EvenimentulZilei: Ucigaşul de la Braşov, comportament de profesionist

Autorul atacului armat comis joi seară în plin centrul municipiului Braşov, în faţa unei case de schimb valutar şi soldat cu doi morţi şi un rănit grav, s-a comportat ca un profesionist. Aceasta este concluzia la care au ajuns anchetatorii, la finalul primelor 24 de ore de investigaţii. „A manevrat perfect arma şi şi-a împuşcat victimele direct în cap şi în inimă, pentru a se asigura că nu va lăsa în urmă martori. Ca să nu mai vorbim despre faptul că, cel mai probabil, a ataşat armei un săculeţ în care au căzut toate tuburile de cartuşe, pentru a-şi acoperi urmele. Practic, a ştiut că tuburile ne-ar fi putut indica tipul armei şi, astfel, am fi putut ajunge mai uşor la el şi, mai mult, ar fi constituit probe la dosar.

(…)Acum însă, gloanţele care au rămas în corpul victimelor s-au deformat şi, în urma unor probe balistice vom putea stabili doar calibrul acestora“, au precizat, ieri, surse din rândul anchetatorilor.

De altfel, gloanţele care au fost recuperate de legişti din trupurile celor ucişi vor ajunge, astăzi, la Institutul de Criminalistică din Capitală pentru a fi expertizate.

În ciuda celor câtorva sute de poliţişti şi jandarmi care au scotocit ieri tot oraşul pentru a da de urma ucigaşului, anchetatorii nu reuşiseră până aseară să obţină indicii clare care să-i ducă la acesta.

„Am redus substanţial cercul suspecţilor. Este vorba despre un grup mult mai mic de zece persoane. Pe baza declaraţiilor câtorva martori am reuşit să obţinem un portret-robot al atacatorului: are între 28 şi 35 de ani; 1,60-1,70 metri înălţime şi are o voce tabagică“, au precizat oamenii legii.

Braşovul, sub asediu

Dacă va fi prins, autorul atacului armat are toate şansele să fie condamnat pe viaţă. „Pe lângă faptul că vorbim despre un dublu asasinat, se vor lua în calcul toate circumstanţele agravante. În primul rând a acţionat cu premeditare. A aşteptat ca angajaţii casei de schimb, Ciprian Ion şi Răzvan Grafin, să urce în maşină, apoi i-a împuşcat, a luat geanta şi a fugit. (…) Pentru a scăpa de orice martor, nu a ezitat să-l execute cu sânge rece pe Gheorghe Lala, care nu a făcut decât să-i ajute pe cei doi bărbaţi atacaţi. (…) Nu ne explicăm însă de ce a abandonat geanta cu bani - probabil pentru că în zonă se aflau şi alţi martori, s-a simţit «încolţit» şi a încercat doar să scape“, au adăugat sursele citate.

Între timp, Braşovul s-a transformat, ieri, dintr-un oraş-turistic, într-unul aflat parcă în stare de asediu. 350 de poliţişti, ajutaţi de 100 de jandarmi, au scotocit zona de la poalele Tâmpei, unde martorii au spus că s-ar fi refugiat atacatorul. Semnalmentele făpta şului au fost transmise prin toate canalele de comunicaţii, inclusiv prin staţiile radio ale firmelor de taxi. „Din oră în oră ne transmit semnalmentele prin sta ţie: cum arăta, ce voce avea, cu ce era îmbră cat. Dacă mai este în oraş, îl prindem“, ne-a spus un taximetrist hotărât să ajute autorităţile.

PORTRET DE EROU

Lala, decorat post-mortem de şeful statului

Gheorghe Lala, omul care a încercat să-l oprească pe asasin, este considerat acum eroul Braşovului. Avea 55 de ani, era absolvent de Mecanică şi avea o afacere în Predeal, pe care se concentrase în ultima perioadă. Avea doi băieţi, de 15 şi, respectiv, 17 ani.

Celor care l-au cunoscut pe Gheorghe Lala nu le vine să creadă. „Sunt şocată, să ştiţi că sunt şocată. A fost un om de calitate, a murit cineva care nu trebuia să moară“, spune Simona Palade, vecina victimei. „Era un om foarte de treabă. Joi dimineaţă l-am văzut când am dus fetiţa la şcoală“, îşi aminteşte vecina sa, Maricica Nistor.

„A murit cum a trăit: gândindu-se la alţii“

Era un om deosebit, care nu ezita niciodată să-i ajute pe cei aflaţi în necaz, mai spun vecinii. „Sărea mereu în ajutorul altora şi pe mine asta mă impresionează foarte mult. Şi Biblia spune că sunt apreciaţi acei oameni care ajută oamenii într-un necaz“, povesteşte şi Alexandru Palade. „Punea pasiune în tot ce făcea. A murit exact aşa cum a trăit: gândindu-se la alţii“, oftează o altă persoană care l-a cunoscut.

Joi seară, bărbatul a trecut prin zona în care a avut loc jaful. A încercat să-l oprească pe atacator, dar acesta s-a întors şi l-a împuşcat direct în inimă, de la mică distanţă. A murit în maşina Salvării, în drum spre spital. „În semn de recunoştinţă şi apreciere pentru spiritul civic şi curajul de care a dat dovadă în încercarea de a prinde, cu preţul vieţii, un infractor deosebit de periculos“ a fost decorat ieri, de şeful statului, cu Ordinul Naţional „Serviciul Credincios“.

Gheorghe Lala va fi decorat post-mortem şi de IIPJ Braşov, pentru spirit civic.

ALTE VICTIME

Răzvan Grafin a rămas fără un ochi

• Prima victimă a asasinului este Ciprian Ion, care avea 34 de ani. Era tatăl unui copil în vârstă de un an şi trei luni, iar soţia sa lucra la casa de schimb valutar atacată. El a fost împuşcat în cap, prin geamul maşinii ce urma să transporte banii.

