruncat şi hainele ostentativ, stând dezbrăcat, la minus zece grade.

Un semn de la Dumnezeu

Medicii ar spune că a avut un organism incredibil, Radu Mărculescu crede că a fost semnul divin prin care li s-a arătat calea de urmat. Ciutea a fost mutat din mijlocul ofiţerimii române, unde exemplul lui era periculos. Degeaba. Peste jumătate de an, un transport de nemţi sosit la Oranki le aducea un bileţel scris de Ionică. Era bine şi, mai ales, nu muncea!

Printre români, a urmat o ”epidemie” de greve ale foamei. Mărculescu a făcut parte dintr-un grup de aproximativ treizeci de oameni care au apelat la această formă extremă, câştigându-şi, prin suferinţă, dreptul care le era conferit juridic de un act internaţional. Prima tentativă, la Oranki, a fost eşuată.

Ştampilaţi iremediabil ca ”instigatori” au fost trimişi la Gaura Dracului, un lagăr de pedeapsă. Aici, într-un ”izolator”, îmbrăcaţi în zdrenţe, luptând cu ploşniţele şi păduchii, românii au intrat iar în greva foamei. Şi au învins! Victoria le-a fost recunoscut în noaptea de Crăciun, după zile ireale de luptă cu foamea şi tentaţia parşivă a renunţării.

Dau viaţa mea pentru o carte!

Au primit o hârtie oficială prin care erau ”decăzuţi din onoarea muncii în Uniunea Sovietică”. Un singur prizonier nu s-a împăcat cu victoria. Învăţătorul Mitică Bălan, căruia îi fusese confiscat un manual de franceză, din care citea zilnic. Se lupta cu limba lui Voltaire şi asta îl tinea în viaţă. Visul lui cel mai mare era să se întoarcă acasă şi să-şi înveţe băiatul franceză. Un vis frumos ca o zi de vară la Paris.

Bălan, abia ieşit din greva foamei, a intrat în alta, până şi-a recuperat cartea. Lui Mărculescu i-au dat lacrimile: nu mai văzuse un aşa francofon, deşi în Bucureşti publicase numeroase traduceri din limba franceză şi avea nenumăraţi prieteni care o vorbeau fluent. Mai târziu, la Oranki, în februarie 1948, o altă grevă masivă a forţat repatrierea treptată a românilor, deveniţi ”irecuperabili”. Au participat atunci aproximativ 1.500 de români!

MANIPULARE MADE IN URSS

Fericirea e o himeră şi durează zece zile

Greviştii de la Gaura Dracului au mai fost protagoniştii unui episod halucinant. într-o dimineaţă, şeful lagărului, diabolicul Tiganov, i-a strâns în curte, le-a dat o ”călăuză” şi le-a spus că sunt liberi. Vor lua trenul spre casă, urmând a opri într-un loc unde se organizează ”detaşamente pentru repatriere”. Bucuria dezlănţuită printre prizionieri nu se poate pune în cuvinte.

Primul om liber

Artileristul Lungu ştia din zori că vor pleca. îşi visase calul, şi nu fusese noapte în care să-şi viseze murgul şi a doua zi să nu pornească la drum. Primul om pe care l-a întâlnit în tren Radu Mărculescu era ca propria-i imagine în oglindă. Primul om liber era un invalid de război, cu o medalie în piept.

Ca şi Mărculescu, luptase la Don, doar că sovieticul ajunsese până la Berlin, unde îl prinsese ultima zi a măcelului care mai este cunoscut şi ca Al Doilea Război Mondial. îşi pierduse un picior, dar nu pe front, ci pe fundul unei mine, într-un lagăr de pedeapsă pentru deţinuţii politici. Venea din Siberia, fericit că plătise ”doar” cu atât libertatea. Avea 32 de ani. La fel ca Radu Mărculescu.

Copiii, ca un certificat de eliberare

Românii au dat în gara din Kazan peste o femeie care le vorbea limba: o basarabeancă. Strângea la piept o fetiţă. Femeii îi dăduseră drumul după şapte ani de captivitate. Naşterea unui copil încetase să mai fie un dar divin, devenise biletul pe care scria ”libertate”. Aşa prevedea legislaţia sovietică. Basarabeanca plângea: ”Bine măcar că tatăl pe care i l-am dat era român, de-al nostru”.

Foştii ofiţeri ai Armatei Regale au făcut o chetă pentru copil. Au strâns o sută de ruble, iar apoi s-au dus să se plimbe prin Kazan. S-au reîntîlnit, toţi, seara, la opt, în aceeaşi gară mare. Şi au plecat fericiţi spre Maransk. Zece zile să fi durat toată călătoria lor. S-a dovedit că nu mergeau spre casă, aşa cum îşi închipuiau, ci spre un ”punct de adunare”, de fapt tot un lagăr.

Nu erau liberi, Tiganov îi minţise, le vânduse o iluzie, fiindcă nu avea suficienţi paznici pentru a-i transporta sub escortă. Manipularea a funcţionat perfect: niciunul n-a fugit din grupul fanatizat de fericirea că se îndreaptă spre casă. S-au dus singuri spre următorul punct de pe harta iadului lor.

ÎNTRE CASĂ ŞI HARAKIRI

Japonezii pun o problemă de onoare

La Maransk, Radu Mărculescu şi-a găsit un prieten pe măsură: japonezul Yimori Toru, un intelectual strălucit, specializat în limbi străine. Cei doi, român şi asiatic, trăiau ca în Grecia Antică, schimbând idei. Prizonierii japonezii, îşi aminteşte Mărculescu, erau speciali. De la lagăr la lagăr reacţionau diferit. Aveau un lider, şi nu ieşeau din cuvântul lui, orice le-ar fi poruncit.

A văzut japonezi linguşindu-i, dezgustător, pe sovietici, aşa cum a văzut japonezi refuzând să cedeze un centimetru din verticalitatea lor. Yimori Toru i-a explicat ceva din mentalitatea acestui popor, ceva ce n-a uitat niciodată: ”Noi credem că trebuie să facem orice pentru a trăi, aşa suntem mai utili pentru ţara noastră şi pentru împărat. Liderul îşi asumă rolul de a ne conduce. Dacă exagerează cu ”servilismul”, în drumul spre casă se va pedepsi singur, pentru că a ales calea mai uşoară, dezonorantă. Ai auzit de harakiri?”.

Şi cum în lagăre veştile ajung mai greu, dar ajung, Mărculescu a aflat că liderul lui Yimori, care la spectacolele puse în scenă de propagandă nu mai prididea cu îndemnurile la luptă de clasă, şi-a recuperat onoarea. În vaporul care îi ducea soldaţii din subordine înapoi în Asia s-a sinucis. Îşi împlinise misiunea.

CHOPIN VERSUS STALIN

”Pianistul”, varianta sovietică

Dintre toate amintirile din prizonierat, cazul unui capelmaistru de orchestră belgian, Durrieux, l-a marcat cel mai mult pe Mărculescu. Belgianul făcuse parte din mişcarea pro-germană a lui Dergelle şi fusese capturat după capitulare de sovietici. Îl aştepta deportarea în Uniune şi, probabil, Siberia. Numai că un  general cu predispoziţie interioară spre excese pregătea o întoarcere acasă triumfală, cu o suită bogată. Îi lipsea doar o fanfară ca să dea intrării în oraşul natal tuşa decisivă de strălucire.

Deţinutul Durrieux a fost transferat în suita generalului excentric, şi cum soţia generalului era îndrăgostită de pian a început să ia lecţii cu Maestrul. Într-o gară obscură însă, NKVD-iştii n-au apreciat salonul de muzică unde se cânta Chopin, se bea votcă şi se recita din Stalin. Generalul a fost arestat, cu tot statul lui major, cu soţie şi cumnată. Durrieux a ajuns într-un lagăr din Kîrghistan, unde a compus un poem simfonic intitulat ”Fergana”.

Într-un gest de curtoazie însoţit de multe speranţe l-a trimis Uniunii Compozitorilor din capitala republicii locale. Au trecut luni fără să primească răspuns. Până când într-o zi şi-a auzit poezia la radio. I-o furaseră şi i-o atribuiseră compozitorului sovietic Maldebaiev. Femecat de ”Fergana”, Radu Mărculescu a scris un poem lung, ”Copilul şi Vremea”.

Emoţionant şi crud, dedicat celor care şi-au pierdut tinereţea şi viaţa în lagăre, ”Copilul şi Vremea” avea să fie folosit peste ani ca probă împotriva sa la o mascaradă care a purtat, ilegitim, numele de ”proces”, într-o Românie abandonată comunismului. Radu Mărculescu a trecut din Gulagul sovietic în cel românesc ciudat, ca un Orfeu prea sincer în versurile sale.