• Singurul supravieţuitor al evenimentelor de la casa de schimb valutar, Răzvan Grafin, agent al unei firme de transport valori, a fost supus ieri unei intervenţii chirurgicale de scoatere a unui glonţdin ochiul stâng, care, au precizat medicii, nu mai putea fi salvat. Victima era conştientă înainte de intrarea în operaţie, el fiind cel care a dat o serie de detalii cu privire la atacator procurorilor. Ultimele informaţii dinspre anchetatori vorbesc despre martori potrivit cărora Răzvan Grafin ar fi fost rănit în timp ce l-ar fi urmărit el însuşi pe atacator, după primele împuşcături.

PRECEDENTE

Crime în lanţla poalele Tâmpei

• 27 septembrie 1998. Şeful va lutiştilor (Adrian Gaboreanu) a fost măcelărit cu 19 lovituri de cuţit.

• 1999. Război de stradă între valutişti şi o gaşcă din cartierul Noua (300 de combatanţi).

• 26 decembrie 2002. Abi şi Doru Fatulescu, soţşi soţie, proprietarii unei firme de transport, au fost găsiţi împuşcaţi în apartament.

• 6 decembrie 2004. Două angajate ale unei farmacii din centrul oraşului au fost ucise cu o şurubelniţă de un bărbat rămas necunoscut.

• Mai 2007 şi august 2007. Două tinere au fost ucise cu sânge rece şi îngropate în Bacău. Autor: Ionuţ George Nicolae.

• Septembrie 2007. Presupusa uci dere a avocatei Elodia Ghinescu.

• 29 ianuarie 2009. Doi morţi şi un rănit grav după un atac armat la o casă de schimb din centrul oraşului.

EvenimentulZilei: Românii violatori la Roma au fost maltrataţi

Cei şase cetăţeni români reţinuţi şi acuzaţi la Roma pentru că au violat o italiancă au fost maltrataţi, anunţă site-ul Tiscali.notizie.it

Românii acuză pe carabinierii din cazarma Guidonia că i-au bătut cu bestialitate şi au cerut ajutorul deputatului italian Rita Bernardini.

Aceasta, împreună cu Sergio D’Elia, liderul asociaţiei italiene pentru apărarea drepturilor deţinuţilor, “Nessuno Tocchi Caino”, i-au vizitat pe cei şase români la închisoarea din Rebibbia.

Aici au costatat că unul dintre români prezenta contuzii la ochi, la gambe şi la şoldul drept, iar alţi doi prezentau echimoze la ochi.

Nu este sigur dacă relele tratamente aplicate românilor acuzaţi de viol au continuat şi după sosirea la închisoarea de la Rebibbia sau au fost limitate doar la cazarma din Guidonia. În acelaşi timp, cei doi oficiali suspectează că cei şase români ar fi fost bătuţi chiar şi de alţi deţinuţi.

Auschwitz-ul italian

Românul care prezintă răni mai grave în urma bătăilor aplicate a declarat că nu mai poate mânca şi că este îngrozit.

Câţiva martori vorbitori de limbă italiană au spus că românii au fost încarceraţi în celule diferite şi că cineva venea, la intervale regulate, şi îi bătea.

Bernardini consideră că, “în cazul infracţiunilor de violenţă sexuală, credibilitatea şi puterea instituţiilor abiliatate să se ocupe de aceste cazuri trebuie să fie în conformitate cu respectarea drepturilor omului şi în respect faţă de cetăţean“.

Un val de aversiuni faţă de cetăţenii români din Italia a reizbucnit după ce, la începutul săptămânii trecute, şase cetăţeni români au violat o italiancă de 21 de ani într-o staţie de autobuz din Roma.

Deşi autorităţile de la Roma au anunţat că vor ţine situaţia sub control, violenţele nu au întârziat să apară.

Italienii însă au început să se răzbune pe români. Joi dimineaţă, în magazinul alimentar al unui român din Guidoni a fost amplasată o bombă artizanală, care a generat un puternic incendiu.

Ministrul Român de Externe, Cristian Diaconescu, şi-a arătat preocuparea faţă de această situaţie în cadrul unei convorbiri telefonice cu omologul său italian, Franco Frattini, în cadrul căreia a cerut României să dea dovadă de “solidaritate europeană“, prin acceptarea ca “cetăţenii români condamnaţi în Italia să îşi ispăşească pedepsele în propriile închisori”.

EvenimentulZilei: Snobismul românilor, neînvins de criză

Foarte puţini conaţionali se gândesc să-şi adapteze cheltuielile la realităţile economice şi financiare actuale.

Majoritatea românilor nu şi-au ajustat stilul de viaţă la criza economică şi financiară, chiar dacă oamenii din toată lumea strâng cureaua.

• Astfel, 83% dintre români intenţionează să cumpere aceleaşi mărci de produse ca şi până acum, în defavoarea unora mai ieftine, se arată într-un studiu realizat de firma de cercetare Synovate, în 18 ţări şi pe 11.500 de persoane. Dintre statele în care s-a realizat studiul amintim SUA, Marea Britanie, Rusia, Serbia, Taiwan, Olanda sau Danemarca.

• Mai mult, numai 20% dintre români ar renunţa sau au renunţat deja la dispozitivele de ultimă generaţie şi numai 12% dintre conaţionali sunt dispuşi să renunţe la obiectele ce poartă mărci consacrate. Astfel, doar 5% dintre români au cumpărat produse lactate mai ieftine, doar 7% - băuturi răcoritoare cu preţmai mic şi 5% - detergenţi mai ieftini.

Lucrurile se explică într-o oarecare măsură prin faptul că mulţi români nu sunt interesaţi de economie.

• Circa 38% dintre români consideră că economia este plictisitoare şi tocmai de aceea nu îi dau foarte multă atenţie. Prin comparaţie, numai 11% dintre americani şi 18% dintre britanici cred acest lucru.

Fără grija zilei de mâine

Dacă 33% dintre americani şi 37% dintre mexicani au început să-şi facă rezerve de alimente de teamă că acestea se vor scumpi în viitorul apropiat, numai 10% dintre români sunt interesaţi de o astfel de măsură sau au făcut deja ceva în acest sens.

• De pierderea locului de muncă sunt îngrijoraţi circa o treime dintre români, în timp ce un sfert nu au nicio temere legată de situaţia actuală a economiei.