POEZIA NU SE PREDĂ

”Comoara noastră nu o veţi găsi. Ea este Eminescu”

1950. 15 ianuarie. Ziua lui Eminescu, în lagăr. Radu Mărculescu a fost desemenat să facă o prezentare a operei poetului naţional. O termina înflăcărat, mobilizator: ”Năvăliţi hoarde ale Apocalipsului!  Ucideţi, robiţi, ardeţi şi jefuiţi, cum vi-i felul! Prădaţi tot ce vă iese în cale! Dar să ştiţi, comoara noastră, cea adevărată, orice aţi face, nu o veţi găsi. Ea este ascunsă bine. Acolo unde voi nu puteţi ajunge. Ea este Eminescu”. În rest, zilele au trecut la fel, cenuşii, cu teamă şi speranţă.

Căpitanul Lungu îşi visează iar calul

Tratatul de la Paris a cuprins o formulare juridică stupidă, care i-a scos din sărite pe avocaţii români aflaţi în robie. Se prevedea că prizonierii de război vor fi eliberaţi ”kak mojna scarei” – ”cât mai repede cu putinţă”. În traducere sovietică asta a însemnat o prelungire a sclaviei cu încă patru ani şi jumătate.

Apoi, a venit Odessa, ultimul lagăr şi visul premonitoriu al căpitanului Lungu. I s-a arătat iar calul. Era clar: pleacă toţi, pleacă acasă. Au lăsat în urmă o ultimă imagine, o uşă bălăngănindu-se, uşa care închidea anii de robie, o uşă în vântul de iarnă, şi un lagăr care le părea acum o ”casă rămasă pe seama stafiilor”.

DRUMUL SPRE PARIS TRECE PRIN PERIPRAVA

România „roşie” şi Revoluţia într-un ochi de geam

După experienţa lagărului, pentru Radu Mărculescu a venit şocul comunismului românesc. Scenariul e acelaşi ca pentru toţi prizonierii de război români ce au refuzat să se întoarcă în ţară pe tancurile diviziei „Tudor Vladimirescu”: câţiva ani de linişte şi apoi represiunea teribilă, după evenimentele din 1956 din Ungaria.

Un proces de formă urmat de un sejur carceral la Periprava i-au „mâncat” alţi cinci ani din viaţă lui Mărculescu. De data asta însă, profesorul a fost parţial salvat de şansă şi de ceva cu adevărat rar în perioada „roşie” – martori oneşti. Explică veteranul:  „Experienţa închisorilor româneşti n-a fost, în cazul meu, la fel de dură ca lagărul. Eu nu am fost condamnat, ci doar depus administrativ.

Asta numai datorită caracterului oamenilor puşi să mintă împotriva mea, care în instanţă şi-au retras acuzaţiile. Ţin minte şi acum figura derutată a procurorului de la proces. Toţi martorii acuzării şi-au retras acţiunile”. „Vreţi să vă spun în ce condiţii ne-au fost smulse acuzaţiile?”, ar fi întrebat unul din martori chiar în sală. Justiţia butaforică a României comuniste s-a descurcat însă, scoţând din joben un verdict hilar şi trimiţându-l pe acuzat într-o colonie de muncă, la Periprava.

De la Eminescu la Iisus

În 1964, la 49 de ani, Radu Mărculescu era liber. La aproape două decenii de la sfârşitul conflictului global, românul îşi încheiase şi el, în fine, conturile cu războiul. După suferinţe imense, dar mai ales după o demonstraţie impecabilă de mândrie şi demnitate. La ieşirea din puşcărie, în 1964, Mărculescu avea în faţă o nouă provocare: trebuia să trăiască.

Lucrase, până la procesul inventat din 1958, în domeniul construcţiilor, după ce un prieten inginer avusese bunăvoinţa să-i explice noţiunile de bază.  După Periprava însă, Mărculescu era aproape un proscris. România nu avea nevoie de el. Profesorul de litere era tot ce ura mai mult regimul comunist: un ofiţer din vechea gardă care refuzase să vină cu „Tudor Vladimirescu”, dar mai ales un om care ştia, până la esenţă, ce fusese România înainte de război şi ce era ea douăzeci de ani mai târziu.