Totuşi, conaţionalii dau dovadă de optimism în ceea ce priveşte situaţia viitoare a economiei şi văd criza ca pe ceva trecător.

• Astfel, un român din doi consideră că economia trece printr-o pasă mai proastă, dar îşi va reveni repede. De aceeaşi părere sunt şi jumătate dintre olandezi.

SFAT

Analiştii recomandă cumpătare

Specialiştii în economie spun că cel mai bine este ca în astfel de momente oamenii să taie din cheltuielile cu consumul cât de mult pot, astfel încât să poată pune şi ceva deoparte, în eventualitatea unor vremuri mai grele.

Chiar dacă, poate împotriva voinţei lor, criza „a săpat“ şi în apetitul de consum al românilor, reiese din datele Synovate.

• Circa 43% dintre respondenţi au declarat că au cheltuit mai puţin în ultimele şase luni, când problemele financiare s-au accentuat şi la noi. În alte ţări, populaţia a redus drastic cheltuielile cu consumul. Aproximativ 80% dintre turci, 78% dintre americani şi 75% dintre bulgari au tăiat din cheltuieli.

EvenimentulZilei: Justiţia română menţine o condamnare la moarte

Printr-o sentinţă definitivă a Curţii Supreme, Constantin Răuţă rămâne cu pedeapsa primită de la autorităţile comuniste, în 1974.

Fostul ofiţer al Direcţiei de Informaţii Externe (DIE), Constantin Răuţă, este, de ieri, singurul român condamnat la moarte, la 20 de ani de când România a abrogat pedeapsa capitală. Motivul: magistraţii Curţii Supreme au respins, printr-o decizie definitivă, cererea de revizuire a sentinţei primite de Constantin Răuţă, pe 2 septembrie 1974, pentru trădare. Judecătorii au menţinut, practic, pedeapsa „aplicată“ în acest caz de autorităţile comuniste.

Mai mult, în urma deciziei de ieri, Răuţă pierde definitiv şi apartamentul pe care l-a deţinut în ţară şi l-a pierdut acum 36 de ani când a cerut azil politic în SUA.

O sentinţă „absurdă“

Potrivit mai multor specialişti în Drept contactaţi de EVZ, principala consecinţă a deciziei luate ieri de magistraţi este că Răuţă nu-şi va mai putea exercita drepturile civile în România. Şi asta, în ciuda faptului că - potrivit apărătorului său, Cătălin Dancu - Răuţă a primit până acum, de două ori, paşaport românesc din partea autorităţilor de la Bucureşti, care i-au recunoscut astfel statutul de cetăţean român.

Dancu a mai arătat că decizia de ieri a Curţii Supreme este „greu de explicat“, iar clientul său este pregătit să o atace la Curtea Europeană a Drepturilor Omului.

„Ăsta e preţul pe care Răuţă îl plăteşte pentru că s-a opus lui Ceauşescu şi a ales libertatea. S-a ajuns ca, în 2009, România să menţină condamnarea la moarte a unui om care a ales să lupte pentru libertate şi împotriva lui Ceauşescu“ ,a declarat avocatul.

În opinia lui Cătălin Dancu, judecătorii ar fi trebuit să aibă în vedere faptul că această condamnare la moarte a fostului angajat DIE a fost considerată o acţiune criminală a dictaturii comuniste în „Raportul de condamnare a crimelor comunismului“, realizat de Comisia prezidenţială pentru analiza dictaturii din România.

La rândul ei, Laura Ştefan, expert al Societăţii Academice din România, consideră că este absurd ca în ţara noastră cineva să fie condamnat la moarte, însă apreciază că, în acest caz, problema poate fi şi una procedurală.

Constantin Răuţă locuieşte din 1973 în SUA, unde a cerut azil politic după ce, în urma unei misiuni, a decis să nu se mai întoarcă în România comunistă. (A contribuit Amalia Derscariu)

INTERVIU CU UN „TRĂDĂTOR“

„Regimul Ceauşescu a plătit mafia din New York să mă asasineze“

EVZ: Aţi devenit singurul condamnat la moarte din România. Vă aşteptaţi la o asemenea sentinţă?
Constantin Răuţă: Mă aşteptam să menţină sentinţa lui Ceauşescu. România nu este încă un stat de drept. Majoritatea procurorilor şi judecătorilor au rămas aceiaşi, nu mă aşteptam să nege deciziile luate înainte de ’89. Ei se cred „eroi“, pentru că au slujit cu zel regimul comunist şi cred că sunt „eroi“ şi acum, când apără deciziile de atunci. Condamnarea nu mi-a fost comunicată niciodată oficial. După ’89, am întrebat la Ambasada României în SUA dacă există o condamnare împotriva mea. Mi s-a spus că nu, şi mi s-a eliberat paşaport de cetăţean român domiciliat în străinătate.

Regimul Ceauşescu a plătit 30.000 de dolari mafiei din New York să mă asasineze. Încercarea de care ştiu eu, de pe strada 17th, din Washington DC, a eşuat. Am spus „condamnarea“ între ghilimele, deoarece regimul comunist nu avea nici dreptul legal, nici dreptul moral să mă condamne la moarte. Urmează să ne adresăm CEDO, singurul loc unde românii pot găsi justiţie.

Cum aţi ajuns ofiţer în Direcţia de Informaţii Externe (DIE) şi care era relaţia dumneavoastră cu Ion Mihai Pacepa, cât timp i-aţi fost subordonat?
Până când nu am acceptat să lucrez ca inginer pentru DIE, nu am primit paşaport şi viză pentru o bursă de studii în Italia şi Franţa. Planul meu era să cer azil politic în Franţa, la terminarea studiilor. Nu am apucat, fiind adus sub escortă în ţară la nici două luni de la plecarea în Italia, pentru „neîndeplinirea sarcinilor trasate“. Generalul Pacepa era adjunctul DIE, nu am interacţionat prea mult.

Aţi discutat atunci cu Mihai Pacepa sau cu altcineva despre obţinerea azilului politic în Statele Unite?
Asta însemna sinucidere, nu am discutat cu nimeni planurile mele.

Ce s-a întâmplat pe 24 noiembrie 1973, ziua în care aţi ajuns în SUA?
Când am ajuns în SUA, am luat taxiul direct de la aeroport până la prima staţie de poliţie din New York şi am cerut azil politic. Valiza mea de serviciu, unde pe lângă aparatură tehnică, aveam şi pastă de dinţi, cămăşi, ciorapi şi chiloţi de schimb, a fost declarată ulterior „valiza diplomatică“ şi returnată regimului Ceauşescu. Dictatorul i-a cerut lui Nixon să mă returneze şi pe mine, însă Nixon şi Kissinger au decis să-mi acorde azil politic. Am cerut azil politic în SUA deoarece în România nu mi-au fost respectate drepturile fundamentale. Acel regim îmi cerea să folosesc pregătirea mea de inginer electronist pentru violarea drepturilor altor români.

Cinci ani mai târziu, Mihai Pacepa obţinea şi el azil politic în Statele Unite. Păstraţi legătura cu dumnealui?
Da, sunt în contact cu generalul Pacepa.

EvenimentulZilei: Tânără ucisă de maşină diplomatică

Viteza face din nou victime în centrul Bucureştiului. Astăzi dimineaţă, în jurul orei 8:30, o tânăra de 22 de ani a fost călcată pe trecerea de pietoni de o maşină cu număr diplomatic, relatează Realitatea TV.

Soşeaua Kiseleff pare să se transforme într-una din cele mai periculoase artere rutiere din România, după ce, în urmă cu doar o oră, un nou accident mortal s-a petrecut în dreptul Muzeului Satului.

O maşină Skoda Octavia aparţinând Ambasadei Austriei a lovit violent o tânară care traversa regulamentar pe trecerea de pietoni.

Martorii oculari au declarat că automobilul avea viteză foarte mare, iar corpul victimei a fost aruncat la peste 20 de metri distanţă de locul impactului.

Poliţia îl audiază la această oră pe vinovat, identitatea şi statul său urmând a fi stabilite de Ministerul Afacerilor Externe.

EvenimentulZilei: Minune după Petrila: cinci mineri „au înviat“

Toţi ortacii aduşi în stare gravă la Spitalul de Arşi din Bucureşti, în urma exploziei din noiembrie 2008, au scăpat din ghearele morţii, cu ajutorul medicilor şi al destinului.

Pe holul Spitalului Clinic de Chirurgie Plastică, Reparatorie şi Arsuri din Bucureşti, un bărbat înalt, bandajat la ambele picioare cu faşe groase, se mişcă încet, cu un aer gânditor. Din spate, sora lui îi păzeşte fiecare pas. Abia ajunge în dreptul salonului 7, când medicul Ileana Boiangiu întreabă: „Domnu’ Iordache nu e?“. Din spatele ei, bărbatul răspunde: „Aici sunt…“.

Unii zic că Florin Iordache era până acum o lună un om mai mult mort decât viu. Este unul dintre cei cinci mineri aduşi în stare extrem de gravă, la Spitalul de Chirurgie Reparatorie din Bucureşti, în urma tragediei din Mina Petrila. Trupul lui a fost ars în proporţie de 85%. Adică potrivit pentru a-l încadra în procentul firav de numai 4% şanse de supravieţuire. Nimeni, nici măcar doctorii spitalului nu credeau că or să-l vadă revenindu-ş i. Florin Iordache, însă, a deschis ochii la vreo două săptămâni de la explozie. Şi acum se miră lumea cum de umblă pe propriile picioare, cum de vorbeşte.

Minunea petrecută cu el la Spitalul de Arşi nu este unică: toţi cei cinci mineri care au fost aduşi în stare gravă la Spitalul de Chirurgie Plastică din Bucureşti, după sâmbăta aceea blestemată, şi-au revenit, mai mult miraculos decât explicabil ştiinţific, şi au fost externaţi. Trei sunt deja acasă, la Petrila, doi au revenit la spitalul unde au prins viaţă, pentru control. Minerii spun că nici nu s-ar gândi să treacă prin mâinile altor medici decât cei de aici. Pentru că, zic ei şi familiile lor, medicii de aici au avut grijă, zi şi noapte să-i smulgă din procentul necruţător de 4% şanse de supravieţuire.

Prima întrebare: ceilalţi au scăpat?

Florin Iordache a ajuns de la 120 de kilograme la numai 70. Poate şi faptul că era un munte de om l-a adus înapoi la viaţă. Nu poate explica exact. El ştie numai că acum trăieşte. Mai are o plagă la un picior pe care a venit să i-o „rezolve“ tot doctoriţa Boiangiu, cea care l-a operat după accident. Nu-şi mai aduce aminte mare lucru din primele săptămâni la spital. Ştie însă că, atunci când s-a trezit, medicii se agitau în jurul lui, să-l salveze. De explozia din mină povesteş te cu o răceală stranie: „Eram într-una din galerii, la prima dintre explozii. M-a trântit la pământ, m-a întors. Am reuşit să ies totuşi, eram mai aproape de ieşire“, spune minerul. Apoi l-au dus la spital.

După ce şi-a mai revenit, a cerut să fie dus într-un scaun cu rotile să vadă ce este cu ceilalţi mineri. A simţit el aşa, o dorinţă incontrolabilă de a verifica dacă şi ceilalţi au avut zile. Doctorii povestesc că toţi au făcut la fel: cum se trezeau, întrebau ce e cu ceilalţi, de au rămas toţi din spital uimiţi.

„Opt zile din viaţa mea nu mai există“

Salvatorul Alexandru Socolescu se încadra şi el perfect în acele firave 4% şanse de supravieţuire. Avea arsuri pe 55% din suprafaţa corpului şi plămânii îi fuseseră grav afectaţi. Acum a ieşit din spital şi viaţa lui cea nouă îi permite să se refacă, aşa cum i-au recomandat medicii: coborând de 3-4 ori scările care duc la Universitatea din Petroşani.