„Ca să-mi câştig existenţa m-am apucat de pictură bisericească. Eu pictam de mic, deci nu eram chiar un novice. M-a ajutat mult şi băiatul nevestei mele, un băiat minunat şi cu talent la desen. Cu el am colindat toată ţara şi am pictat şaisprezece biserici. La unele stăteam câte un an sau doi să termin”, rememorează veteranul.

„Nu le-a plăcut deloc când m-am întors”

Până la urmă, chiar încercarea regimului de a scăpa de el, l-a ajutat pe Mărculescu. A cerut, în anii ’70, dreptul de a merge la Paris. „Spre surprinderea mea mi-au dat drumul, gândindu-se probabil că nu mă voi mai întoarce şi le rămân lor casa şi pensia. Eu aşa cred, îmi aduc aminte că securistul care mi-a adus răspunsul afirmativ se uita insistent prin casă. Nu le-a placut deloc când m-am întors, nu mi-au mai dat drumul după aia”, povesteşte Mărculescu.

Revoluţia l-a prins chiar în Bucureşti, în casa de lângă televiziune, în ochiul fierbinte al evenimentelor. Profesorul a trăit însă zilele acelui decembrie ca orice român: într-o confuzie totală, neştiind cine sunt teroriştii, neştiind cine sunt vinovaţii. I-a rămas doar o concluzie concretă, cât forma unui glonţ care perforează un ochi de geam. Sticla spartă a rămas acolo, întâmpinând puţinii musafiri care-i mai calcă pragul, astăzi, profesorului de 94 de ani.

Evenimentul Zilei: Dom’ Costel, asociat cu interlopii Cimino și Roșianu

POVESTEA RĂPIRII. Alexandru Andrei, una dintre victimele PDL-istului Costel Iancu, povestește pentru EVZ că a trecut printr-un coșmar: „M-a lovit cu pistolul în cap”.

Costel Iancu, personajul dubios al cărui trecut a fost dezvăluit vineri de EVZ, a demisionat sâmbătă de la șefia Ad minis trației Naționale a Îmbunătățirilor Funciare. Membru al PDL și protejat politic al lui Radu Berceanu, Constantin Iancu, zis „Costel”, a fost asociat cu inter lopi de notorietate ai Băniei. Di rectorul demisionar al ANIF a făcut afaceri cu Gigel Țăndărescu, zis Roșianu, chiar până înainte de campania electorală de anul trecut. Roșianu a fost condamnat pen tru tâlhărie în 1997 și implicat în reglări de conturi în lumea interlopă din Craiova. Dom’ Costel și Roșianu au fost asociați în complexul de distracție „Laguna Albastră”.

Mai mult – susține Alexandru Andrei, una dintre victimele răpirilor –, dom’ Costel îi „raporta” lui Fănel Trandafir, zis Cimino. În spatele răpirilor și al șantajelor se ascund afacerile cu camătă – mai susține Alexandru Andrei. Acesta confirmă că a fost răpit și șantajat fiindcă nu era de acord să-i cedeze lui Costel Iancu acțiunile unei firme.

„Eu eram asociat într-o firmă, o balastieră, cu Lucian Bâltac. Acesta luase bani cu camătă de la Costel Iancu și, neavând să-i returneze banii, i-a promis că-i cedează acțiunile sale de la firmă. Eu nu am fost de acord să mă asociez cu o persoană pe care nu o cunoșteam, așa că s-au gândit dumnealor că, dacă tot nu vreau, mai bine să-mi ia definitiv firma”.

El a povestit pentru EVZ cum a fost răpit, împreună cu soția sa, Corina, de Costel Iancu și acoliții acestuia. Înainte de răpirea propriu-zisă, ciracii lui Iancu l-au căutat pe Alexandru la punctul de lucru al firmei sale din Bălcești: „Au venit pe-aici, dar eu eram plecat. Erau cu trei mașini, patru… un Mercedes fără numere… Iancu avea un Audi A8… mă rog, au venit cu mașinile pline. Erau șapte-opt, au umplut trei mașini. Cu interlopi”.

„Pătatu’ mi-a pus pistolul în gură”

Răpit în toamna anului 2006, Alexandru Andrei a încercat să reconstituie evenimentele pentru reporterii EVZ.

„La un kilometru după ce-am plecat de la firma unui partener de afaceri din Craiova, Mihai Gună îl cheamă, un jeep Touareg și încă un autoturism au blocat strada în fața mea, oprind în formă de V. Din spate a venit o altă mașină, care a oprit de-a latul drumului, mașina mea fiind astfel blocată definitiv. Din jeep s-a dat joc Costel Iancu personal, a forțat portiera mașinii mele și m-a tras afară, apucându-mă de umărul stâng și zicându-mi: «Vino băncoa, f…-ți morții mă-tii!». Imediat am fost înconjurat de 10-12 persoane, au început toți să mă bruscheze, să mă lovească. La volanul mașinii mele, în care se aflau soția și un contabil de-al meu, s-a urcat unul dintre ei, iar eu am fost urcat cu forța în jeep, pe bancheta din spate, în stânga mea așezânduse acest Costel Iancu, iar în dreapta Laurențiu Capotescu, zis Pătatu’. Așa i se spune. Pătatu’ a scos un pistol, mi l-a pus în gură și a început să mă amenințe și să mă înjure. Apoi m-a lovit cu patul pistolului în cap, în zona urechii. A început să-mi curgă sânge, deci m-a lovit rău de tot și cu pistolul și cu pumnul și m-a amețit… mi-am revenit după aia pe drum. Mi-a dat sângele. Tot drumul m-au amenințat, înjurat și lovit. Mi-era teamă pentru soție, căci nu știam ce se întâmplă în mașina mea, în care se urcase individul ăla”, își amintește și acum, emoționat, Alexandru Andrei.

Are cetățenie română, dar e domiciliat în Austria, unde s-a stabilit imediat după Revoluție. La sfârșitul decadei ‚90, Andrei s-a întors în țară și a investit în afaceri de reabilitare a drumurilor publice.

„Iancu i-a raportat lui Cimino”

Alexandru Andrei, soția și contabilul său au fost duși într-un imobil din zona Brestei din Craiova, la sediul uneia dintre firmele lui Lucian Bâltac.

„Pe mine m-au băgat într-o cameră, soția și contabilul i-au ținut la ușă. Erau vreo 10-12 persoane, unii mai intrau, alții mai ieșeau. Era Lucian Bâltac, asociatul meu, cei doi fii ai lui, Victor Geromin și Robert Ștefăniță, un anume Leo, Pătatu’, unul Fibră și alții despre care n-am aflat niciodată cum îi cheamă. Costel Iancu m-a luat că sunt pregătite hârtiile, trebuie doar să le semnez. Dar eu am spus că sunt asociat și cu fiul meu. «Ți-l aducem noi acum și pe el, semnează și el». Adică să semnăm ambele părți ca el să fie în regulă. «Bă, actele sunt gata! Dacă nu semnezi, îți distrug familia! Vrei să ți-l aduc și pe fitu acum, aici?!» Soția plângea, o auzeam, ei țipau la ea să tacă, o amenințau și pe ea. Între timp, au chemat un domn, probabil notar sau avocat, era îmbrăcat în costum și purta o cagulă pe cap, probabil pentru a nu-l recunoaște. Dumnealui făcuse actele pe care eu urma să le semnez. Între timp, Iancu l-a sunat pe Cimino (Fănel Trandafir – n.r.), interlop recunoscut în Craiova, care se ocupă cu camătă. I-a zis că a ieșit ca dracu’. Eu nu știam atunci care sunt relațiile lor, doar am auzit când vorbea cu Cimino și îi spunea ce făceau cu mine. I-a dat raportul. Într-un final, după câteva ore bune, m-au lăsat să plec, pentru simplul noroc că acționar în firmă era și fiul meu și nu puteam semna în numele lui. Dar nu înainte de a promite că voi reveni a doua zi cu tot cu fiul, să semnăm. Leam promis că le dau firma, ce să mă mai complic… să se ducă ei, să se ocupe, eu nu intru cu ei în firmă… «Nu vreu să fiu combinat cu voi, luați-o și gata, exploatați voi, faceți ce vreți!». Mi-au pus în vedere să nu cumva să nu vin, că o vor lua de la capăt și că va fi și mai rău a doua oară”, a povestit Alexandru Andrei pentru EVZ.

Dom’ Costel și Cimino, legați de 1.000 de oi

Contactat de EVZ, Fănel Trandafir Cimino ne-a declarat: „Nu-l cunosc pe Andrei Alexandru. Ce spune el sunt aberații. Da, am auzit de el. Știu că avea o balastieră pe Olt. E un dobitoc. Eu n-am nici măcar o amendă contra ven țională”.