Alexandru Socolescu e viu. Chiar dacă se resimte după accidentul de la 15 noiembrie 2008, e viu şi fericit alături de familie, la Petroşani. În a patra zi de la tragedie, cât zăcea pe patul de spital, prognosticul medicilor era însă în continuare rezervat. „Eram foarte puternic afectat la plămân. A treia zi am fost curăţat, am fost operat, mi s-a pus grefa pe mâna dreaptă“, spune salvatorul. A fost sedat să nu simtă durerea, a zăcut inconştient. Ceea ce-l face să zică: „Opt zile din viaţa mea nu există“. Când şi-a revenit, l-a întrebat pe doctorul Teodor Panazan: „Acum m-au adus aici, nu?“. „Da, da, ieri“, a glumit medicul.

Salvatorul minier se consideră un norocos. Crede că l-au salvat medicii, psihicul puternic şi o doză mare de noroc. „Cadrele medicale şi-au făcut datoria supraomeneşte. Supravieţuirea mea i-o datorez actului medical, dar şi psihicului meu şi norocului pe care l-am avut în acele clipe“, povesteşte salvatorul minier.

S-a târât 130 de metri prin subteran

Alexandru Socolescu vorbeşte despre explozie ca şi cum ar fi avut loc ieri. „Eram la intrarea în abataj pe staţie cu Nicu Alecsa. S-a auzit un zgomot deasupra tavanului lucrării miniere, un suflu, o flacără cam la a doua treime a lucrării miniere, şi suflul a lovit în culcuşul abatajului. M-a trântit pe spate. Am fost inconştient după ce m-a trântit jos, m-am ţinut cu mâinile de ţeava de nămolire. Colegul meu Nicu Alecsa mi-a des cleştat mâinile şi m-a pus jos. Am ieşit cu el, 130-140 de metri i-am făcut numai pe coate şi pe genunchi. La un moment dat am obosit, i-am spus să meargă el înainte. Eu am rămas fără lampă, am ajuns în zona cu aer curat şi am ieşit la puţul 15“, povesteşte băr batul. De aici, un alt miner, Constantin Nune, l-a ajutat să ajungă afară, unde erau Salvările.

De aici, viaţa lui Alexandru Socolescu a fost numai în mâinile medicilor. Şi ale lui Dumnezeu, care a decis, poate, în decembrie, când un preot a fost chemat să-l împărtăşească la Spitalul de Arşi, că e prea devreme să ia la dânsul aşa o ispravă de om.

MEDICINĂ ŞI RUGĂCIUNI

De ce trăiesc Alecsa, Iordache, Matei, Socolescu şi Tirintică

Minerii sunt oameni curaţi la suflet, aşa cum doctorului Panazan rar i-a fost dat să vadă. Oamenii care i-au trecut prin mâini n-au nimic de-a face cu imaginea aceea care se naşte în mintea multora: murdari de cărbune, cu drag de crâşmă, grăbiţi să urce din mină ca să-şi bată nevestele.

„Sunt ancoraţi în realitate, sunt sensibili, nemaipomeniţi“, aşa reclădeşte doctorul Panazan ima ginea ortacilor. Încet-încet, miracolul care i-a ţinut în viaţă se explică. Are de-a face cu grija unor medici precum Cristian Niţescu, Ileana Boiangiu, Carmen Orban, Teodor Panazan, Cristina Brezeanu, Ionuţ Ghiţă sau Adrian Stănculea între dimineţile de luni şi serile de duminică, rugăciunile lor, care n-au nimic de-a face cu ştiinţa, puse alături de cele ale rudelor.

Mai ţine şi de dotări, şi de medicamentele, care, de data asta, au existat, pentru că şi cazul a fost unul foarte mediatizat. „Noi, cei de la Terapie Intensivă, am solicitat un medicament foarte scump şi chiar am fost ajutaţi. Nu ştiu cum au făcut rost de bani. Era vorba de un medicament care nu garanta oricum supravieţuirea. S-au făcut toate demersurile“, arată medicul Adrian Stănculea.

Ar mai fi şi gesturile oamenilor de tot felul, care au vrut să ofere câte un pat pentru rude, politicieni care au adus de mâncare fără să împartă şi fluturaşi electorali, copii care au adus portocale, cum ştiu ei că se aduce la spital.

„E dificil în astfel de cazuri“

Când au venit, minerii erau pacienţi ca toţi pacienţii, pentru care trebuie să iei decizii. Cu arsurile nu te joci. „E dificil în astfel de cazuri, pentru că după două săptămâni de la intervenţie pacientul poate face o complicaţie şi moare. Te mai trezeşti uneori că tragi câte o lună la el şi după aia moare când se externează“, povesteşte doctorul Niţescu.

Trebuiau pansaţi, trebuiau operaţi, trebuiau reparaţi. Acum sunt Alecsa, Iordache sau Matei şi le sunt dragi. Trimit scrisori şi dau telefoane cu fiecare ocazie. Ascund însă, mai toţi, câte o dramă care seamănă mult cu cea care i-a adus într-o dimineaţă cu ambulanţa de la Petroşani.

„În momentul în care vine tatăl lui Matei, care-i cu două capete mai înalt decât mine, şi spune că l-a pierdut pe fiu-său acum cinci ani, într-un accident de acelaşi fel… Cei care au fost acum salvatori sunt din familii de salvatori, e o tradiţie la ei“, spune Panazan. Când îi îngrijeşti săptămâni la rând, îi cunoşti pe fiecare în parte şi-i îndrăgeşti. (Vlad Odobescu)

ECHIPĂ. Medicii bucureşteni care i-au pus pe picioare pe cinci dintre mineri

8 este numărul minerilor aduşi pentru îngrijiri medicale la Bucureşti, după explozia de la Petrila

FRATELE NOROCOS

„Nu vedeam nimic, eram ca nişte orbi… Zbieram“

Nicolae Alecsa, colegul de echipă al lui Alexandru Socolescu, este „fratele norocos“. Nu poate să-şi şteargă din memorie clipele pe care le-a trăit atunci, când fratele său, Marcel, şi-a pierdut viaţa, în aceeaşi mină a morţii.