În rest, Cimino a confirmat că e prieten și a avut afaceri cu PDListul Costel Iancu: „Ne știm de ani de zile, din tinerețe, de când făceam sport la sală. El făcea lupte, eu făceam box. Da, am făcut și afaceri. Eu am avut o mie și ceva de oi, iar el m-a ajutat să le trec iarna. Mi-a furnizat lucernă, că el are multe silozuri și terenuri aici, la noi, lângă Dunăre. Contra cost, bineînțeles. Domnu’ Iancu e un om deosebit. Știe ce e aia munca de jos”, ne asigură controversatul Cimino.

PLÂNGEREA

„Iancu era în spatele gratiilor”

Speriat, Alexandru Andrei spune că, inițial, a avut de gând să plece „glonț” către Râmnicu-Vâlcea, unde deține un apartament. Îi era teamă ca nu cumva răpitorii să se răzgândească și să-l caute, peste noapte, la casa din orașul Bălcești.

„Am ajuns în dreptul Metro, la ieșirea din Craiova, și m-am gândit să mă refugiez acolo, măcar erau oameni, agenți de pază. M-au răpit pe la orele două-trei ziua și m-au ținut până la șase-șapte. Era deja întuneric, aproape de ora închiderii la Metro. L-am sunat pe partenerul meu Mihai Gună. Acesta mi-a spus să chem poliția, așa că am sunat la 112”.

Peste noapte, poliția a reușit să-i localizeze și să-i identifice pe răpitori, în frunte cu Iancu, toți fiind duși la sediul IPJ Dolj. „Spre dimineață am fost condus la subsol, unde era arestul, să-i identific. Iancu era în fața mea, în spatele gratiilor, degeaba spune că nu a fost reținut”, își amintește Andrei, zâmbind cu ciudă.

Victima spune că, ulterior, i s-a promis chiar și „un portbagaj de bani, să-mi retrag plângerea. Nu am, dom’le, nevoie de banii lor. Ceea ce mi-au făcut ei mie… Și mie ca mie, da’ soției, dom’le… Să mă amenințe că-mi omoară copilul… Nici toți banii din lume nu cumpără așa ceva!”.

Cum varianta banilor pentru retragerea plângerii a picat, gruparea lui Costel Iancu s-a reorientat, adaugă Andrei: „M-au șantajat cu Garda Financiară, m-au reclamat peste tot, poliție, mi-au venit cred că sute de controale la firme. Se lăudau că au relații. N-au găsit, dom’le, nimic, nimeni. Eu nu am nicio condamnare.”

ESCHIVĂ

Berceanu se ascunde

Președintele PDL Dolj, Radu Berceanu, a declarat sâmbătă, pentru Mediafax, că EVZ nu ar fi încercat să-l contacteze în legătură cu scandalul. „Eu am stat în redacţia centrală a ziarului «Evenimentul zilei», de la ora 11.00 până la ora 13.30, joi, cu o zi înainte de apariţia articolului. Cu Ioana Lupea, cu Mircea Marian, pentru a realiza un interviu (…) Nimeni nu m-a întrebat absolut nimic despre chestiunea asta, care a apărut a doua zi. Mai mult, scrie în ziar, şi-mi pare rău că apar şi astfel de nuanţe, că nu am putut fi găsit până seara. Eu, de la ziar, am plecat direct la minister, unde am stat până la 20.45, nemişcat din birou”.

Până la ora la care Radu Berceanu a părăsit joi redacția, numirea lui Constantin Iancu în fruntea ANIF nu era confirmată oficial. Berceanu a fost sunat pe mobil în repetate rânduri, începând cu ora 16.00, de mai mulți dintre jurnaliștii redacției. În plus, lui Berceanu i-au fost transmise, atât joi, cât și ieri, SMS-uri prin care era rugat să răspundă la telefoanele EVZ pentru o declarație pe marginea cazului „Dom’ Costel”.

DEZVĂLUIRE

Demnitarul interlop

EVZ a dezvăluit, săptămâna trecută, că proaspătul director general al ANIF, din cadrul Ministerului Agriculturii, Costel Iancu, este urmărit penal pentru constituire a unui grup infrac țional organizat, lipsire de li ber tate, lovire și amenințare. Iancu, împreună cu șeful or ga nizației PDL Dolj, Radu Berceanu, au negat, inițial, informația.

Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism (DIICOT) a confirmat dezvăluirile EVZ, iar Costel Iancu și-a anunțat sâmbătă demisia.

« Previous Page — Next Page »