„Lucram toţi în partea spre culcuş. Eu am făcut echipă cu Socolescu, restul în faţa mea. Fratele meu a fost lângă mine. A plecat de a luat o probă de monoxid cu pompa şi după aia s-a dus să întindă mâna spre apa care curgea pe banc. În momentul acela, o flacără a venit dinspre partea surpării. L-a izbit pe fratele meu, l-a lovit de front, a căzut jos… Eu atunci mi-am băgat mâinile în faţă, a venit suflul acela şi ne-a luat şi ne-a tăvălit pe acolo pe jos, nici nu ştiam pe unde suntem. M-am ridicat în patru labe. Am strigat la fratele meu, Marcel. Singurul lui cuvânt a fost «frate»… Am încercat să ajung la el, lămpi nu mai aveam, că s-au stins, nu vedeam nimic, eram ca nişte orbi… Zbieram unde e, nu vedeam pe nimeni. Ceilalţi din picioare parcă erau căzuţi din lună. Auzeam doar: «Unde suntem? Ce-i aicea?». Unul spunea «eu nu văd nimic», erau derutaţi. Probabil nu au văzut ce s-a întâmplat şi i-a luat prin surprindere, şi suflul i-a lovit de stâlpi… Probabil acesta a fost norocul meu că am văzut flacăra şi mi-am pus mâinile în faţă şi am rămas conştient“, povesteşte Alecsa.

FIŞA MEDICALĂ DE LA SPITALUL DE ARŞI

Lista celor cinci mineri care au avut zile

• Petru Matei. Muncitor necalificat, 29 de ani, un copil. Diagnostic: ars în proporţie de 85%, arsuri de căi respiratorii, prognostic rezervat. Avea nevoie de transplant de piele;
  
  
• Florin Nicolae Iordache. Ajutor de miner, 38 de ani, fără copii. Diagnostic: ars în proporţie de 85%, prognostic rezervat. Arsuri de căi respiratorii, avea nevoie de transplant;
• Alexandru Socolescu. Miner, 41 de ani, un copil. Diagnostic: ars în proporţie de 55%. Prognostic rezervat;
• Nicolae Alecsa. Miner, 38 de ani, doi copii. Diagnostic: ars în proporţie de 35%. Arsuri de căi aeriene, prognostic rezervat;
• Victor Tirintică. Inginer, 31 de ani, un copil. Diagnostic: ars în proporţie de 10%. Avea şanse mari de supravieţuire.

PETRILA 2008

Cronologia unei alte tragedii de mină

• 15 noiembrie, ora 14.49. La 250 de metri sub pământ, în abatajul 431, se produce o explozie de gaz metan. La ora producerii accidentului, 16 ortaci se aflau în zona respectivă.
• Ora 16.00. Spitalul de Urgenţă din Petroşani este prima destinaţie a opt răniţi, primii scoşi din subteran.
• Ora 16.20. În locul deflagraţiei ajung două echipe de câte cinci salvatori, care identifică opt morţi. Unul dintre ei, Doru Holingher, este scos din mină chiar de fratele său, Sorin Holingher.
• Ora 18.40. Una dintre cele două echipe de salvatori este surprinsă în subteran de o a doua explozie, produsă la acelaşi abataj. Patru dintre salvatori mor pe loc, iar alţi trei sunt răniţi. Astfel, numărul morţilor ajunge la 12, iar cel al răniţilor la 11. Alţi trei răniţi se prezintă singuri la spitalul din Petroşani, în cursul nopţii.
• 16 noiembrie, ora 0.30. Cealaltă echipă de salvatori reuşeşte să-i scoată pe patru dintre minerii morţi.
• Ora 5.00. Opt dintre minerii grav răniţi sunt transportaţi la Spitalul Clinic de Chirurgie Plastică, Reparatorie şi Arsuri din Bucureşti, respectiv la Spitalul de Urgenţă Floreasca. Unul dintre ei, internat la Floreasca, avea să moară zece zile mai târziu.

EvenimentulZilei: Cârciuma lui Băsescu, rasă de buldozere

Legendarul local Golden Blitz, transformat de Traian Băsescu într-un fel de “Cotroceni 2”, loc al întâlnirilor de taină şi al discuţiilor informale la ceas de seară în faţa unui pahar de şpriţ, a fost demolat la sfârşitul săptămânii trecute, prin decizia patronilor Sorin Vulpescu şi Dan Besciu.

Deşi s-a speculat că ordinul de demolare ar fi venit de la Primăria Capitalei, în urma identificării unor nereguli legate de autorizaţia de construcţie a localului, responsabili ai administraţiei bucureştene au negat zvonul, declarând că dispariţia restaurantului a fost decisă exclusiv de cei doi patroni.

Dispariţia localului de pe scena restaurantelor bucureştene ar fi trecut, probabil, neobservată dacă Golden Blitz n-ar fi avut ataşată eticheta de “cârciumă prezidenţială”, Traian Băsescu fiind în dese rânduri reperat în interiorul stabilimentului, sărbătorind vreun eveniment sau discutând în taină cu prietenii politici.

Celebră rămâne noaptea din aprilie 2006, petrecută de preşedintele României în compania jucătorilor stelişti, după victoria repurtată de echipa lui Gigi Becali în faţa Rapidului lui Copos, în sferturile de finală ale Cupei Uefa.

În seara respectivă, camerele de luat vederi ale televiziunilor au surprins un Băsescu jovial şi dezinhibat după câteva pahare de şpriţ, care n-a ezitat să se urce la volanul autoturismului personal la finalul petrecerii.

“Aventurile” lui Traian Băsescu la Golden Blitz au ajuns, de altfel, în 2006 şi în paginile prestigiosului cotidian International Herald Tribune, care nota: “Dacă treceţi pe neaşteptate pe la taverna Golden Blitz la o oră de vârf s-ar putea să vă întâlniţi chiar cu preşedintele României. Îl veţi recunoaşte cu siguranţă, el este cel care vorbeşte cu un prieten, zâmbeşte camerelor de filmat sau dansează cu cineva. Un bărbat căruia îi place să se uite la meciuri de fotbal pe un televizor cu ecran plat şi diagonală mare, sorbind dintr-un pahar de whiskey şi fumând ţigări Benson&Hedges”.

EvenimentulZilei: Elena Udrea discută astăzi soarta Branului

Avocatul familiei de Habsburg, proprietara Castelului Bran, se întâlneşte astăzi la sediul Ministerului Turismului cu Elena Udrea, pentru a decide soarta stabilimentului şi eventualele soluţii pentru păstrarea castelului în circuitul turistic. Dominic de Habsburg a avansat trei soluţii posibile pentru viitorul Branului: un parteneriat între stat şi familia sa, achiziţionarea castelului de către statul român sau schimbarea destinaţiei de muzeu a acestuia.

Dominic de Habsburg, proprietarul Castelului Bran în urma retrocedării acestuia de către Ministerul Culturii, în mai 2006, se află, de la începutul săptămânii, într-o vizită de şase zile în România, pentru a prelua administrarea castelului.

Joi, în cadrul unei întâlniri cu ministrul Culturii, Theodor Paleologu, proprietarul a avansat trei soluţii posibile pentru viitorul Branului: un parteneriat între stat şi familia Habsburg, achiziţionarea castelului de către statul român sau schimbarea destinaţiei de muzeu a acestuia. Exact această ultimă variantă încearcă să o evite autorităţile

EvenimentulZilei: Bucureştenii îl preferă pe Băsescu lui Oprescu la prezidenţiale

Ministrul turismului, Elena Udrea, se află în topul membrilor guvernului cu o cotă de încredere redusă, relevă un sondaj de opinie realizat de GSSC Avangarde în Bucureşti.

Udrea este creditată cu 63% la capitolul „foarte puţină şi puţină încredere“, fiind urmată de ministrul economiei, Adriean Videanu (59%), şi ministrul educaţiei, Ecaterina Andronescu (56%). Actualul guvern are o cotă de încredere foarte scăzută (20%), la egalitate cu cei care spun că le este indiferent. Dacă ar fi alegeri prezidenţiale, Traian Băsescu ar fi votat de 48% dintre bucureşteni. Actualul primar al Capitalei, Sorin Oprescu, este susţinut de doar 22% dintre alegătorii din Capitală, iar fostul premier Călin Popescu-Tăriceanu, de 10%. Preşedintele PSD, Mircea Geoană, ar obţine doar 9% din voturi, în ciuda faptului că beneficiază de o cotă de încredere de 33% - a doua poziţie în topul politicienilor după Băsescu.

În ierarhia partidelor, PDL îşi menţine poziţia de lider, cu 41%, urmat de PSD, cu 36%. Dacă duminica viitoare ar avea loc alegeri parlamentare, PNL ar obţine 19%, iar PRM (3%) şi PNG (1%) s-ar situa sub pragul electoral. Sondajul a fost realizat pe un eşantion de 800 de persoane, în perioada 18-26 ianuarie 2009, şi are o marjă de eroare de +/- 3,5%.

EvenimentulZilei: Violuri ascunse de autorităţi

Medicii legişti confirmă violul de la Şcoala Specială din Huedin, iar mărturiile ulterioare dezvăluie tot mai multe cazuri care ar putea ajunge în atenţia poliţiei. Poliţia din Dej, judeţul Cluj, a început o anchetă în cazul Liviei, fetiţa de 14 ani de la Şcoala Specială din Huedin care a rămas însărcinată după ce a fost violată de un coleg, în incinta şcolii. În paralel, reporterii EVZ au aflat că numărul fetelor de la şcoala din Huedin care au rămas însărcinate este mult mai mare decât cel recunoscut de cei responsabili cu îngrijirea şi educarea copiilor.

Poliţiştii fuseseră sesizaţi în cursul zilei de marţi de către asistentul social de la Spitalul Dej, unde fetiţa a fost consultată de un medic ginecolog.

Poliţiştii din Dej vorbesc despre o anume complicitate între colegii lor din Huedin şi directorul şcolii. Ei precizează că regulamentele şcolilor speciale îi obligă pe directori să sesizeze poliţia ori de câte ori se întâmplă ceva cu copiii internaţi.

Fetiţa gravidă este virgină

Ieri-dimineaţă, poliţiştii au adus-o pe Livia la Institutul de Medicină Legală Cluj pentru o expertiză care să stabilească unde poate fi încadrată fapta, la infracţiunile de viol sau relaţie sexuală cu un minor.

În plus, poliţiştii îi vor cerceta pe educatorii din centru pentru neglijenţă în serviciu. Aceştia ar fi trebuit să aibă grijă de copii, unii dintre ei cu retard mintal în diferite stadii, ca aceste grozăvii să nu se întâmple.

Bunica Liviei, Florica Lăcătuş, a declarat că va da în judecată Direcţia pentru Protecţia Copilului Cluj pentru că cei de la şcoala din Huedin şi-au bătut joc de nepoata ei. „Eu am dus acolo un copil şi acum am doi. Vă daţi seama ce ruşine pe mine“, a spus femeia.

După ce au consultat-o pe fată, medicii legişti clujeni au ajuns la o concluzie-şoc: Livia, fetiţa care are o sarcină de şapte săptămâni, este virgină. Medicii susţin că, în ciuda faptului că fetiţa este virgină, ea a putut rămâne însărcinată şi că aceste situaţii sunt cunoscute în literatura de specialitate. „Conformaţia anatomică a himenului permite efectuarea unui raport sexual fără deflorare“, se arată în raportul IML.

Pornind de la această observaţie, reprezentanţii Direcţiei pentru Protecţia Copilului Cluj susţin că fetiţa nu mai era virgină încă din vara anului trecut. Monica Filip, directorul executiv al instituţiei, declară că Livia ar fi recunoscut acest lucru în timpul discuţiilor dintre copii şi educatorii de la Şcoala Specială. Fetiţa susţine însă că primul rapot sexual a avut loc în urmă cu şapte săptămâni. „Eu nu am mai fost cu niciun băiat. El a zis să mă dezbrac şi am refuzat şi m-o dezbrăcat, iar eu nu am zis nimic că sunt o fată cuminte. Am urlat doar când m-o durut“, a spus Livia, care este retardată mintal şi inclusă în gradul lll de handicap.

Şcoala ororilor

O altă afirmaţie făcută marţi de directoarea Filip a fost dezminţită de reprezentanţii Autorităţii de Sănătate Publică Cluj. Maria Filip a spus că anul trecut a existat un singur caz şi că, în ultimii ani, au fost în total „doar“ patru fete de la centru care au rămas însărcinate. Doctorul Nicolae Deleanu, directorul ASP Cluj, a declarat însă pentru EVZ că, numai în cursul anului 2008, la Secţia de ginecologie a Spitalului Orăşenesc Huedin au fost înregistrate două cazuri de eleve de la Şcoala Specială care au rămas însărcinate şi au născut în alte unităţi sanitare. „Anul acesta am mai avut un caz, al unei eleve de 17 ani la care s-a făcut întrerupere de sarcină pentru că aceasta era oprită în evoluţie şi era absolut obligatoriu să se intervină“, a spus Nicolae Deleanu.

Declaraţia şefului ASP Cluj este completată de alte dezvăluiri ale Liviei: „Când m-au dus pe mine la ginecolog au mai dus-o şi pe altă fată, pe Paula L. Asta a fost săptămâna trecută, miercuri sau joi. Am auzit eu, când i-a zis colegei mele doamna doctor Ştefan de la spital că este însărcinată în două săptămâni“. Versiunea directoarei Monica Filip în cazul Paulei L.: medicii „au chiuretat doar nişte chisturi care produceau infecţie“.

DINCOLO DE GARDUL DE SÂRMĂ

Alte grozăvii la Şcoala Specială

La Şcoala Specială din Huedin, fetele sunt cazate într-o clădire de tip internat, iar băieţii în casele familiale din Huedin. Directoarea de la Protecţia Copilului, Monica Filip spune că, după cursuri, băieţii merg la casele familiale, pentru a-şi face temele şi pentru a participa la alte activităţi sociale.

Trei băieţi, cu vârste de 8, 9 şi, respectiv, 14 ani au fost lăsaţi să stea în aceeaşi clădire în care locuiesc cele 40 de fete. Au surori printre ele şi nu este bine să fie despărţiţi, explică directoarea. „Din nefericire pentru noi, tocmai băiatul de 14 ani a fost cel care a comis fapta pe care o regretăm. Încă nu ştim ce s-a întâmplat cu exactitate şi de aceea am demarat o anchetă. Am luat note explicative de la educatori şi de claraţii de la elevi şi ne vom pronunţa cât de curând“, ne-a spus Monica Filip.

Tot la Huedin sunt internaţi cei opt fraţi din clanul Vidrenilor, care au fost luaţi de autorităţi din familie pe motiv că părinţii refuză asistenţa medicală şi nu-i lasă pe copii să meargă la şcoală. După scandalul izbucnit din cauza faptului că Livia M. a rămas însărcinată, conducerea Direcţiei pentru Protecţia Copilului a luat măsuri sporite în cazul celor opt fraţi.

Violată de patru băieţi, pe terenul de sport

Grozăviile de la Şcoala Specială par bine ascunse în spatele unui gard de sârmă şi fier, dincolo de care pare linişte şi atât. Un regulament elaborat de preşedintele Consiliului Judeţean Cluj, Alin Tişe, interzice presei şi altor persoane interesate să intre în unităţile de protecţie a copilului pentru a-i feri pe micuţi de tot felul de probleme.

Intrarea e păzită de un gardian public, care nu lasă pe nimeni să intre şi să iasă fără bilet de voie sau fără aprobarea cuiva din conducerea şcolii. Sătul, poate, de câte a văzut şi a auzit, paznicul Emil Plotună rupe tăcerea. El ne spune cum fetele sunt căutate noaptea, prin oraşul Huedin, de poliţişti. „Merg în oraş cu bilet de voie. În mod normal, trebuie să se întoarcă la şapte seara, la cină, dar sunt unele care nu se mai întorc şi atunci trebuie să le caute cu poliţia“, spune bărbatul.

Anul trecut a avut loc una dintre cele mai mari grozăvii din istoria şcolii. Ileana S., una dintre eleve, a fost violată de patru tineri pe un teren din apropierea Şcolii Spe ciale. Fata se îndrepta spre instituţie. Cei patru au abordat-o la câţiva paşi de intrare. Au dus-o pe terenul de fotbal de lângă şcoală şi au violat-o. În prezent, Ileana se află sub atenta supraveghere a unor psihologi, iar cei patru agresori au fost deja condamnaţi pentru viol.

SOLUŢIE

Contracepţie în centrele de plasament

În perioada în care a lucrat la Institutul de Medicină Legală din Timişoara, dr. Adriana Maria Nuţă, medic primar în psihiatrie pediatrică, a studiat cazurile unor copii abuzaţi sexual. Ea a observat că, odată ajunşi la vârsta critică, între 12 şi 16 ani, tinerii sunt acaparaţi de instinctul sexual pe care nu îl pot gestiona. Filmele explicite şi revistele la care au acces nu fac decât să-i incite şi mai mult spre o sexualitate de care, la vârsta lor, ar trebui feriţi. Cum minorii ajung oricum să practice relaţii sexuale, deseori uzând de dominarea victimei, pentru a preîntâmpina măcar o parte din urmările acestei crude realităţi, se impune introducerea măsurilor contraceptive în aceste instituţii.

„Personal, sunt adepta introducerii metodelor contraceptive în aceste instituţii. Nu neapărat pilula zilnică, sunt injecţiile ori alte metode cu efecte pe o durată îndelungată. Societatea noastră trebuie să se gândească la ce este mai bine pentru acel copil, pentru acea fată care, violată într-o astfel de instituţie, poate sau nu să rămână însărcinată. Am im presia că nu se vrea recunoaşterea acestui aspect, al faptului că minorii instituţionalizaţi ajung la debutul vieţii sexuale foarte devreme“, punctează dr. Nuţă.

Totodată, atrage atenţia medicul, este imperativ ca personalul de supraveghere din aceste in stituţii să se ocupe mai mult de adolescenţi, şi să nu-i lase să-şi piardă timpul în faţa televizorului. Este important să se practice cu ei o terapie ocupaţională, pentru a le ţine mintea ocupată în faţa instinctelor.

Next Page »